5,269 matches
-
vest, prin inundarea zonelor joase ale câmpiei. La începutul secolului al XIX-lea, această linie defensivă a fost prelungită spre răsărit, până la Utrecht, iar mai apoi a fost întărită cu fortărețe. Această construcție a fost numită Noua Linie de Apă Olandeză (Hollandsche Waterlinie). Linia defensivă a fost întărită în 1940 cu cazemate în 1940. Linia defensivă era localizată la extremitatea răsăriteană a zonei aflată sub nivelul mării. Apărarea s-ar fi folosit astfel de inundarea rapidă a regiunii, transformată într-o
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
o adevărată fortăreață naturală (Fortăreața Olanda), care ar fi trebuit să reziste o lungă perioadă de timp. Cei mai optimiști planificatori militari apreciau că, în condițiile unei totale lipse a ajutorului extern și a unei supraestimări a forțelor germane, armata olandeză putea să reziste aici cel puțin trei luni. Planurile olandezilor prevedeau ca, în caz de război, armata să se retragă aproape imediat în această poziție fortificată natural, după o primă fază de concentrare a forțelor în Gelderse Vallei, aceasta plecând
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
o primă fază de concentrare a forțelor în Gelderse Vallei, aceasta plecând de la supoziția că germanii se vor deplasa doar prin provinciile sudice în drumul lor spre Belgia. Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, cea mai mare parte a teritoriului olandez ar fi rămas neatinsă. Poziția olandeză din 1939 părea că îi invită pe germani să invadeze țara și a făcut imposibile negocierile cu aliații occidentali pentru o apărare comună. Pe de altă parte, propunerile diplomaților germani făcute în secret, prin
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
forțelor în Gelderse Vallei, aceasta plecând de la supoziția că germanii se vor deplasa doar prin provinciile sudice în drumul lor spre Belgia. Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, cea mai mare parte a teritoriului olandez ar fi rămas neatinsă. Poziția olandeză din 1939 părea că îi invită pe germani să invadeze țara și a făcut imposibile negocierile cu aliații occidentali pentru o apărare comună. Pe de altă parte, propunerile diplomaților germani făcute în secret, prin care se cerea olandezilor să permită
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Linia fortificată a fost construită la inițiativa generalului Jan Joseph Godfried baron van Voorst tot Voorst. această linie a fost extinsă și către sud cu "Peel-Raamstelling" (Poziția Peel-Raam), care se întindea între cursul râului Maas și granița belgiană. Intenția strategilor olandezi era să întârzie atacul german cât mai mult cu putință și să le permită francezilor să înainteze. Corpurile de armată al 4-lea și al 5-lea apărau Linia Grebbe. Corpul al 3-lea de armată apăra Poziția Peel-Raam Position
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de lângă Arnhem și Gennep. Diviziile germane ar fi fost obligate să își folosească la maxim puterea ofensivă până la atingerea Principalei Linii Defensive. În fața pozițiilor fortificate, atacul german ar fi fost oprit. Această abordare a fost considerată prea riscantă de către guvernul olandez și de către generalul Reijnders. Reijnders dorea ca armata olandeză să opună o rezistență puternică pe Linia Reijnders și pe Poziția Peel Raam, după care să se retragă în „Fortăreața Olanda”.Chiar și această abordare a fost considerată prea periculoasă de către
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
obligate să își folosească la maxim puterea ofensivă până la atingerea Principalei Linii Defensive. În fața pozițiilor fortificate, atacul german ar fi fost oprit. Această abordare a fost considerată prea riscantă de către guvernul olandez și de către generalul Reijnders. Reijnders dorea ca armata olandeză să opună o rezistență puternică pe Linia Reijnders și pe Poziția Peel Raam, după care să se retragă în „Fortăreața Olanda”.Chiar și această abordare a fost considerată prea periculoasă de către guvernul olandez și aceasta prin prisma supremației aeriene germane
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de către generalul Reijnders. Reijnders dorea ca armata olandeză să opună o rezistență puternică pe Linia Reijnders și pe Poziția Peel Raam, după care să se retragă în „Fortăreața Olanda”.Chiar și această abordare a fost considerată prea periculoasă de către guvernul olandez și aceasta prin prisma supremației aeriene germane. În plus, era nevoie de pregătirea completă de luptă a două linii defensive. Lui Reijnders îi fusese interzisă deja orice comandă militară în regiunile defensive, iar conflictul cu privire la strategia națională i-a subminat
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
