9,678 matches
-
explicat apoi prin ce se deosebește conceptul de zeu, la acesta, față de Eschil și Sofocle. Vorbea deja de vreo cincisprezece minute, când s-a deschis ușa și am văzut-o pe Midori intrând în clasă. Purta o cămașă sport bleumarin, pantaloni bej și obișnuiții ei ochelari de soare. Zâmbind, i-a cerut scuze profesorului pentru întârziere și s-a așezat lângă mine. A scos apoi un caiet - caietul meu - din geanta pe care o purtase pe umăr și mi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fusese tuns de o mână nepricepută pentru că, pe alocuri, avea șuvițe ridicate în vârful capului, iar bretonul îi atârna, inegal, pe frunte, dar am recunoscut în sinea mea că tunsoarea o prindea grozav. Purta un halat albastru peste tricoul alb, pantaloni bufanți și teniși în picioare. Era înaltă și slabă și nu avea aproape deloc sâni. Strâmba în permanență din gură, parcă ironic, dar într-o singură parte, iar colțurile ochilor păreau prinse de o ușoară și aproape invizibilă convulsie. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a mulțumit. — Să nu mai spui vreodată unei femei că-ți plac ridurile ei, a adăugat ea. Mie, în schimb, îmi plac asemenea complimente. — Bine, o să fiu atent. A scos o fotografie din portofelul pe care-l ținea în buzunarul pantalonilor. Era poza colorată a unei fetițe drăgălașe de vreo zece ani, îmbrăcată în costum de schi, cu schiuri în picioare, stând în zăpadă și pozând frumos. — Ce zici? Nu-i așa că e dulce? E fiica mea, a zis Reiko. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am spus. Fii băiat bun și taci, zise Naoko. După ce-am ejaculat, am ținut-o în brațe și am sărutat-o din nou. Naoko și-a pus sutienul și [i-a încheiat bluza, apoi mi-a tras fermoarul de la pantaloni. — O să-ți fie mai ușor să umbli acum? a întrebat ea. — Datorită ție, da. Atunci n-ai vrea să facem niște pași? — Ba da, am zis. Am luat-o peste pajiște, am trecut printr-un crâng și am ieșit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
A fost îngrozitor, continuă ea. Am clădit totul cu grijă, pas cu pas, și când s-a prăbușit, s-a dus totul de râpă cât ai zice pește. Reiko s-a ridicat în picioare și-a băgat mâinile în buzunarele pantalonilor. — Hai să mergem acasă. E târziu. Cerul era mai întunecat, norii mai denși, iar luna nu se vedea deloc. Acum îmi mirosea și mie a ploaie, dar adulmecam în același timp parfumul proaspăt al strugurilor pe care îi duceam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu era chiar impunătoare, dar elegantă, cu un hol mic și lift. Hatsumi m-a invitat la bucătărie și ea a intrat în dormitor, să se schimbe. A reapărut îmbrăcată într-un tricou, pe care era imprimat Princeton University și pantaloni din bumbac. Cerceii dispăruseră. A adus de nu știu unde o trusă de prim ajutor, a pus-o pe masă, mi-a luat mâna, a desfăcut bandajul ca să vadă dacă rana era închisă sau nu, a dezinfectat zona și mi-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am dat seama că era sâmbătă seara și că el obținea întotdeauna permis să lipsească din cămin, sub pretext că stătea la niște rude. M-am dus la mine în cameră, mi-am scos cravata, mi-am pus sacoul și pantalonii pe umeraș, mi-am îmbrăcat pijamaua și m-am spălat pe dinți. „O, Doamne!“ gândii eu. „Iar e duminică mâine!“ Aveam impresia că duminicile vin din patru-n patru zile. Peste două duminici împlineam douăzeci de ani. M-am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
luat-o prin spate, am bătut la fereastra lui Nagasawa, mi-a deschis imediat și am intrat pe acolo. — Cafea? a întrebat el. — Nu, mulțumesc. M-am dus la mine în cameră, m-am spălat pe dinți, mi-am scos pantalonii, m-am băgat în așternut și am închis ochii. Am adormit imediat - un somn adânc, fără vise. * Îi scriam lui Naoko săptămânal și ea îmi răspundea din când în când. Nu-mi scria scrisori lungi și începuse deja să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și buzele sau o să-ți rezolvi problemele culcându-te cu alte fete? — Sunt optimist din naștere, am zis. Naoko s-a ridicat în pat, și-a pus un tricou și peste el o cămașă groasă, iar apoi și-a tras pantalonii pe ea. M-am îmbrăcat și eu. — Lasă-mă să mă mai gândesc și o să te gândești și tu, spuse Naoko. — Bine. Buzele... să știi că au fost absolut grozave! Naoko s-a înroșit ușor și mi-a zâmbit. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă recunoști imediat. Nu cred că o să mai fie vreo femeie între două vârste, cu chitara în mână. Normal că am recunoscut-o imediat pe Reiko, în gară. Purta o haină bărbătească din stofă de lână englezească, țesută de mână, pantaloni albi și teniși roșii. Era tunsă scurt și, pe alocuri, șuvițele stăteau ridicate în sus ca niște țepi. În mâna dreaptă ținea o valiză maro, din piele, iar în stânga, cutia neagră în care se afla chitara. Când m-a zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și avea un imprimeu frumos. — A fost a lui Naoko, a spus Reiko. Știai că Naoko și eu purtam aceeași măsură, mai ales când s-a internat? Apoi s-a mai îngrășat puțin dar, în mare, ne potriveam la bluze, pantaloni, pantofi, pălării. Doar sutienele nu le puteam împărți între noi pentru că purtam numere diferite. N-aveam altceva mai bun de făcut, așa că schimbam hainele între noi. De fapt, mai bine zis, tot ce aveam era în folosință comună. Am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cam de aceeași statură cu Naoko. Avusesem impresia că Reiko este mai slabă decât Naoko, probabil din pricina formei feței și a încheieturilor subțiri ale mâinilor. Dar, uitându-mă bine la ea acum, am văzut că este surprinzător de solidă. — Și pantalonii și jacheta au fost ale ei. Toate au fost ale lui Naoko. Te deranjează că mă vezi îmbrăcată cu lucrurile lui Naoko? Nici vorbă! Sunt sigur că lui Naoko i-ar face plăcere să știe că-i poartă cineva hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ne iubim, Watanabe! Ce ciudat! Și eu mă gândeam la același lucru. * Am intrat în cameră și am tras perdelele. În încăperea întunecată, ne căutam trupurile de parcă ar fi fost cel mai normal lucru din lume. I-am scos bluza, pantalonii și apoi chiloții. — Am dus o viață ciudată, spuse Reiko, dar n-am crezut niciodată că o să-mi scoată chiloții un bărbat cu nouăspreceze ani mai tânăr decât mine. — Preferai să ți-i scoți singură? Nu, continuă, te rog, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ale ochelarior ofițerilor și, dacă voiai să fii o țintă vie, n-aveai nimic altceva de făcut decît să-ți porți ochelarii de vedere fărĂ să-i umbrești cum trebuie. Știau să tragă și m-au făcut să tremur În pantaloni toată ziua. După-amiază ne-am mutat sus, În casa aia. Era un loc bun pentru filmat și am făcut un fel de acoperitoare pentru lentilă din niște perdele rupte - dar, așa cum v-am zis, eram prea departe. Nu eram Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spate. Nu surprinse pe nimeni. Se strecură Înapoi În fața casei și, Încercînd să nu fie văzut, se uită În josul străzii. Un negru, cu o pălĂrie de paie turtită și cu boruri Înguste, Îmbrăcat Într-o haină gri de alpaca și pantaloni negri, se Îndepărta pe sub dafinii de pe trotuar. Enrique rămase la locul său, dar nu mai văzu pe nimeni altcineva. RĂmase acolo un timp, privind În jur și trăgÎnd cu urechea, apoi Își luă puloverul de pe colivie și se ÎmbrăcĂ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
adăpost, În umbra de lîngă zid, se uită În stînga și-n dreapta, pe stradă. La colț, sub un copac, stătea un bărbat cu o pălĂrie turtită și cu boruri Înguste. Nu putea să vadă ce culoare au haina și pantalonii lui, dar era clar că-i un negru. Enrique se trase repede În fundul verandei, dar acolo nu era pic de lumină, În afară de cea aruncată pe cîmpul plin de buruieni de la ferestrele din spate ale următoarelor două case. Puteau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din Ăia care nu Înoată? se auzi și vocea joasă, de bas, a lui Bill. Nick se simțea bine. Era haios să se strige așa la tine. Își scoase Încălțările din pînză, Își trase cămașa peste cap și scăpĂ de pantaloni. Sub tălpile goale simțea nisipul de pe scînduri. Alergă foarte repede pe scîndura flexibilă a trambulinei, apoi degetele de la picioare i se Îndoiră pe muchia de la capătul ei, se Încordă și sparse catifelat suprafața apei, scufundîndu-se fărĂ să știe la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Kate cuibărindu-se lîngă el. — Ar fi nemaipomenit. Dar nu se poate. Trebuie să ne Întoarcem acasă. Nu vreau să plec. Nick se ridică, simțind adierea vîntului pe trup. Își trase cămașa și se simți bine așa, Îmbrăcat. Își puse pantalonii și pantofii din pînză. — BÎlbîilă, trebuie să te Îmbraci. Ea stătea Întinsă, cu păturile trase peste cap. — O clipă doar. Nick luă pachetul cu mîncare. Îl deschise. — Haide, BÎlbîilă, Îmbracă-te. — Nu vreau. O să dorm aici toată noaptea. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unul. — Poate era vreun prieten de-al copiilor și-i căuta. O fi fost copilul cuiva de pe-aici. Era fată sau băiat? O fată la vreo unșpe-doișpe ani. Cu păr șaten și ochi căprui. Pistruiată. Foarte bronzată. Purta niște pantaloni largi de lucru și o cămașă băiețească. Umbla desculță. — Poate să fi fost oricine. Ziceți că avea vreo unșpe-doișpe ani? — Of, rahat, spuse delegatul. Nu scoți nimic de la țărĂnoii Ăștia. Dacă io-s țărancă, Ăsta ce e? spuse fata privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cărbuni și se gîndea. Apoi termină ce avea În ceașcă, mai scoase niște apă rece, o bău și se duse la culcare. Își așeză pușca sub piciorul stîng și apoi Își puse capul pe perna bună și tare făcută din pantalonii săi Înfășurați peste mocasini. Se Înfășură bine cu partea sa de pătură, Își spuse rugăciunile și adormi. I se făcu frig peste noapte, așa că-și Întinse haina peste soră-sa și se lipi cu spatele de ea ca să aibă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fetei și liniștea nopții, și apoi adormi la loc. CÎnd se trezi, era destulă lumină ca să poată vedea dealurile Îndepărtate din spatele mlaștinii. Mai rămase un timp culcat, În tăcere, și-și Întinse tot trupul. Apoi se ridică și-și trase pantalonii kaki și mocasinii. O privi un timp pe soră-sa, cum dormea - Își strînsese sub bărbie gulerul hainei pe care o pusese peste ea, avea pomeții ridicați și pielea rozalie sub bronzul pistruiat, iar părul tăiat lăsa să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
drumul s-a deschis ușa estaminet-ului și apărură doi civili purtînd chipie și haine de lucru, fiecare ținînd În mîini cîte două sticle. Traversară agale intersecția și apoi o luară pe cîmpul din spatele ambuscadei. Erau Îmbrăcați cu pulovere, sacouri vechi, pantaloni de doc și cizme de cauciuc. — Red, stai cu ochii pe ei, spusei. Veneau Încet spre noi și la un moment dat Înălțară sticlele deasupra capetelor, cîte una În fiecare mînĂ. — Aplecați-vă, ce dracu’! strigai, iar ei se puseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cinci jumate părĂseau hotelul, după ce făcuseră mai multe cumpărĂturi, și portarul le Îndesa bagajele În spatele mașini. CĂldura era Încă ucigătoare. Roger, care transpira din plin În uniforma sa greoaie, la fel de potrivită pentru o vară În preajma tropicelor ca o pereche de pantaloni scurți Într-o iarnă din Labrador, Îi lăsĂ un bacșiș portarului, după care se urcă În mașină și porniră de-a lungul bulevardului Biscayne, după care făcură la stînga să intre pe șoseaua ce ducea la Coral Gables și Tamiami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
revistele pentru femei: mi-ar plăcea să văd măcar o dată un titlu ca acesta: „Încă vă mai luptați cu ultimele cinci kilograme în plus? Pierdeți-vă iubirea vieții și ele vor dispărea într-o clipă!“ Încap în toți vechii mei pantaloni, chiar și în cei pe care i-am cumpărat la reduceri. Erau prea strâmți și nu m-am gândit că-i voi putea purta vreodată fără un pulover lung care să îmi acopere posteriorul. Fac glume și mă distrez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Patrick. Dar pentru moment asemănarea a fost atât de dureroasă! Același păr strâns în coadă, aceeași barbă, aceiași ochi negri, alunecoși. Davey stă în genunchi și o ajută pe chelneriță să strângă cioburile de pe podea. Bărbatul de lângă mine își șterge pantalonii. Slavă Domnului că sunt din piele. Patrick mai degrabă ar fi murit decât să fi purtat așa ceva, deși întotdeauna aș fi dorit să-l văd îmbrăcat astfel. — Îmi pare rău, reușesc în final să mă scuz. Gura îmi este pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]