6,900 matches
-
are un miros senzual puternic, electrizant. Mă ridic fără un cuvânt, mă Îmbrac, plec la Bibliotecă, am de citit seminariile lui Lacan. (vineri) A venit Marin Preda la o Întâlnire cu studenții. E un ins morocănos, chiar urât, purtând niște ochelari cu lentile prea groase, că nu i se văd ochii. Nu poți să știi ce gândește: Îmi place să-l privesc În ochi pe cel care vorbește, ca să-l surprind dacă spune un lucru neadevărat; de aceea, nici nu vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
strada Dionisie Lupu. Mai Întâi, ușa se crapă puțin, este Întuneric pe coridor; abia am dibuit soneria, cineva mă pândește din umbră, o secundă, două, nu zice nimic, poate am greșit ușa: „Intră, monșer“. Mă trezesc În fața unui ins cu ochelari, ce părea sculat din somn de curând, Îmbrăcat În halat lejer de casă, deși e ora 14; un hol destul de Întunecos, el stă Încă pe loc, se uită la mine prin ochelarii groși, se uită dintr-o parte și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Intră, monșer“. Mă trezesc În fața unui ins cu ochelari, ce părea sculat din somn de curând, Îmbrăcat În halat lejer de casă, deși e ora 14; un hol destul de Întunecos, el stă Încă pe loc, se uită la mine prin ochelarii groși, se uită dintr-o parte și din cealaltă, Îmi dă ocol cu multă scrupulozitate. Are un aer de entomolog meticulos, ce observă la microscop, mărind curios desenul de sub aripa unei insecte bizare, necatalogate Încă, un fluture necunoscut sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
intuiește angoasa În care mă găsesc: „Coboară la chioșc, monșer, și ia o revistă“. Alerg. Când să ies, „Stai să-ți dau 3 lei“, Îmi strigă. Nu mai stau. În trei minute sunt cu revista Înapoi. Întâi Își pune alți ochelari și mai groși, deschide numărul, Îl răsfoiește, nu se oprește decât la pagina lui Regman și Începe să silabisească „Cronica cronicii“, tipărită cu caractere foarte mici. Se apropie de revistă cu tot corpul, aproape o Îmbrățișează, se apleacă cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu se oprește decât la pagina lui Regman și Începe să silabisească „Cronica cronicii“, tipărită cu caractere foarte mici. Se apropie de revistă cu tot corpul, aproape o Îmbrățișează, se apleacă cu fața În pagină, o atinge cu lentilele de la ochelari. Parcurge cu calm cam o jumătate de articol. Am timp să mă uit În jur; casă cu mobile grele În lemn masiv, cărți multe, oriunde sunt Înghesuite cărți, reviste, ziare. Nici un zgomot exterior nu pătrunde aici, nu străbate nici o rumoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vreodată să-i răspund prin ceva. Nu Înțeleg ce dracu’ m-a apucat. Am venit la filologie fiindcă În perioada de admitere pentru electronică mi-am dat seama că nu mă mulțumește ambianța „feminină“ de la politehnică; acolo, toate fetele aveau ochelari și erau prea serioase, știind pe de rost axioma lui Cantor etc. Nu vedeam nimic gratuit la ele, nu tu sfială, nu tu roșirea pieliței obrazului când le priveai prea insistent, nu tu grație și fragilitate: niște masculi În fustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și mai adânc... Și erau atât de veseli... m-am simțit o clipă din nou Aurora cea de altădată, dar tocmai atunci, luată deoparte de șeful clubului Dinamo, am declarat hotărâtă că anul acesta nu mai fac patinaj de performanță. Ochelarii de soare acopereau două lacrimi mari, În mine s-a prăbușit În acel moment o lume, dar gura continua să repete mecanic, ca o mașină stricată, cuvinte fără șir, cuvinte parcă Învățate pe dinafară: „Să nu contați pe mine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca și cum nici n-aș fi fost. Existența mea În real este legată de activitatea memoriei celorlalți, și nu de ceva obiectiv; pot să cad În acest spațiu de fugă chiar existând viu printre lucrurile Înconjurătoare. (joi) Mi s-a prescris ochelari. I-am cumpărat, dar nu pot să-i port. Când pun ochelari, am senzația că ceva material se interpune Între mine și real și deodată totul se deformează În mod ciudat, stricându-mi acel echilibru natural În care trăiesc. Obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de activitatea memoriei celorlalți, și nu de ceva obiectiv; pot să cad În acest spațiu de fugă chiar existând viu printre lucrurile Înconjurătoare. (joi) Mi s-a prescris ochelari. I-am cumpărat, dar nu pot să-i port. Când pun ochelari, am