5,043 matches
-
munte al țării"", s-a oprit și la Baia pe care-l descrie ca un ""sat harnic și bogat, oraș de frunte pe vremea lui Dragoș-vodă, pământ frământat în sânge"". Aici el rememorează momentele luptei din 14-15 decembrie 1467 între oștile moldovenești conduse de domnitorul Ștefan cel Mare și cele ungurești ale regelui Matia Corvin, terminată printr-un ""așa măcel, că urla valea de vaiete, armele scăpărau fulgere-n beznă, pâlcuri întregi se abăteau stropșite-n picioarele cailor, și oriîncotro fugeau
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
cum ar fi teatrul, odeonul și stadionul sunt preluate de la greci și adaptate necesităților romanilor, altele precum amfiteatrul și circul sunt construcții specific romane. Succesul în lupte pentru romani este foarte important, iar pentru creșterea faimei și renumelui conducătorului de oști sau a împăratului romanii organizau sărbători ale triumfului însoțite de parade militare. Sunt construite ăn cinstea unor eroi sau a unor victorii în lupte arcuri de triumf, columne, trofee, altare sau statui ecvestre ale comandanților. În domeniul sculpturii romane, se
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
în urma negocierilor purtate cu trimisul acestuia. Pe plan intern, se remarcă prin alcătuirea Sfatului Domnesc numai din boieri pribegi ce formau tabăra antiotomană, rivali ai lui Mircea Ciobanul și prin mutarea reședinței la Târgoviște. Mircea Ciobanul revine în țară cu oaste formată din turci și tătari la care se alătură și Alexandru Lăpușneanu, cumnatul său, și, pe 11 mai 1553, alungă pe efemerul domn în Transilvania. Radu Ilie mai face o încercare pentru recuperarea tronului, în august 1553, dar este împiedicat
Radu Ilie () [Corola-website/Science/309766_a_311095]
-
Chloumoutsi, unde stătea soția lui Constantin. Erau siguri că locuitorii greci din Patras îi vor sprijini. De la Clarentza, Constantin a trimis soli la conducătorii lor ca să-i pregătească terenul pentru intrarea în oraș. La 1 martie 1429 și-a îndreptat oastea către Patras. Consilierii orașului au trimis un curier care s-a întors să-i informeze despre intenția lui Constantin de a ataca și captura orașul și citadela sa. Atacul a fost lansat la 20 martie, în Duminica Floriilor. S-a
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
regele polon al Ungariei, și de strălucitul său comandant suprem, Iancu de Hunedoara. Fiind o cruciadă împotriva păgânilor,ea trebuia organizată de legatul papal, cardinalul Giuliano Cesarini. Papa, venețienii și ducele Burgundiei trebuiau să întrețină o flotă care să întâlnească oastea, când aceasta ar fi ajuns la Marea Neagră. Până în iunie 1443, totul era pus la punct. Cruciada a pornit din Ungaria în iulie. Constantin era la curent cu pregătirile și era dornic să profite de șansa oferită pentru o acțiune ofensivă
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
a cărui flotă staționa la Modon, în 1444. Armistițiul de la Seghedin nu a durat mai mult de câteva luni. Cardinalul Cesarini, aflat sub autoritatea papei, i-a dezlegat pe cruciați de jurământul pe care îl depuseră sultanului și Ladislau cu oastea sa au mers mai departe, către ținta lor. Cesarini cunoștea intențiile lui Constantin, care era pregătit să-i lovească pe turci dinspre Morea. Bessarion îl îndemnase pe Constantin să închidă porțile elenismului în fața barbarilor la zidul Hexamilion. Dar nu recomandase
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
În 1444, el a crezut că sosise momentul să încerce din nou. Ducatul era condus acum de Nerio al II-lea Acciaiuoli, și el vasal al sultanului.Turcii erau ocupați altundeva. Nerio nu era pregătit pentru o invazie. Constantin, împreună cu oastea sa, a mărșăluit în Atica și l-a silit pe Nerio să predea Atena și Teba și să-i plătească lui tributul pe care-l plătise sultanului. Ocuparea Atenei a părut deosebit de glorioasă, ceea ce l-a determinat pe unul dintre
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
a nimicit gloria efemeră a Cantacuzino polisului, reducând Focida la o provincie vasală turcilor. Constantin s-a întors degrabă în despotatul său. El și fratele lui Toma au luat poziție la zidul Hexamilion, pe care îl reconstruiseră cu atâta optimism. Oastea turcească a ajuns în fața zidului la 27 noiembrie. După o luptă aprigă, Constantin a trimis un sol la sultan să-i propună condițiile păcii. Acesta era Gheorghe Chalcocondil, tatăl cronicarului de mai târziu Laonic. Murad n-a vrut să trateze
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
