5,550 matches
-
cules de pe drumuri, după două zile de crâncenă beție. Dormea toată ziua de luni, întins pe masa de lucru, cu perna de călcat la căpătâi. Parcă-l văd și acum, cum se culcă fericit și se trezește în hohote de plâns, căutându-se prin toate buzunarele. Dacă găsea vreun gologan rămas acolo din greșeală, trimitea copilul la ceainărie după apă fiartă. Pe chipul său de meseriaș cu fruntea și cu țăcălia de savant, se citea remușcarea de a fi săvârșit încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și vorbim apoi, nepăsători, de alte lucruri, cu toate că îmi simt creierii apăsați de borșul care-mi strânge inima. Gloria ronțăie un pesmete și discută iarăși despre borș. Zice că s-a săturat de el până în gât și plânge cu lacrimi. Plânsul este unul dintre instrumentele teribile ale vastului ei arsenal, cu care își apără borșul. O spun fără nici un pic de răutate, trăncănesc numai așa... ca să nu tac din gură. ... „Să nu te mai prind că scoți cepul și răstorni butoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
draga mea, și încearcă să mă faci să cred că sunt chinuit de o idee fixă”. „Răspunde!” urlam înnebunit de cumplita ei tăcere. Cuvintele îmi pocneau ca niște becuri electrice izbite la pământ. Vidul din creier îmi producea explozia vorbelor. Plânsul meu cu ochii uscați o lăsau indiferentă, fiindcă nu-l înțelegea. Pentru că Gloria nu-și închipuie că s-ar putea plânge fără lacrimi. Ea iubește viața și luptă ca s-o parcurgă pe drumul cel mai comod. O potecă șerpuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o iubesc și mai frumos, așteptându-i moartea. Într-o existență fără zbucium sufletesc, în care clipele să mi se scurgă lin, aștept să moară Gloria, pentru ca, în sfârșit, să pot să plâng și eu cu lacrimi. Numai cine cunoaște plânsul mut cu ochii uscați poate să înțeleagă de ce vreau să plâng și eu o dată, cu obrajii scăldați în șiroaie nesfârșite. În primul și ultimul meu ceas, după moartea Gloriei voi coborî storurile și îngenuncheat în fața patului în care ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
continuă Darlene. Ar fi trebuit să-m’ dau sama. Uite numa’ cum plânge săraca maică-ta. Darlene îl împinse pe Ignatius ca să se ridice de pe scaun, dar îl făcu să se răstoarne peste mama lui care se opri brusc din plâns și gemu: — Cotu’ meu! — Ce se petrece aici? întrebă o femeie din pragul ușii capitonate cu imitație de piele verzuie a localului. Era o femeie înaltă și impozantă, de vârstă mijlocie, cu trupul bine făcut, acoperit de un pardesiu negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pahar? — Ba da. Mulțumesc. Da’ nu-l fă prea tare. Nu-s băutor. — O, Doamne! Doamna Reilly smârcâi, umplând două pahare până sus cu whisky. Când mă gândesc la tot ce-ndur... Uneori nu mi-ar strica să trag un plâns. Cu aceste cuvinte, lacrimile începură să-i curgă și doamna Reilly izbucni într-un plâns sonor și violent. — Vai, nu plânge, o rugă domnul Robichaux, teribil de încurcat de aspectul tragic pe care se părea că-l iau lucrurile. — Trebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Doamna Reilly smârcâi, umplând două pahare până sus cu whisky. Când mă gândesc la tot ce-ndur... Uneori nu mi-ar strica să trag un plâns. Cu aceste cuvinte, lacrimile începură să-i curgă și doamna Reilly izbucni într-un plâns sonor și violent. — Vai, nu plânge, o rugă domnul Robichaux, teribil de încurcat de aspectul tragic pe care se părea că-l iau lucrurile. — Trebe să fac ceva! Trebe să chem autoritățile să-l ridice pe băiatu’ ăsta, suspină doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-și tragă ușor mâna din cea a domnului Robichaux și să iasă pușcă din sală, când Santa strigă: — Ian privește, Irene, pun pariu cu tine că Debbie o să aib-un copilaș! Un ce? făcu doamna Reilly, rătăcită și izbucni într-un plâns isteric care nu se potoli decât atunci când domnul Robichaux, speriat, îi luă capul cu păr castaniu și i-l puse, cu grijă, pe umărul său. Dragă cititorule, Natura a creat uneori câte un nebun; dar filfizonii sunt întotdeauna creația omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