senzația că ceva material se interpune Între mine și real și deodată totul se deformează În mod ciudat, stricându-mi acel echilibru natural În care trăiesc. Obiectele nu mai sunt aceleași și, brusc, năvălesc asupra mea, fără o motivare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nemediate: Începe să mă prindă amețeala. Nu mai pot gândi, sunt subjugat de o spaimă nefirească, mi se pare că depind de un ce pe care nu-l Înțeleg. Pentru mine, lumea nu poate fi văzută decât nemijlocit. Purtătorii de ochelari mi se par niște extratereștri.. (astăzi) Orice alt lucru este mai ușor decât a scrie; Bazil se uită la mine cu sinceră compătimire, ca și cum aș fi un bolnav incurabil. În timp ce el iese În soare și aleargă după dame, se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tagma bărbaților! Nu trebuie s-o mai aștepți nici un minut și ai să vezi că va fi prima la Întâlnire. Hai mai bine la crâșma lui nenea Iancu să ne stingem setea de cunoaștere practică!“ „Hai!“ (seara) O colegă cu ochelari, deșirată ca o Rosinantă slabă, se ține după mine după ce ieșim de la ora de curs. În stația de tramvai de la Colței, Adriana M. mă ia de mână. „Ce este?“ „Nimic. Voiam să te sărut!“ „Stai liniștită. Nu pot suporta fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca o Rosinantă slabă, se ține după mine după ce ieșim de la ora de curs. În stația de tramvai de la Colței, Adriana M. mă ia de mână. „Ce este?“ „Nimic. Voiam să te sărut!“ „Stai liniștită. Nu pot suporta fetele cu ochelari!“ Se apleacă În față, ca și cum ar fi primit o lovitură, se surpă În ridicol. Nu știu de ce am fost atât de brutal, dar nu am deloc conștiința că aș avea cea mai mică vină. Îi Întorc spatele fără a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu ce era „mobilată” casa acum: un amestec de mese din lemn masiv, scaune rotative, computere și alte aparate științifice - un aparat de măsurare a densității, plus termometre, microscoape, cutii de plastic de diferite culori și mărimi, pahare Berzelius, borcane, ochelari de protecție, cutii și cutiuțe de cele mai ciudate forme, având toate cheițe, conținând probabil instrumente muzicale ezoterice. Și fire. Fire și cabluri peste tot unde vedeai cu ochii, acoperind mare parte din suprafața podelelor, unele conectând tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
născuse. Într-un final, acesta acceptase. Deși își petrecea majoritatea timpului în laboratorul său criminalistic din Queens, nu refuza nicio ocazie de a lucra cu Rhyme la cazurile mai complicate ale acestuia. După câteva strângeri de mână, Cooper își îndesă ochelarii tip Harry Potter pe nas și începu să cerceteze cu ochi de șahist cutia cu probe de la locul faptei. - Ce avem aici? - Ciudățenii, răspunse Rhyme. Pentru a folosi terminologia Sachs, ciudățenii pe cinste. - Hai să vedem dacă putem face ciudățeniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
uităm de pildă că spărgătorii de bănci se înarmaseră cu semiautomatul Colt .45 cu mult înainte ca acesta să fie lansat oficial, deși oricum era ilegal pentru civili să aibă așa ceva. Radiouri, telefoane de ultimă generație, arme automate, GPS-uri, ochelari cu vedere laser, dispozitive wireless, camere de dimensiuni foarte mici, dispozitive de criptare-decriptare a parolelor - toate erau în posesia criminalilor cu mult înainte să ajungă în arsenalul forțelor de ordine. Rhyme era întotdeauna primul care recunoștea că unele lucruri îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
În limbajul breslei, era o critică foarte aspră: însemna că trucul era prost executat și previzibil. Bătrânul magician, cu părul în totalitate alb și cu barba pătată de tutun în jurul gurii, își puse mâinile în cap exasperat. Își scoase apoi ochelarii, își frecă ochii și îi așeză la loc. - Mie mi se pare că a ieșit bine, protestă Kara. - Dar nu ai fost tu publicul. Eu am fost. Din nou. Stăteau pe o scenă de mici dimensiuni în spatele magazinului Smoke&Mirrors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
David Balzac: cunoștințele despre magie îi erau atât de vaste pe cât îi era de instabil temperamentul. - Ai auzit? Cirque Fantastique e în oraș și are prima reprezentație în seara asta, anunță ea. Bătrânul iluzionist se încruntă doar. Tocmai își schimba ochelarii cu lentile de contact. În calitate de fost magician, Balzac cunoștea importanța imaginii și făcea tot posibilul să arate cât mai bine în fața publicului, chiar dacă acesta se rezuma doar la clienți în acest moment. - Ai de gând să mergi? insistă ea. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
