7,232 matches
-
din jur și, totuși, nu sunt sigur că ea nu e un fenomen normal. Las Vegas e o cocotă care-și face clienții să treacă, amețiți, din "imperiu" în "imperiu", o mitologie degradată, cu un singur zeu real, dolarul, un paradis artificial pe care americanii îl trăiesc, din câte înțeleg, încă de la aeroport, unde sunt instalate automate pentru jucătorii nerăbdători, și o fac cu o sinceritate ce-i ajută să nu fie deranjați de obscenitatea luxului de reclame. "Las Vegas nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
relations la o bancă din Los Angeles. Finalul scrisorii îmi arată, însă, că n-a încetat cu totul să fie "absent", chiar dacă în America circulă alte mituri decât cele care ne preocupau pe noi: "Ratarea Genezei de către Dumnezeu? Poate, a Paradisului ar fi mai exact. Cred că Șarpele se afla acolo, în inima Paradisului, nu ca o eroare a lui Dumnezeu, ci ca o inevitabilitate: cum să perceapă un om sublimul altfel decât ca opțiune, ca libertate? Fără Șarpe nu mi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
n-a încetat cu totul să fie "absent", chiar dacă în America circulă alte mituri decât cele care ne preocupau pe noi: "Ratarea Genezei de către Dumnezeu? Poate, a Paradisului ar fi mai exact. Cred că Șarpele se afla acolo, în inima Paradisului, nu ca o eroare a lui Dumnezeu, ci ca o inevitabilitate: cum să perceapă un om sublimul altfel decât ca opțiune, ca libertate? Fără Șarpe nu mi se pare că Paradisul ar putea fi băgat în seamă. Ratarea Paradisului, cred
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
exact. Cred că Șarpele se afla acolo, în inima Paradisului, nu ca o eroare a lui Dumnezeu, ci ca o inevitabilitate: cum să perceapă un om sublimul altfel decât ca opțiune, ca libertate? Fără Șarpe nu mi se pare că Paradisul ar putea fi băgat în seamă. Ratarea Paradisului, cred eu, a fost fapta omului". Mă bucur că Doru reușește, încă, să-și pună problema Paradisului într-o lume unde ratarea are un sens mult mai exact, mai concret, dar nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
inima Paradisului, nu ca o eroare a lui Dumnezeu, ci ca o inevitabilitate: cum să perceapă un om sublimul altfel decât ca opțiune, ca libertate? Fără Șarpe nu mi se pare că Paradisul ar putea fi băgat în seamă. Ratarea Paradisului, cred eu, a fost fapta omului". Mă bucur că Doru reușește, încă, să-și pună problema Paradisului într-o lume unde ratarea are un sens mult mai exact, mai concret, dar nu-mi pot alunga o melancolie... 1 septembrie Ajungem
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
om sublimul altfel decât ca opțiune, ca libertate? Fără Șarpe nu mi se pare că Paradisul ar putea fi băgat în seamă. Ratarea Paradisului, cred eu, a fost fapta omului". Mă bucur că Doru reușește, încă, să-și pună problema Paradisului într-o lume unde ratarea are un sens mult mai exact, mai concret, dar nu-mi pot alunga o melancolie... 1 septembrie Ajungem la New York în zori. Dimineață tulbure, cu smog. Băcanu duce cu grijă un "corp delict": arbustul și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe care le cheltuiam mă scuteau, în schimb, de orice datorie față de ei. Judecătorii pedepseau, acuzații ispășeau, iar eu, liber de orice îndatorire, în afara oricărei judecăți și a oricărei pedepse, tronam, liber, într-o lumină paradisiacă. Oare nu acesta-i paradisul, dragă domnule, viața trăită nemijlocit? Asta a fost viața mea. N-am avut niciodată nevoie să învăț să trăiesc: știam totul încă de la naștere. Există oameni pentru care esențialul e să afle cum să se ferească de semenii lor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să ne umilească sau să ne dezarmeze. De aceea, femeia nu-i răsplata războinicului, ci a criminalului. E limanul, adăpostul lui și de cele mai multe ori e arestat în patul ei. Nu-i oare tot ce ne-a mai rămas din paradisul terestru? Descumpănit, am alergat la adăpostul meu firesc. Dar acum renunțasem la frazele frumoase. Mai jucam puțin, din obișnuință; totuși, nu mai dădeam dovadă de aceeași imaginație. Mi-e greu s-o mărturisesc, de teamă să nu spun cine știe ce cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
se mai dea în laț domnul doctor cu boala lui? Cu boala asta se poate ține omul în sus! O mai poartă și alții pe picioare! Mini nu înțelegea bine ce vrea să spună Nory. Ce'măr?... Ce șarpe? ... Ce paradis? Prezintarea biblică a lucrurilor o încurca mai tare. Totuși obținea rezultatul dorit. Pusese pe Nory în mișcare. I - Chiar mâine mă duc la Lina și domnul doctor are să cânte Bach, vrea nu vrea. Amorul nu ologește. îi rămâne destul timp