despre striptease... Îl privi pe Logan cu niște ochi roz, demni de milă: ca un iepure supus vivisecției. — A spus că am noroc că nu m-a dat afară direct! O, Doamne... Pentru un moment, păru că va izbucni În plâns. Apoi liftul făcu „cling“, și ușile se deschiseră spre parcfarea de mașini, unde doi polițiști În civil se luptau să dea jos din dubă un individ păros, Îmbrăcat cu o pereche de jeanși și cu un tricou cu mânecă scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se trânti pe canapea lângă doamna Erskine. Aceasta se uită spre el cu ochii Încețoșați și doi centimetri de scrum Îi căzură pe jerseu. — E mort, nu-i așa? Micul meu Richard e mort? Ochii Îi erau injectați de atâta plâns și votcă, iar fața ridată și roșie. Arăta ca și cum ar fi Îmbătrânit cu zece ani În ultimele zece ore. Vecina se aplecă În față nerăbdătoare, așteptând momentul adevărului. — Încă nu știm nimic, spuse Logan. Am venit doar să vă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rece de beton. Un nou tremur o cuprinse. Cum naiba de putea să fie atât de frig? Privi În jos, descoperind alarmată că fusese dezbrăcată. — Nu trebuie să-ți faci griji, micuțule, spuse Martin delicat. Un geamăt ușor, ca un plâns, veni dinăuntrul valizei și sângele lui Jackie Îngheță. Jamie McCreath era Încă În viață. Va fi nevoită să-l vadă pe ticălosul cel bolnav omorând un copil! Încordându-și toți mușchii, se luptă cu legăturile. Nu era nici un centimetru liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trădeze nerăbdarea prin voce. Nu reuși. Pe fată. Cea pe care-au găsit-o În adăpost... Vocea Îi suna crăpat și pentru prima dată. Logan observă că avea ochii ca vișinele, iar obrajii și nasul Îi erau roșii de la atâta plâns. Băusem. Tremura, blocat În trecut. N-am văzut-o... Am crezut... tot timpul... Când l-ați arestat pe omul acela, am crezut că o să dispară. Dar a fost ucis, nu-i așa? A fost ucis din cauza mea... Își trecu brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ființa ce se afla aevea pe cerdacul chiliei și-a făcut semnul crucii și s-a întors cu fața spre perete, rezemându-și fruntea de pumnii strânși. Mi s-a părut chiar că bustul i se zbate ca în spasmele plânsului... Primul îndemn din sufletul meu a fost să alerg la ea, să aflu care-i pricina lacrimilor... Dar ceva mă țintuia pe loc. Am închis ochii, bântuit de revoltă împotriva neputinței mele. Când i-am deschis, nu am avut în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
un an de îndurare al Domnului, și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mîngîi pe toți cei întristați; 3. să dau celor întristați din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plînsului, o haină de laudă în locul unui duh mîhnit, ca să fie numiți terebinți ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui." 4. "Ei vor zidi iarăși vechile dărîmături, vor ridica iarăși năruirile din vechime, vor înoi cetăți pustiite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rînduiala lui cronologică, de la prima sa Întîlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe șapca de liceu Însemnul VIII, Își lăsase mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și-o crestase din neatenție, și-atunci și-a ras-o. Privindu-l, m-a podidit plînsul; părea cu totul alt om. În acel plîns am trăit o clipă sentimentul nelămurit de cît de mult mi-ar lipsi cînd ar muri.) Iată-l acum În fața Cafenelei centrale, apoi la cinema, unde se aude pianul, iar pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și-o crestase din neatenție, și-atunci și-a ras-o. Privindu-l, m-a podidit plînsul; părea cu totul alt om. În acel plîns am trăit o clipă sentimentul nelămurit de cît de mult mi-ar lipsi cînd ar muri.) Iată-l acum În fața Cafenelei centrale, apoi la cinema, unde se aude pianul, iar pe ecran se desfășoară Călătorie În lună. Apoi Îl zărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se așeza lîngă ea, Îi lua mîna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi-a dat pe lîngă talent acest copil, ca să nu mă copleșească trufia“, Îngîna printre hohote de plîns. Înfrînt, se refugia În literatură. Pămîntul făgăduinței. (Și cînd Îmi amintesc că din pricina poeziilor sale a fost atît de dușmănit și atît de hulit!) La un moment dat am luat hotărîrea de a ne despărți. Și, precum un copil retardat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