care fugiseră și-și găsiseră refugiu pe culmea unui deal numit Oxy, lângă kenchreai, au fost păcăliți să se predea și au fost tăiați până la ultimul. Pinii erau scăldați în sânge. Profeția se dovedise greșită. Apoi sultanul și-a împărțit oastea. Turhan-Bei comanda o divizie având porunca de a mărșălui spre sud, către Mistra și teritoriile despotului Constantin. Murad însuși conducea restul oștirii, de-a lungul coastei nordice a Moreii. Orașul Sikyon a fost silit să se predea și a fost
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
pe care veniseră, lăsând Morea devastată și depopulată. Sursele contemporane grecești și venețiene sunt de acord că numărul creștinilor luați prizonieri a fost de 60.000. După eveniment, unii au pus vina pentru distrugerea zidului Hexamilion pe seama trădării albanezilor din oastea lui Constantin. Alții au împărțit acuzația de trădare mai vag, între toate neamurile din Morea, pentru a căror apărare fusese construit zidul. Se poate să fi fost trădare. Albanezii erau rareori demni de încredere. Iar grecii din Morea fuseseră adesea
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
a trecut prin Neapole și a ajuns în Constantinopol la 26 octombrie. Cu el a venit și Leonardo din Chios, arhiepiscopul genovez de Lesbos. Isidor a adus cu el de la Neapole o companie de 200 de arcași. Un corp de oaste așa de mic putea însemna ceva mai mult decât un gest. Însă pentru grecii neliniștiți era mai ușor de apreciat acest gest decât scopul efectiv al misiunii lui Isidor. Căci el venise să le salveze sufletele și nu să-i
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
frații săi, fie Toma, fie Dimitrie, să vină din Morea pentru a spori rândurile apărătorilor. Sultanul prevăzuse această posibilitate. Ca să-i țină pe loc, a poruncit bătrânului Turahan să invadeze din nou Morea, în octombrie 1452, luând cu el o oaste considerabilă și pe fiii săi, Umur și Ahmed. Zidul Hexamilion nu le mai stătea în cale, așa încât au prădat întregul Pelopones, de la Corint până la Messenia. O singură piedică le-a stricat victoria. Într-o ciocnire cu oastea despotatului, fiul lui
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
cu el o oaste considerabilă și pe fiii săi, Umur și Ahmed. Zidul Hexamilion nu le mai stătea în cale, așa încât au prădat întregul Pelopones, de la Corint până la Messenia. O singură piedică le-a stricat victoria. Într-o ciocnire cu oastea despotatului, fiul lui Turahan, Ahmed, a fost capturat de Matei Asan, unul dintre comandanții lui Dimitrie. A fost dus ca prizonier la Mistra. Era un succes mic, dar încurajator. Regele Alfons de Aragon, care era foarte de acord ca un
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
el o companie de 700 de luptători. Era un oștean profesionist cu experiență și renumit pentru priceperea sa la asedii. Împăratul i-a încredințat comanda generală a apărării zidurilor dinspre țărm. În cursul primăverii anului 1453, sultanul și-a mutat oastea și tunurile de la Adrianopol. Luni, 2 aprilie, de Paști, avangarda sa și-a instalat tabăra lângă zidurile dinspre uscat ale Constantinopolului: împotriva acestei masive linii triple de fortificații avea de gând să-și dirijeze focul. Nici un dușman nu izbutise vreodată
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
descurce singuri. Ienicerii au preluat controlul asupra zidului exterior, după care au escaladat și zidul interior. Între timp, un grup de circa 50 de turci a pătruns înăuntru printr-o mică poartă din zidul numit Kerkoporta. Au fost primii din oastea sultanului care au intrat în cetate. S-au urcat în turnul de deasupra porții și au înălțat steagul otoman. Tovarășii lor au înțeles semnalul și au repetat strigătele din interior, cum că cetatea fusese cucerită. S-au năpustit înăuntru prin
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
sigur, exagerate. Dar restul poveștii este foarte posibil să fie adevărat; el este repetat și în relatările turcești, deși unele dintre ele prezintă o altă variantă în privința locului unde Constantin și-a aflat moartea. Tursun bei, care se afla în oastea sultanului la 1453, a scris mai târziu o Istorie a sultanului Mehmed han, părintele cuceritor. El înfățișează comportarea împăratului, în ultimele sale ore de viață, într-un chip mai puțin eroic și favorabil. Povestește cum Constantin necredinciosul și oamenii săi
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
1475, "Sibo" 1545, "Szÿbo" 1564, "Sibo oppidum", "Zsibo" 1582) a constituit un punct de popas important pe drumul sării de la Dej, care era adusă fie cu căruțele, fie cu plutele pe firul Someșului. El a fost jefuit și ars de oștile turce în 1660, când din turnul bisericii reformate s-a aruncat o mamă cu pruncul la piept. În 11 noiembrie 1705, oștile transilvane conduse de principele Francisc Rákóczi al II-lea au fost surprinse de trupele austriece conduse de generalul