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acuzații deslușite, refuzase hotărât, așa cum Maxențiu nu credea că va avea curajul. își închisese deci singur drumul. Acum, când îi era interzis, Leysins îi părea tot mai mult singura lui salvare. Nu mai era locul necesar dar ponosit, ci un paradis pierdut. Era însă neputincios. Ada, orfană și majoră, se măritase cu avere proprie și, din delicateță, Maxențiu nu ceruse act dotai. Fără delicateță, Acla deschisese la început credit larg prințului, știind că 1-a luat ca să-1 plătească. Averea o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
l-am servit jertfelnic. Cu această împlinire în inimă, au plecat dintre noi, cu inginerul Gheorghe Brahonschi, atâți camarazi de suferință adormiți întru Domnul. Lui și lor poemul: le dedic „Cu Radu Gyr și cu Ulysse” Noi năzuim spre-un paradis posibil pentru fiecare; ce mare este-această mare a dragostei de dor și vis! Plecați de multișor la drum, cuprinși de-aprinse idealuri, o lume se întreabă cum din valuri răsărim pe maluri... Ne-ajută sfinte călăuze pe marea, rareori
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în continuare căutătorul de certitudini, de liniștea Edenului pierdut și căruia va continua să-i caute „la route de l’éternel retour et la porte de l’entrée”..., ca să parafrazez atâți istorici ai religiilor care au făcut din nostalgia Paradisului un mit al ontologiei lumii iar martirul, filosoful și poetul de geniu Nichifor Crainic intitulându-și o carte de răsunet cu această sintagmă: “Nostalgia Paradisului”. Gheorghiță Savel simte cum durerile naționale nu i le micșorează pe cele personale, are momente
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de l’entrée”..., ca să parafrazez atâți istorici ai religiilor care au făcut din nostalgia Paradisului un mit al ontologiei lumii iar martirul, filosoful și poetul de geniu Nichifor Crainic intitulându-și o carte de răsunet cu această sintagmă: “Nostalgia Paradisului”. Gheorghiță Savel simte cum durerile naționale nu i le micșorează pe cele personale, are momente când îl copleșesc chiar după ce a dezvăluit ororile prin care a trecut, depunând mărturie detaliat în cartea al cărei narator este, și-n interviurile date
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pentru o jumătate de secol. Cine nu se uită cu jind la acea efervescență creatoare și dragoste pentru carte pe care poporul român a manifestat-o până la blocarea afirmării sale în lume? Elevii, studenții, răscoleau anticariatele ca pe livezile unui Paradis din visul lor minunat în care credeau entuziast și nelimitat; profesorii și toți școliții ajunși la salar erau cumpărătorii frecvenți în librării și toți erau prietenii bibliotecilor înnobilându-se cu lumina cărții și manifestând admirație, fascinație, pentru scriitorii care aveau
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
dă răspunsul/ - Nu e treaba dumitale! Nici nu se putea o tratare mai ambiguă, mai alunecoasă, mai subtilă de reflectare a dependenței umane de forțe încă nedescifrate, adesea atribuite lui Dumnezeu. Comaniță declară deschis: „Nu cred în reîncarnare!/ Nici în Paradisul de Dincolo... dovedind astfel solide convingeri materialiste, de liber cugetător, de gânditor care se îndoiește de veridicitatea ideologiilor și teologiilor cu care generațiile sunt hrănite încă din copilărie: „Din eterna beznă” - spune autorul - nu se mai revine la lumină. Comaniță
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
în sfârșit, căpătase înfățișare concretă, semănând, leit, cu cea din vis. Și, masa inaugurală, ospățul, după expresia unora, destrăbălarea, după a altora, a început. Cu trenchi, cu mulți ani trăiască, cu să te simți fericit în acest minuscul și cochet paradis, și, cu câte și mai câte.... Muzica - muzică! Bunul augur - bun augur! Pofta - poftă! Graba -în a se face, fiecare, cât mai ascultat și cât mai de ținut minte - grabă! Dincolo de miezul nopții, întrunirea bahică a luat sfârșit. S-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
