7,150 matches
-
după interese curente, pe zebra din centrul orașului mă întâlnesc cu doamnele Novac și Arsene, cu o mare bucurie a revederii și un schimb amical de impresii. După amiază, recitesc versuri și proză de Dimitrie Anghel, din care apare pregnant nostalgia realității de atunci. Unele observații se potrivesc celor de astăzi, cu toate că a trecut o sută de ani de la apariția celor scrise. La televizor s-au făcut transmisiuni privind mineriada din 13-15 iunie 1990. Secvențele transmise reliefează clar chemarea minerilor în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vai de mama care i-a făcut! Grea misie mai e și asta, de popă! Iar tu Lev Nikolaevici, sper că ai găsit vărguța ceea fermecată și măcar acolo, pe lumea cealaltă, mai plesnește-i peste bot pe nesătuii aceștia... Nostalgii necesare Am scris în toate zilele acestui an, despre tot felul de chestii, de la oameni cu capul pe umeri, până la prostie completă și iremediabilă, o conducere coruptă și criminală, și ar fi mare păcat să las ca să treacă anul acesta
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mergem pe ultimul drum? Început de noiembrie Această lună calendaristică are vii reverberații pentru mine, fiindcă este luna când am venit pe lumea asta și bineînțeles, este luna în care chiar dacă nu vreau, trebuie să mai dau o cu adâncă nostalgie, o pagină cât un an, la cartea în care este scrisă viața mea. Doamne, și cât de multe pagini s-au adunat! Când ești tânăr, te gândești uneori la perioada bătrâneții ca la o eventualitate foarte îndepărtată, ba chiar uneori
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
viață și de speranțe, decât timpurile acestea pe care le trăim noi în ziua de azi. Chiar dacă vreun oarecare nenorocit, ce face de obicei parte din generația pampers, m-ar învinui la un moment dat că aș suferi de o nostalgie acută după vremurile acelea, tot nu miaș pune cenușă-n cap, fiindcă erau vremuri în care, deși era greu, totuși speranța într-o viață mai bună înflorea în fiecare amărăștean din zilele acelea, când orice prăpădit, era cu mult mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
atâtea lăcașuri ale stricăciunii lumești, unde doar culoarea banului are trecere, iar bunul Dumnezeu, a aflat prin serviciile sale secrete, despre bani, că sunt „ochiul dracului”. Pot s-o mai spun odată, nu am nici mai multă nici mai puțină nostalgie după Ceaușescu, decât românul mediu care a tras din greu la construcția socialistă a României, dar dați mi voie, să mă mai plâng odată în gura mare cu cuvintele: „Vai de țara care nu are istorie!”. Noi de fiecare dată
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
m-ar ajuta să o iau de la capăt. Când eu mă trezesc, lumea din oglină adoarme... Somn bun, umbre sfinte... Oglinda mea, vă așteaptă mereu să vă scăldați în apa viselor sale. ... Despre orbi și păpuși,despre destine și alte nostalgii Cunoscută ca poetă , îndeosebi pe site-urile de specialiate, Dorina Neculce își face prin volumul „Dacă aș putea străbate timpul” debutul în proză. Constatăm, încă de la primele rânduri, că, fără a trece cu totul în umbră poetul, autoarea noastră probează
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
degetul către a opta, tata apărea în hol, tunând și urlând „Lasă dracului nenorocitul ăla de telefon!“. Ceea ce mi-a distrus șansele de a vorbi cu Luke, dar valora cât greutatea gestului ăluia în aur când venea vorba de capitolul nostalgii de demult. în momentele astea mă năpădeau amintirile din anii adolescenței. Nu era nevoie decât ca tata să spună „Nici un minut peste ora unsprezece, Rachel. De data asta vorbesc serios! Dacă mă lași să te aștept în mașină, cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