Jibou () [Corola-website/Science/297052_a_298381]
-
era adusă fie cu căruțele, fie cu plutele pe firul Someșului. El a fost jefuit și ars de oștile turce în 1660, când din turnul bisericii reformate s-a aruncat o mamă cu pruncul la piept. În 11 noiembrie 1705, oștile transilvane conduse de principele Francisc Rákóczi al II-lea au fost surprinse de trupele austriece conduse de generalul Ludwig von Herbeville și au fost risipite, eveniment care a devenit subiectul altor legende locale. La castel, în 25 august 1849, a
Jibou () [Corola-website/Science/297052_a_298381]
-
10 iunie este numit prim-adjutant al domnitorului și șef al Statului-major domnesc. La 16 august demisionează din postul de ministru de război fiind în conflict cu domnitorul. În anul 1860, este numit președintele Comisiei pentru Casa de dotație a oastei și membru în comisia Școlii Militare, iar în anul următor devine comandant al Garnizoanei București și șeful trupelor din Tabăra Floreasca. În anul 1862 solicită aranjarea drepturilor la pensie, urmare a conflictelor accentuate cu Domnitorul, fiind scos la pensie în
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
Feodor cel Negru din Iaroslavl, care și-a stabilit sediul lângă Sarai, si Alexandr Nevski, cneazul Novgorodului, frate de cruce cu succesorul lui Bătu că han, Sartak. Deși Novgorodul nu a recunoscut niciodată suzeranitatea Hoardei de Aur, un corp de oaste mongol i-a sprijinit pe novgoredeni în bătălia de pe gheață. Negustorii Saraiului întrețineau un negoț foarte profitabil cu cei genovezi din coloniile de la țărmul Mării Negre, Soldaia, Caffa și Azak. Mamelucii Egiptului (de origine cumana, adică kîpceacă) erau aliații și cei
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
ținuturile de la cursul inferior al Niprului au fost anexate de Marele Ducat al Lituaniei și de Regatul Poloniei. Generalul tătar Mamai, stăpânul Hoardei Albastre, însă fără să fi avut învestitură că han, a încercat să reimpună autoritatea Hoardei asupra Rusiei. Oastea lui Mamai a fost învinsă de Alexandr Donskoi în bătălia de la Kulikovo, aceasta fiind a doua înfrângere consecutivă suferită de tătari în bătălii cu rușii. După ce Mamai a pierdut puterea în 1378, Tohtamîș, un urmaș al lui Orda Han și
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
Ostromir", 1056-1057), liturghii, predici, "Viețile sfinților", și s-a tradus epopeea populară ""Alexandria"". În secolul al XI-lea apare colecția de predici ale mitropolitului Ilarion (1037-1050) și primul codice de legi (1019-1054). În această perioadă începe să circule ""Cântec despre oastea lui Igor"", o admirabilă epopee eroică anonimă despre lupta cneazului Igor Sviatoslavici împotriva nomazilor polovțieni. Recent s-a demonstrat că acest cântec este un fals făcut în secolul XIX, într-o perioadă de afirmare a naționalismului (vezi Mugur Vasiliu la
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
iar alteori răpunându-i pe musafirii nepoftiți. Cercetătorul Vladimir Nicu a studiat și el această localitate și chiar a publicat în ziarul «Moldova Suverană» (10 ian. 1995) o schiță interesantă. El constată că în 1667 trec pe aici cetele de oaste ale domnitorului Moldovei Petriceico Vodă și ale domnului Munteniei Grigore Vodă. Ele trec Prutul pe la Zalucea. Deci, aceste sătișoare erau deja bine cunoscute. Denumirea actuală Drepcăuți o aflăm dintr-un document din 15 iulie 1702 «ca sat al lui Ioan
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
sătuc peste care plutea, ca o vrajă, ecoul vorbelor domnești. Și așezării i s-a spus... Bravicea. Etimologia cuvântului "Bravicea" are mai multe variante. Una ar fi că glotonimul provine de la numele "Bravicioaia", văduva unui arcaș, pe nume "Bravu", din oastea lui Alexandru cel Bun. Pentru vrednicia și curajul său, arcașul ar fi primit moșie mare în Codrii Orheiului. Însă, rănit fiind în lupte, murise în floarea vârstei, lăsând în urma sa cinci feciori viteji și devotați, care au păstrat atât cinstea
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]
-
1672 a osmanilor întreprinsă împotriva Poloniei, condusă de însuși sultanul Mehmed Ali al IV-lea(1648-1687), eveniment care se închieie cu cucerirea cetății Camenița și a Podoliei. Cronica reprezintă un jurnal de expediție, descriindu-se în ea drumul parcurs de oastea otomană prin Dobrogea și Moldova. Pe lîngă informațiile de ordin politico-militar, administrativ, economic, autorul ei a însușit și denumirile locurilor unde forțele turcești au poposit în lungul lor marș spre Camenița. Referindu-se la la toponimele menționate în această veche
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]