5,484 matches
-
l-au așezat pe pânză albă de casă. Copila tăcea. Începea să se aleagă viața ei. Rarița își auzi într-un târziu fata plângând. Avea fată, iar lacrimile ei continuau să curgă prin vis. Fata ei îi umplea sufletul cu plânsul ei ca un zâmbet. Ar fi vrut să întindă mâinile să o strângă la piept, dar nu o ascultau. Fata ei o striga, era pe mâinile altora, iar ea nu o putea ajuta. Inima ei se sfărma bucată cu bucată
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
a bocit să o vadă lumea. În liniștea ei lăsă durerea să curgă, iar lacrimile nu mai conteneau. Varvara a văzut-o o singură dată plângând, dar a lăsat-o în pace și nu au vorbit niciodată de ziua aceea. Plânsul nu era pentru ele. Se aveau una pe alta și era deajuns. Rarița lipea prispa și se gândea ce o fi ținut-o pe Varvara atâta timp la fântână. Se îndoi o clipă de fata ei, pentru prima dată, și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
își aranjă cu o mână părul ca nourii de vară de sub batic. O privi tăios pe fiica sa. Nu poate să o strângă în brațe, nu poate să tacă, nu poate să lase durerea să o ierte, nu e timpul. Plânsul nu era pentru ele, asta au învățat una de la alta. - De ce ai venit, Varvară? - Să mă ierți mamă, să mă ierți! - Așa singură? Bărbatu-tău se simte ca la casă străină. Îi e frică de mine? Pesemne că i-ai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ah, și-o râs de ochii ei verzi și de obrazul ei ca laptele de curat.... - Doamnă, interveni din nou bărbatul tânăr, cum credeți că s-a ajuns aici? Ce credeți? - Cum s-o ajuns? se răsti Violeta uitând de plâns... - Îi om nebun, sări ca arsă Catinca lu’ Timofte, are cruce în sânge aista, nu trebuia să trăiască cu femeie. Să ia el femeie să trăiască cu ea? Nu trebuia să fie cu el. Îi om nebun, cum be un
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ținea și se îndreptă către piatră. Le făcu semn celor din jur s-o ridice și o așeză pe cap, aproape fără sforțare. Ușor încovoiat sub povară, cu umerii aduși înainte și gâfâind puțin, privea în pământ, ascultând hohotele de plâns ale bucătarului. Apoi porni la drum cu pași mari și, fără să-și încetinească mersul, străbătu distanța care-l despărțea de mulțimea îngrămădită la capătul străzii, croindu-și drum cu hotărâre printre primele rânduri, care-i făcură loc să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
după relatarea unora, neînsuflețit, la picioarele unei scări, poate chiar în fața bisericii San Pier Maggiore, unde se spune că ar fi înmormântat. ...Simonetta Vespucci supraviețuiește ? Ar putea privi și în viitor, să zicem, spre celelalte tablouri ale dispărutului ? Emoționată de plânsul câinelui Laelaps la moartea Procridei... N-ar mai avea importanță dacă a existat cu-adevărat vreodată un pictor care nici măcar nu-și purta numele, ci îl împrumutase pe cel de Cosimo de la atelierul unde, se susține, și-ar fi făcut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
auditoriul cât a durat executarea fiecărui desen și câte greșeli a descoperit. Se lucrează încet și neglijent ! Linia de tuș a mustății saltă scurt peste buze. Pronunță numele vinovatelor. Spectatorii își privesc stingheriți unghiile, cravatele. Se aude un sughiț de plâns. Lungana, firește, Doamna Veturia n-ar oferi asemenea satisfacție. Sindicaliștii nu se îndoiesc că Vornicu are dreptate, dar asemenea inculpare publică nu se mai întâmplase. Și câtă vehemență ! „Nepăsarea este intolerabilă ! Trebuie pedepsită !“, încheie, palid, inginerul. Tăcere groasă. Glasul calm
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
11. Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus, și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor. 12. Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde vor fi plînsul și scrîșnirea dinților." 13. Apoi a zis sutașului: "Du-te, și facă-ți-se după credința ta." Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela. 14. Isus S-a dus apoi în casa lui Petru și a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