linie este o poziție care să favorizeze contraofensiva olandezilor. Pe de altă parte, el nu a luat nicio măsură de întărire a Poziției Peel-Raam. În timpul „războiului ciudat”, Olanda a aderat la o politică de strictă neutralitate. În secret, comandamentul militar olandez, acționând parțial fără știrea factorilor politici, a negociat cu Belgia și Franța prin intermediul atașatului militar olandez la Paris, locotenent-colonelul David van Voorst Evekink, organizarea unei apărări comune antigermane. Negocierile au eșuat datorită diferențelor uriașe de opinie cu privire al strategia
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
luat nicio măsură de întărire a Poziției Peel-Raam. În timpul „războiului ciudat”, Olanda a aderat la o politică de strictă neutralitate. În secret, comandamentul militar olandez, acționând parțial fără știrea factorilor politici, a negociat cu Belgia și Franța prin intermediul atașatului militar olandez la Paris, locotenent-colonelul David van Voorst Evekink, organizarea unei apărări comune antigermane. Negocierile au eșuat datorită diferențelor uriașe de opinie cu privire al strategia de urmat. Belgia, datorită evidentei sale importanțe, făcuse deja anumite aranjamente detaliate pentru coordonarea acțiunilor proprii
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
3-a de lângă Linge pentru apărarea Linei Grebbe, aceasta chiar în timpul finalizării pregătirilor germane de invazie> Noua Waal-Linge urma să fie întărită cu cazemate. Bugetul pentru aceste structuri a fost crescut cu o sută de milioane de guldeni. Pe pământ olandez urma să acționeze în afară de armata olandeză și de Armata a 18-a germană și Armata a 7-a franceză. Armata a 7-a avea propria strategie, parte a unei mai ample strategii a francezilor, care luaseră în considerație încă înaintea
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Linei Grebbe, aceasta chiar în timpul finalizării pregătirilor germane de invazie> Noua Waal-Linge urma să fie întărită cu cazemate. Bugetul pentru aceste structuri a fost crescut cu o sută de milioane de guldeni. Pe pământ olandez urma să acționeze în afară de armata olandeză și de Armata a 18-a germană și Armata a 7-a franceză. Armata a 7-a avea propria strategie, parte a unei mai ample strategii a francezilor, care luaseră în considerație încă înaintea războiului posibilitatea acțiunilor pe teritoriul vecinilor
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
să accepte „protecția” germană. De aceea, el a schimbat obiectivele Armatei a 7-a de rezervă, care trebuia acum să se ocupe o poziție în fața orașului Antwerp, unde să apere calea de acces estică, pentru menținerea legăturii cu restul teritoriului olandez. Forța desemnată să îndeplinească această sarcină era compusă din divizia 9 și 25 de infanterie motorizată (dotată cu vehicule blindate și divizia 4 și 21 de infanterie. Aceste forțe au fost întărite cu divizia I ușoară mecanizată și o divizie
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
timp era să folosească transportul pe calea ferată. Aceasta implica un grad înalt de vulnerabilitate în faza de concentrare a forțelor din regiunea Breda. Francezii aveau nevoie de un răgaz suplimentar de câteva zile, pe care să îl asigure apărătorii olandezi ai Poziției Peel-Raam, în cooperare cu forțele rapide franceze, care să asigure seiguranța deplasării efectivelor principale. Forțele rapide franceze erau compuse din unitățile de recunoaștere ale diviziilor motorizate și blindate, echipate cu vehicule blindate Panhard 178. Aceste forțe urmau să
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
diviziilor motorizate și blindate, echipate cu vehicule blindate Panhard 178. Aceste forțe urmau să fie concentrate în două grupuri operative numite după comandanții lor: "Grupul Beauchesne" și "Grupul Lestoquoi". În timpul discuțiilor cu privire la planurile operaționale pentru "Fall Gelb", ideea ocolirii Fortăreței Olandeze (așa cum sperau planificatorii olandezi) a fost luată în considerație de germani. Prima versiune a planului din 19 octombrie 1939 propunea o ocupație completă, dacă existau condiții favorabile. Versiunea de pe 29 octombrie propunea o limitare a ocupației la o linie la
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
pe 17 ianuarie 1940 s-a luat decizia cuceririi în totalitate a Olandei. Principalul atac al "Fall Gelb" urma să fie dat în centru, între Namur și Sedan. Atacul asupra Belgiei centrale era doar o diversiune, iar atacul asupra Fortăreței Olandeze doar o parte a acestei diversiuni. Deși armatele 6 și 18 ale Wehrmachtului fuseseră desfășurate la granița olandeză, o forță mult mai puternică fusese mutată la sud de Venlo pentru un atac spre Belgia. În acest fel, Armatei a 18
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
urma să fie dat în centru, între Namur și Sedan. Atacul asupra Belgiei centrale era doar o diversiune, iar atacul asupra Fortăreței Olandeze doar o parte a acestei diversiuni. Deși armatele 6 și 18 ale Wehrmachtului fuseseră desfășurate la granița olandeză, o forță mult mai puternică fusese mutată la sud de Venlo pentru un atac spre Belgia. În acest fel, Armatei a 18-a comandată de generalul Georg von Küchler îi revenea sarcina principală în luptele împotriva principalelor forțe olandeze. Dintre