conducea și refuza să plece de la volan. I-am atras atenția că a băut prea mult, pe urmă a apărut afurisita aia de curbă și... Of, Doamne Dumnezeule! S-a trântit pe podea, cu fața-n jos, izbucnind Într-un plâns spasmodic, fără lacrimi. Sosise doctorul și Amory s-a dus la canapea, unde cineva i-a Înmânat un cearșaf, să acopere mortul. Cu Încrâncenare bruscă, i-a ridicat un braț lui Dick și apoi l-a lăsat să cadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îmi plac mâinile tale mai mult decât orice. Le văd În minte deseori, când ești departe de mine și atât de obosit. Le cunosc toate liniile. Mâini dragi! (Li se Întâlnesc ochii o secundă, apoi ea Începe să plângă - un plâns fără lacrimi.) AMORY: Rosalind! ROSALIND: O, suntem vrednici de milă! AMORY: Rosalind! ROSALIND: O, cum aș vrea să mor! AMORY: Rosalind, Încă o seară ca acum și sunt distrus. Deja ești În starea asta de patru zile. Trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a strigat el. Ea n-a răspuns, dar buzele i s-au mișcat și ochii i s-au umplut imediat de lacrimi. - Eleanor, ai pățit ceva? - Nu, cred că nu, a răspuns ea cu voce pierită și a izbucnit În plâns. Calul meu a murit? - Doamne! Sigur că da. - Ooo! s-a văitat fata. Credeam că sar și eu. N-am știut... El a ajutat-o blând să se scoale și a ridicat-o pe șaua lui. În felul acesta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Pe urmă Jill și cu el s-au refugiat În baie, zăvorând ușa În urma lor. - Ai venit cu mine, i-a spus el sever. Ai fost cu mine toată seara. Fata a aprobat din cap, cu un mic sughiț de plâns. Într-o secundă, Amory a deschis ușa celeilalte camere și Înăuntru și-au făcut apariția trei bărbați. Lumina electrică a inundat imediat Încăperea și Amory a rămas În picioare, clipind. - Te-ai prins Într-un joc prea periculos, tinere! Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Stă pe lângă spălătoria din intersecția de la 103 cu Beach. Și te rog să nu mă bați! Danny vârî pistolul în toc. Lovi cu piciorul plicul exact în momentul în care îl auzi pe Carlton W. Jeffries izbucnind în hohote de plâns. Luă plicul și-l aruncă pe scaun, fugind rapid spre Chevroletul lui, ca să nu-l audă pe puști mulțumindu-i bezmetic printre sughițuri. *** 103 cu Beach era o intersecție sordidă din inima cartierului Watts, cu saloane pentru întinderea părului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de pe pereți erau din Jungle Bwana. Ușile batante care dădeau spre dormitor fuseseră recuperate din salonul de pe platoul filmului Furie pe Rio Grande. Mocheta era vernil, cu dungi violete, iar pe cuvertura de pe pat o aprigă amazoană se înecase de plâns în Cântec din pampas. Audrey zise: — Meeks, ai cumpărat tu toate astea? Cadouri de la un unchi bogat. Vrei ceva de băut? — Nu beau. — De ce? — Tata, soră-mea și doi frați de-ai mei sunt bețivi, așa că eu m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ei. După cinci minute Danny știa că secretul unei astfel de misiuni consta în actorie, iar o mare parte din artă presupunea să incluzi în jocul respectiv ceea ce te frământa cu adevărat în momentul respectiv. După acel ciudat acces de plâns, rămăsese treaz toată noaptea și colindase prin tot ghetoul negrilor. Nu descoperise nimic în legătură cu Pontiacul furat, dar simțea că EL îl supraveghea. Cercetarea zonei La Paloma nu dăduse nici un rezultat - ca, de altfel, nici verificarea liniei de autobuz sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]