veacului. 41. Fiul omului va trimite pe Îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvîrșesc fărădelegea, 42. și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plînsul și scrîșnirea dinților. 43. Atunci cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă. 44. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
este bun, și aruncă afară ce este rău. 49. Tot așa va fi și la sfîrșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărți pe cei răi din mijlocul celor buni, 50. și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plînsul și scrîșnirea dinților." 51. "Ați înțeles voi toate aceste lucruri?" i-a întrebat Isus. "Da, Doamne", I-au răspuns ei. 52. Și El le-a zis: "De aceea, orice cărturar care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor, se aseamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
el, "cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?" Omul acela a amuțit. 13. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: "Legați-i mîinile și picioarele, și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo vor fi plînsul și scrîșnirea dinților. 14. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși." 15. Atunci Fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
cu bețivii, 50. stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă, și în ceasul pe care nu-l știe, 51. îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor; acolo vor fi plînsul și scrîșnirea dinților. $25 1. Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care și-au luat candelele, și au ieșit în întîmpinarea mirelui. 2. Cinci din ele erau nechibzuite și cinci înțelepte. 3. Cele nechibzuite, cînd și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Pentru că celui ce are, i se va da și va avea de prisos, dar de la cel ce n-are se va lua și ce are! 30. Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunericul de afară; acolo vor fi plînsul și scrîșnirea dinților." 31. " Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 32. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
se întoarse la loc, păru schimbat la față. Pe obrajii albi, ochii albaștri erau ca două izvoare de lumină. ― Măicuță, am văzut pe Dumnezeu! murmură copilul cu însuflețire, în vreme ce doamna Bologa încerca să-și șteargă lacrimile cu batista udă de plâns. Vedenia lui Apostol dădu prilej la oarecare controverse în casa Bologa. Protopopul și d-na Bologa credeau cu tărie că bunul Dumnezeu, printr-o grație deosebită, a arătat astfel calea pe care trebuie să meargă băiatul în viață; avocatul, dimpotrivă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu pot merge... Acolo presimt că am să mor... Și nu vreau să mor! Trebuie să trăiesc! Căzu pe pat, cu obrajii în palme, biruit de lacrimi. Căpitanul era înduioșat și simțea că, dacă ar deschide gura, l-ar năpădi plânsul și pe el. In văgăuna întunecoasă suspinele lui Apostol îngroșau aerul, iar lumina sfârâitoare de pe masă tremura pe pereți niște umbre neliniștite... Într-un târziu, după ce sughițurile locotenentului se mulcomiră, Klapka zise: ― Ei, te-ai mai răcorit?... Atunci putem vorbi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a făcut de rușine pe Marta numai fiindcă a vorbit ungurește și cum întîmplarea aceasta nu va putea rămâne fără urmări grele, Dumnezeu singur știe cât de grele... Numai închipuindu-și urmările, doamna Bologa izbucni iarăși într-un hohot de plâns. Ca s-o liniștească, Apostol îi zise: ― Adică, mamă, eu n-aș avea dreptul să cer logodnicei mele să-mi vorbească românește, crezi d-ta?... Îți faci sânge rău de pomană! Pe inima și pe gândurile mele numai eu sunt
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apostol, luminat de bucurie, se apropie de Ilona, care își acoperise obrajii cu șorțul, plângând mereu înăbușit. ― Ilona! șopti el mișcat. Vrei să fii mireasa mea, Ilona? Ea își dezveli fața și-i răspunse printr-o privire fierbinte, izvorâtă din plâns și împodobită cu un surâs de fericire. Și Apostol o sărută, fără sfială, pe obrajii umezi de lacrimi. ― Atunci să mergem degrabă la preotul satului să ne logodească! zise Bologa, simțind pe buze gustul lacrimilor ei. Vă aștept în cancelarie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