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
granița olandeză, o forță mult mai puternică fusese mutată la sud de Venlo pentru un atac spre Belgia. În acest fel, Armatei a 18-a comandată de generalul Georg von Küchler îi revenea sarcina principală în luptele împotriva principalelor forțe olandeze. Dintre toate forțele germane care urmau să ia parte la operațiunile din regiune, Armata a 18-a era cea mai slabă. Era formată doar din patru divizii de infanteriei (207, 227, 254 și 256), cu trei divizii de rezervă (208
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
încadrate cu un număr redus de ofițeri de carieră și, în afara veteranilor din primul război mondial, militarii nu aveau experiență de luptă. 88% dintre soldații acestei forțe erau în momentul atacului insuficient instruiți (la fel de altfel ca în cazul opozanților lor olandezi). Divizia a 526 erau una de poliție, aproape lipsită de pregătire de luptă. Diviziile germane aveau efective de 17.807 oameni, cu 50% mai numeroase decât cele inamicul direct olandez, și erau o forță de foc de două ori mai
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
atacului insuficient instruiți (la fel de altfel ca în cazul opozanților lor olandezi). Divizia a 526 erau una de poliție, aproape lipsită de pregătire de luptă. Diviziile germane aveau efective de 17.807 oameni, cu 50% mai numeroase decât cele inamicul direct olandez, și erau o forță de foc de două ori mai mare decât a acestora din urmă. Chiar și în aceste condiții, superioritatea în oameni și armament nu era suficientă pentru o ofensivă rapidă, încununată de succes. Pentru remedierea acestei situație
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Pentru remedierea acestei situație, forța generalului von Küchler a fost completă cu mai multe unități disponibile. Prima a fost singura divizie de cavalerie germane, "Kavalleriedivision I". Această divizie de cavalerie, sprijinită de câteva subunități de infanterie, trebuia să ocupe provinciile olandeze slab apărate de la este de râul IJssel, după care ar fi trebuit să încerce să traverseze digul Afsluitdijk. Planurile germane prevedeau și o eventuală debarcare lângă Enkhuizen, pentru transport putând fi folosite barje capturate în portul Stavoren. Cum era improbabil
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
improbabil ca germanii să poată executa aceste ultime două operațiuni, infanteria a fost întărită cu unități ale "SS-Verfügungsdivision" ("SS-Standarten" "Der Führer", "Deutschland" și "Germania") și "Leibstandarte Adolf Hitler", care urmau să dea asaltul pentru spargerea unei breșe în pozițiile fortificate olandeze. Dintre toate operațiunile "Fall Gelb", acesta a fost cel care a pus cel mai pregnant accentul pe conceptul "Blitzkrieg" - un asalt strategic. Pe de altă parte, trebuie menționat că "Fall Gelb" era caracterizat per total printr-o strategie cu un
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
pe conceptul "Blitzkrieg" - un asalt strategic. Pe de altă parte, trebuie menționat că "Fall Gelb" era caracterizat per total printr-o strategie cu un înalt nivel de risc. Civilii și soldații germanii nu priveau cu ochi buni ideea violării neutralității olandeze. De aceea, propaganda germană a justificat invazia ca fiind o reacție la intenția francezilor de ocupare a Țărilor de Jos. Unii dintre ofițerii germani nu simpatizau regimul nazist și nu priveau la rândul lor cu ochi buni invazia Țărilor de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
regimul nazist și nu priveau la rândul lor cu ochi buni invazia Țărilor de Jos. Unul dintre aceștia, colonelul Hans Oster, ofițer al serviciului de informații ("Abwehr"), a început în martie 1939 să transmită informații secrete prietenului său, atașatul militar olandez la Berlin, maiorul Gijsbertus J. Sas. Printre aceste informații se afla și data la care urma să fie declanșat atacul "Fall Gelb". Aceste informații au ajuns la dispoziția serviciilor aliaților occidentali tot prin intermediul atașaților militari. Guvernul olandez nu a luat
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
său, atașatul militar olandez la Berlin, maiorul Gijsbertus J. Sas. Printre aceste informații se afla și data la care urma să fie declanșat atacul "Fall Gelb". Aceste informații au ajuns la dispoziția serviciilor aliaților occidentali tot prin intermediul atașaților militari. Guvernul olandez nu a luat în serios aceste informații datorită unei serii de alarme false - data de declanșare a atacului a fost modificată de mai multe ori în așteptarea unor condiții meteo mai favorabile. Faptul că Gijsbertus J. Sas a estimat corect
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]