grabă. Să nu cumva să se creeze confuzii. în timp ce-mi îndreptam atenția asupra a ceea ce scrisese Luke în formular, mi-am amintit dintr-odată cât de dulce fusese cândva cu mine. Am fost cuprinsă de un val îngrozitor de nostalgie, iar plânsul m-a podidit din nou. Nu mi s-a spus decât una dintre chestiile pe care le-a scris Luke, m-am smiorcăit eu. Și aia era O MINCIUNĂ! De fapt, tehnic vorbind, nu fusese o minciună. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avea să afle. Și chiar dacă Margaret nu afla, Dumnezeu știa oricum. Aveam să ajung în Iad. Aveam să ard și să sfârâi asemenea cartofilor prăjiți pe care mama ni-i pregătea în fiecare vineri. Copleșită de excesul de ciocolată, de nostalgia celor zece minute de dinainte, când aceasta era încă intactă, am rearanjat hârtia și am pus ce mai rămăsese din oul de ciocolată înapoi în cutie. Dar nu voia deloc să stea drept. Fiindcă cealaltă jumătate nu mai era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke decât pe Brigit. Dar eram și foarte confuză. Cât locuisem în New York, Luke fusese foarte afectuos și tandru cu mine. Pur și simplu, nu mă puteam obișnui cu schimbarea lui de atitudine. Contrastul era mult prea mare. Cu o nostalgie dulce-amară, mi-am amintit de punctul maxim al drăgălășeniei lui Luke, adică de noiembrie trecut, când mă căptușisem cu o răceală. Nu mă puteam abține să nu scot la lumină amintirea aceea, să n-o desfac din ambalaj, de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cineva să strige: — Să mă aștepți cu o bere în Flynns. Apoi, toți au plecat către ședințele de grup, iar eu am așteptat să fiu luată de-acolo. Ochii îmi înotau în lacrimi, dar eram nerăbdătoare, simțeam un soi de nostalgie, dar jubilam. Abia așteptam să-mi încep viața cea nouă. Stătusem la Cloisters aproape două luni și reușisem să supraviețuiesc. Mândria era cuvântul de ordine al zilei. Mama și tata au venit să mă ia. în timp ce mașina ieșea pe poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Shillayleagh, în jos era garajul ăla nenorocit unde mersesem cu Brigit și cu Luke ca s-o vedem pe sora lui José în „instalația“ aia care-ți dădea fiori. Am tândălit-o pe străzi, clătinându-mă sub greutatea amintirilor. O nostalgie dureroasă mă cuprindea la fiecare pas pe care îl făceam. Am trecut pe lângă locul unde fusese Llama Lounge și unde acum funcționa un cybercafé. Am trecut pe lângă Bucătăria Aleasă unde mă dusese Luke și aproape că m-am prăbușit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să fiu, o bănuiam de motive ascunse. Era o perioadă foarte stranie. Mă simțeam singură, alienată, izolată. Dar nu era în întregime neplăcut. Doar că sentimentele pe care mi le trezise revenirea în New York erau copleșitoare. Au fost momente când nostalgia aproape că m-a ucis. Ca și groaza. Mi-am amintit cum mă întorceam acasă cu niște bărbați complet străini și m-a cuprins o teamă îngrozitoare pentru propria persoană. De atâtea ori aș fi putut fi violată sau omorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cuprins o teamă îngrozitoare pentru propria persoană. De atâtea ori aș fi putut fi violată sau omorâtă. Mi-am amintit cum mi se părea că tot orașul era malefic. întoarcerea în New York dezlănțuise o dimensiune cu totul nouă a amintirilor. Nostalgia legată de Luke nu dădea nici un semn că s-ar fi domolit. Ba chiar s-a înrăutățit. Am început să-l și visez. Vise îngrozitoare în care mă aflam cu doi ani în urmă, viața mea nu deraiase complet, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu m-a dat înapoi, draga mea! M-am întors imediat la lucru! N-aveam nici măcar un scutec, n-aveam nici pătuț. În primele patru luni de viață, Simon a dormit într-o geantă de voiaj. Vivian a zâmbit cu nostalgie amintindu-și asta. — Ăla a fost primul an în care numărul de bestseller-uri publicate de mine a trecut de-o sută. Mă simțeam de parc-aș fi nimerit în mijlocul unui univers abracadabrant. Micul monolog pe care îl repetasem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Dar, cel puțin, speram. și eram în stare să îndur orice timp de un an de zile. Avea să merite. Eram convinsă că puteam s-o scot la capăt. Bine, bine. Speram. Am mai aruncat o ultimă privire, încărcată de nostalgie, către fotocopiatorul unde petrecusem ore întregi - al căror număr nici nu-l mai țineam minte - am tras adânc aer în piept și am pășit în viitor. Capitolul patrutc " Capitolul patru" Mult zgomot pentru nimictc "Mult zgomot pentru nimic" — Slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sinucis, cine mai poate ști, în hipnoza negrei nopți de primăvară. Sinucis sau poate ucis, cine să știe, și la ce-ar mai folosi, decât fratelui argentinian, care n-a fugit destul de departe, de vreme ce l-a ajuns și acolo, în nostalgia senilității, amintirea tatălui, plutind pe canalele orașului devastat de teroare. L-au ajuns, iată, pe paraliticul argentinian Claudiu amintirile, zilele de demult când umbla să-și cumpere mănuși albe de mire, în timp ce hoitul tatălui plutea pe canale, dăruit vidanjorilor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