undeva, neîncetat, stropi de amărăciune, din care i se răspândea în tot corpul o frică lentă, ca o caracatiță dezgustătoare. Încerca să se apere și nu putea și, din pricina aceasta, simțea că va trebui să izbucnească într-un hohot de plâns. I se părea că președintele vorbește atât de tărăgănat, că trece un secol până ce sfârșește o întrebare la care el răspunde în trei cuvinte vertiginoase. Apoi, lângă mescioara pretorului, cineva începu să citească ceva, câteva minute, cu glas ciudat, pronunțând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apostol crezu o secundă că speranțele lui, printr-o minune cerească, au pornit să se împlinească. Zdrobit de povara suferințelor, se prăbuși în genunchi, sărută cu lăcomie crucea, își ascunse obrajii în cutele patrafirului și izbucni într-un hohot de plâns înăbușit. Pieptul i se umflă sub puterea loviturilor inimii rănite în care sângele se zvârcolea ca într-o temniță de plumb. Șiroaiele de lacrimi curgeau pe florile de aur ale patrafirului îmbibat cu miros de tămâie, ca un râu desfundat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
picioarele. Preotul era lângă el. Se agăță de brațul lui, mulțumit c-a găsit sprijinul, și coborî treptele. Merse un răstimp. Împrejur auzea numai sfârâit de făclii și zgomot de bocanci târâți anevoie. Apoi, din stânga, izbucni brusc un hohot de plâns, prelung, ascuțit, acoperind tot convoiul și umplând văzduhul ca un cântec de mort. Apostol își zise că e Ilona, strânse mai tare brațul preotului, dar nu întoarse capul, nici nu ridică ochii. Ieșiră în șosea... Făcliile nu mai fâlfâiau așa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tare brațul preotului, dar nu întoarse capul, nici nu ridică ochii. Ieșiră în șosea... Făcliile nu mai fâlfâiau așa de sfârâitor, parcă li s-ar fi risipit lumina și le-ar fi rămas numai fumul. În spate însă gemea mereu plânsul, tot mai stins și mai depărtat. Apostol văzu că au apucat-o în dreapta, se minună și șopti preotului limpede și cu părere de rău: ― Unde mergem, părinte? În suflet îi încolți, lângă părerea de rău, un firicel de nădejde, care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
parte! răcni pretorul, spăimântat, ridicând brațele. Apostol se urcă pe scaun și se lovi cu capul de ștreangul ce atârna de sus. Pălăria i se înfundase pe ochi. O scoase și o aruncă în groapă. În aceeași clipă izbucni un plâns gros, disperat, nestăpânit. "Cine plînge?" se gândi Bologa. Klapka se bătea cu pumnii în piept. Atunci Apostol fu împresurat de un val de iubire izvorâtă parcă din rărunchii pământului. Ridică ochii spre cerul țintuit cu puține stele întîrziate. Crestele munților
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și a Înghețat dicaprio alături de fata aia frumoasă, i-am uitat numele, dar contează amintirea ei. Ea pe plută și el Înghețat. Tiii, ce scenă... Când s-a dus dicaprio la fund am plâns ca un nebun... Dragostea e cu plâns, aflați voi de la mine, nu e cu râs. Voi faceți circ din orice... Tu și cu Gore! Adică n-are voie moni să intre-n politică, n-are voie meirul să devină președinte? Am văzut că are și sediu de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Șpriț nu-mi miroase a bine. Nu ne miroase tuturor a bine, ca să nu vorbesc doar În nume personal. V-aș spune la toți tovarăși, ar suna mult mai apropiat, mai uman, dacă binevoiți a mă Înțelege, dar mă podidește plânsul și-mi aduc aminte de ședințele de partid, acele adevărate agore În care fața roșie de masă ne era imbold, iar planul cincinal ideal suprem. Sandule, Sănducule, de trei zile-ncoace gura nu ți mai tace, iarba nu-ți mai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
el? Și, dacă n-o afuma, n-o făcea el cu usturoi și cu boia de-ți ploua În gură? Sandu Șpriț se lovește peste frunte și se uită către tavanul stabilimentului. Ba da, Gore, lasă-mă, că mă podidește plânsul șio cer pe-aia cu un părinte poate crește șapte, opt copii sau zece, dar zece copii cu minte nu pot crește un părinte... Tii, și mâncam nuci și porumb fiert ca spartu`, iar mama punea murături. Numa` gogonele uite
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]