asta le întrece pe toate. Nici măcar Pavel nu a avut de-a face cu un asemenea grad de depravare. Recitalul era departe de-a începe, dar pastorul Swensen decise să meargă mai departe. Își pieptănă atent părul, își așeză apoi ochelarii și puse Biblia, harta orașului și o predică la care lucra în servietă și ieși grăbit pe ușă. Coborî pe scări, zărind în hol o prostituată. Tatăl nostru Care ești în Ceruri, Sfințească-se numele Tău... Grăbi pasul când trecu pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a percheziționat, spuse Sachs. De unde să fi avut șperaclu? - Poate îl ținea ascuns undeva. În păr, în gură..., încercă să răspundă Kara. - În gură? se miră Rhyme. Mel, încearcă să le treci prin sursa de lumină alternativă. Cooper își puse ochelarii de protecție și porni sursa de lumină alternativă. - Mda, ai dreptate. Se văd mici pete și punctișoare în jurul găurii. Asta semnala, așa cum explică Rhyme, prezența unui fluid din corpul uman, cel mai probabil salivă. - Houdini făcea asta mai tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
evite gloata de trecători de pe străzi, simți din nou că este urmărit. Privi din nou în urma sa. De această dată, văzu un bărbat cu părul blond, îmbrăcat cu o geacă maro peste un tricou sport și purtând o pereche de ochelari groși, care privea în direcția sa. Pastorul mai observă și că omul tocmai traversa pe același trotuar pe care se afla el acum. Acum era sigur că este paranoic. Cum ar putea trei bărbați diferiți să-l urmărească? Calmează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sus și îl ajutară să se ridice în picioare. Pastorul era în stare de șoc. Bărbatul care vorbise era nimeni altul decât cel pe care îl zărise în Piața Washington, cel cu geacă maro. Lângă el, se afla blondul cu ochelari pe care îl văzuse mai târziu, iar al treilea era bărbatul masiv care îl întrebase despre ora începerii concertului. - Domnule, numele meu este Bell și sunt detectiv. Am să vă citesc drepturile chiar acum. Sunteți gata? Bine. Să începem. Bell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
explica felul în care îi păcălise Kara. O clipă mai târziu, Thom anunță: - A sosit un agent. - Poftește-l înăuntru, spuse Rhyme. O polițistă intră și li se alătură lui Sachs, Bell și Kadesky, privindu-i printr-o pereche de ochelari stilizați, cu o mină extrem de curioasă. Dădu din cap către Rhyme și, cu un accent hispanic, îl întrebă pe Bell: - Ai cerut să fie transportat un prizonier, domnule detectiv? Bell aprobă din colțul încăperii. - E acolo. Am „mirandizat-o”. Femeia privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de mână. Acesta căzu jos. Îl ridică. - Scrie „Te-am prins” spuse Kadesky mijindu-și ochii și studiind-o cu atenție pe polițistă, apoi permisul de conducere. Ia stai puțin, tu ești asta? „Polițista” izbucni în râs și își scoase ochelarii, apoi cascheta de polițist și peruca brunetă de dedesubt, scoțând la iveală încă o dată părul roșcat. Folosind un prosop de la de Roland Bell, care deja se îneca de râs, își șterse machiajul întunecat de pe față și dezlipi și sprâncenele groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nici unele și n-am ajuns încă la cumpărături, atâta tot. Mă duc într-o clipă. Beau întâi o ceașcă de ceai. Vrei și tu una? M-am uitat la el și i-am zâmbit punând ceainicul la fiert. Își împinsese ochelarii de citit pe creștetul capului, arătând, chiar mai mult decât de obicei, ca un profesor excentric. Sau așa cum ar trebui să arate unul. Avea sprâncenele ca niște smocuri zbârlite de o uimire permanentă: ondulându-se la colțurile exterioare, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
senini. (Obiceiul lui de a-și răsuci și de a-și încreți sprâncenele în sus cu vârfurile degetelor câtă vreme studia vreun dosar sau citea ziarul mă enerva: dar pe vremea aceea mă enervau atât de multe lucruri.) Acum, brațele ochelarilor îi împinseseră părul, încă des și ușor încărunțit, de o parte și de alta a feței, de parcă ar fi căpătat o pereche de aripi înfoiate și observasem că avea jacheta încheiată aiurea. I-am zâmbit din nou, resimțind ecoul familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]