verde a crengilor. Grădinițe rotunjite, lângă mormane de gunoaie. Tufe țepoase de trandafiri roșii lângă grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea se deschide, în stânga, spre refugiul unei vile ratate. Porți, coloane, balcoane, graba vanitoasă a parvenirii, nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul putregaiului... Urcă, dinspre ulicioara murdară, spre Dealul Mitropoliei. La câțiva pași, Piața, zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și gunoaie. Câteva clipe în dreptul bisericuței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și ceva bani. Mai trimiteau ei, din când în când. Așa, de sărbători, haine, delicatese, fleacuri. Cică, frate-miu ar fi matol. Senil, vreau să zic. Adică, nu chiar, ea nu zice asta. Imobilizat. Comoție, naiba știe. L-au apucat nostalgiile. Așa zice... Coana Venera tresărise, parcă, iritată. Dar se așezase, în sfârșit, în fața povestitorului, să-l asculte. Da, da, înțeleg. Serviți, serviți. Domnul Vancea se destinse în fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe iarbă și paie decât acasă pe tablă și ciment. (Antonia spunea că ploaia de vară îi stârnea o spaimă care nu se potolea decât prin sex. Ploaia de toamnă lungă, țârâită, ca în luna nașterii mele, îi dădea doar nostalgii morbide și mirosul pământului îngrășat din cimitir. Pentru ploaia cu bulbuci însă, cu tunete și fulgere, avea antidotul de care ți-am spus. E ca și când aș face dimineața un duș semicald; știi ce trebuie după asta? chicotea, sărind copilărește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Portia, care văd că îmi mai ocupă nervii, se pare că toți părem nemulțumiți cu locul pe care Dumnezeu ni l-a hărăzit sub soare. Dumneaei parcă n-ar mai vrea să se întoarcă de la Tropice - eu, în schimb, am nostalgia Nordului, deși nu sufăr iarna, frigul, totuși văd acolo un fel de curățenie. (E unul dintre motivele pentru care relația cu Zenaida „turcoaica“ nu putea avea viitor. Pe Carmen nu știu de ce o trimisesem undeva în State spre granița cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bind local mèritatè options ndots:2 Cu mișcèri delicate pune ceașcă de cafea pe marginea biroului, între tastaturè și mouse, rem nu-i de nasul meu! Mulțumesc! zâmbesc, Poti sè fumezi! mi se adreseazè cu un glas din care rèzbat nostalgii inexprimabile, Mè ridic brusc sè-mi caut țigèrile, le-am lèsat în haină de piele, dezorientat în mijlocul încèperii, unde-i cuierul? Aha! Îmi scot brichetă și țigèrile, lucky strike din buzunar, ea, așezatè pe celèlalt scaun, isi aprinde deja țigară, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
vremea ei, anxios, tulburat, îndrègostit de o fantasmè, de o imagine construitè de propria-mi minte, o imagine cu care, atâta timp cât m-a iubit, ea s-a contopit pânè la perfecțiune, Da, surâde, cred cè ar trebui sè fiu fericitè! nostalgie?! amèrèciune?! tristețe?! în glasul ei care-și proclamè trebuința fericirii?! Și tu, Matei?! eu îndeletnicindu-mè cu aprinderea unei țigèri, un moment prielnic pentru a medita la rèspunsul care, Eu nu cred cè ar trebui sè fiu fericit! Ce rèspuns e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
plecase. De ce făcuse asta? Era flatat de felul În care descendenta unei familii cu diplome și blazoane vechi de trei sute de ani se lăsase total În voia metecului, a ausländer-ului sau după cheful cu vechii prieteni avea un puseu de nostalgie și și-ar fi dorit să fie Dincolo și să treacă pragul casei din Cărbuneștii lui, cu o mireasă În brațe, oricare ar fi ea? * La Ana Maria, rămasă În țara Îndepărtată, la felul cum se uita la ea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Teodora, și spune-i șoferului să fie mașina pregătită peste un sfert de oră! În zece minute! Și lasă geamul deschis, darling! Să se ducă mirosul! Capitolul 4 Callypso nu vrea să uite — ...Nimeni nu Înțelege mai bine ca mine nostalgia după locul copilăriei... Ai da oricât ca să te trezești iar În acel timp când părinții trăiau, chiar dacă te mai forțau uneori să mergi pe alt drum decât ți-ai fi dori tu... Totuși, ei erau cei care purtau greutățile vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]