centru" căruia i-am rămas fidel. Bineînțeles, nu mă pot gândi la Lisa ca la o localitate, ci ca la temelia ființei mele. Și mi-ar fi imposibil să vorbesc despre copilăria mea altfel decât ca despre partea mea de paradis. Trebuie să recunosc, însă, că acest paradis mirosea nu numai a frunză de nuc și a fân încins, ci și a rachiu prost. Și că am trăit, cumva, schizofrenic, pe două planuri, încă de atunci, deoarece am copilărit într-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu mă pot gândi la Lisa ca la o localitate, ci ca la temelia ființei mele. Și mi-ar fi imposibil să vorbesc despre copilăria mea altfel decât ca despre partea mea de paradis. Trebuie să recunosc, însă, că acest paradis mirosea nu numai a frunză de nuc și a fân încins, ci și a rachiu prost. Și că am trăit, cumva, schizofrenic, pe două planuri, încă de atunci, deoarece am copilărit într-o lume pe care grijile și existența dură
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Din nefericire, e greu să găsești pe cineva în orașul ăsta care să consimtă că viața nu înseamnă atât ceea ce ni se întîmplă, cât ceea ce ne persecută, conchise doctorul Luca, rămas pe gânduri. 27. În măsura în care copilăria e partea noastră de paradis, "Asybaris" e un nume posibil al reversului ei, al părții noastre de infern. Acolo, toate destinele sunt terminate. Nu mai e nimic de sperat decât un deșert (fiindcă într-un deșert amăgirile n-au capăt) și o mare care păstrează
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lucraseră. Viața nu arăta deloc roză, ca în poveștile bucolice, cu țărani decorativi, mirosind a ierburi și a eternitate. Motiv pentru care consider sămănătorismul un leșin de târgoveți care suspină după viața la țară, bîndu-și cafeaua la oraș. Dar orice "paradis" ― dacă merită acest nume -e de o admirabilă simplitate (doar infernul e complicat). El nu e "perfectibil", fiindcă în paradis nu există nici progres, nici "mai bine", acestea fiind rezervate lumii imperfecte, de după copilărie. 28. Iarna dormeam cu tata în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pentru care consider sămănătorismul un leșin de târgoveți care suspină după viața la țară, bîndu-și cafeaua la oraș. Dar orice "paradis" ― dacă merită acest nume -e de o admirabilă simplitate (doar infernul e complicat). El nu e "perfectibil", fiindcă în paradis nu există nici progres, nici "mai bine", acestea fiind rezervate lumii imperfecte, de după copilărie. 28. Iarna dormeam cu tata în patul "principal" (tot cu paie, acoperit de un cearceaf de cânepă, dar mai înalt decât cel de lângă ușa de la intrare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cincizeci de ani, nedumerirea mea a rămas aceeași. Se aude o mașină a Salvării. Sau, poate, e o mașină de pompieri. Din pricina secetei, s-au înmulțit incendiile. Liniștea umple, apoi, din nou curtea. Mă uit la o reproducere a "Porților Paradisului" sculptate de Ghiberti pentru Baptisteriul din Florența. O clipă, am impresia că, acolo unde porțile se unesc se vede, subțire ca o lamă de cuțit, o dungă luminoasă. Ce se află, oare, îndărătul lor? Să fie moartea o lumină violentă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
coridorului, unde a murit tata, unde mîine dimineață o să mă duc s-o trezesc... Adormea imediat pentru a se putea duce cît mai repede s-o trezească, Întotdeauna se ducea s-o trezească. Pentru Vilma era un templu; pentru Julius, paradisul; pentru Susan, dormitorul În care acum dormea văduvă, de treizeci și trei de ani și frumoasă. Vilma Îl aducea pînă aici În fiecare dimineață, În jurul orei unsprezece. Scena se repeta invariabil: Susan dormea profund și ei Își luau inima În dinți ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
minunată! Și vor avea și o sală de festivități! Și un teren de fotbal foarte mare! Morales zîmbea, toți se uitau la el implorîndu-l: pe mine, Morales, alege-mă și pe mine În echipă. Colegiul ăsta trebuia să fie un paradis plin de ferestre, plin de săli de clasă, cu nenumărate coridoare, cu o sală specială pentru cei care luau lecții de pian, cu grădini pline de trandafiri pentru capela cea minunată! Noua clădire a colegiului Inmaculado Corazón avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ferestre, plin de săli de clasă, cu nenumărate coridoare, cu o sală specială pentru cei care luau lecții de pian, cu grădini pline de trandafiri pentru capela cea minunată! Noua clădire a colegiului Inmaculado Corazón avea să fie un adevărat paradis. Dar lipseau banii. Maica stareță avea un glas stins cînd era silită să le spună că n-aveau the money. Îi tîra pe toți În căderea ei. Cum se chinuiau! Din fericire, Își revenea la tonul potrivit cu rangul ei cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]