4,273 matches
-
guvernul În exil de la Londra, condus de Edvard Beneš, a fost singurul care a făcut avansuri clare Moscovei Înainte de 1945. După cum se exprima Beneš față de Molotov În decembrie 1943, „În chestiunile de importanță majoră, (...) vom vorbi și acționa mereu după placul reprezentanților guvernului sovietic”. Poate că Beneš nu era la fel de conștient de riscurile sovietizării ca mentorul său, răposatul președinte Tomáš Masaryk, dar nici naiv nu era. Praga se Împrietenea cu Moscova din același motiv pentru care căutase să aibă legături strânse
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
similare din Germania federală, Olanda și Belgia. Nu aveau bagaj ideologic. Desigur, De Gasperi și urmașii lui se Întâlneau regulat cu autoritățile papale și aveau grijă să nu propună sau să sprijine proiecte legislative care n-ar fi fost pe placul Vaticanului; Italia postbelică era Într-un fel revanșa Bisericii pentru secularismul agresiv anticlerical al noului stat italian după 1861. Dar rolul activ al Bisericii Catolice În politica italiană era mai puțin important decât susțineau atât suporterii, cât și detractorii săi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partidelor politice a fost redusă, iar executivul - Întărit considerabil: Constituția Îi dădea președintelui un control și o inițiativă considerabile În definirea liniei politice, precum și superioritate absolută asupra prim-ministrului, pe care Îl putea numi și demite practic după bunul său plac. De Gaulle a propus ca președintele republicii să fie ales direct, prin sufragiu universal (iar nu de către Adunare, ca până atunci); acest amendament la Constituție a fost aprobat cu entuziasm Într-un referendum, la 28 octombrie 1962. Susținut de instituții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
divizare și dictatură, era să folosească resursele statului pentru a elimina patologiile sociale asociate cu formele capitaliste de producție și cu funcționarea neîngrădită a economiei de piață, construind nu utopii economice, ci societăți viabile. Politica social-democrată nu era Întotdeauna pe placul tineretului nerăbdător, după cum aveau să arate evenimentele ulterioare. Dar ea rezona cu cei care trecuseră prin deceniile teribile de după 1914: În anumite zone din vestul Europei, la mijlocul anilor ’60 social-democrația nu mai Însemna o politică, ci un mod de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu se Înșela) că preferă vechiul paternalism subvenționat de stat. Potrivit convențiilor complexe ale politicii britanice preocupate de social, Margaret Thatcher - răsărită dintr-un mediu mic-burghez și cu o slăbiciune pentru nouveaux riches din mediul de afaceri - nu era pe placul venerabilei elite conducătoare a țării; la rândul ei, le Întorcea antipatia cu vîrf și Îndesat. Conservatorii mai bătrâni erau șocați de disprețul ei rece pentru tradiție sau experiență: când nebunia privatizării a atins apogeul, fostul prim-ministru Harold Macmillan a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reconstruite, reproiectate sau Înlocuite de o rețea nou-nouță de comunicații naționale. Orașele mici și mari, conservate mult timp Într-un tern aspect urban de declin și investiții aproape inexistente, erau acum animate și neîncăpătoare. Viteza schimbării nu era Întotdeauna pe placul francezilor. Au apărut mișcări politice de protest Împotriva accelerării și urbanizării vieții sociale, expansiunii urbane și depopulării satelor. O moștenire a anilor ’60 - interesul redescoperit pentru cultura și dialectele regionale și locale - părea să amenințe Însăși unitatea și integritatea teritorială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oricând explicat prin invocarea neșansei sau a circumstanțelor defavorabile. Dar dacă marxismul era discreditat ca Mare Narațiune - dacă Istoria nu manifesta rațiune sau necesitate -, atunci toate crimele lui Stalin, toate viețile pierdute și resursele irosite pentru a transforma societatea după placul statului, toate erorile și eșecurile din experimentele radicale ale secolului XX care au introdus Utopia prin dictat nu mai puteau fi explicate „dialectic” drept pași greșiți pe o cale corectă. Ele deveneau ceea ce criticii spuseseră dintotdeauna că sunt: pagubă, risipă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
târziu rusă), care a ajutat-o să respingă Încercările moldovenilor de a recupera teritoriul. Într-un context din ce În ce mai instabil, autoritățile sovietice (mai târziu ruse) și-au oferit cu plăcere protecția acestui microstat, loial Moscovei de nevoie, complet dependent de bunul plac al Rusiei și guvernat de satrapi comuniști locali care controlau teritoriul și care l-au transformat la scurt timp Într-un paradis al contrabandei și al spălării de bani. Cum Transnistria asigură 90% din electricitatea Moldovei, noii conducători aveau o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
furnizându-le În schimb toate avantajele unui asemenea regim: recunoașterea Înfrângerii, „reparații de război”, materii prime, forță de muncă ieftină... și multe altele. Căci regimul de la Vichy nu s-a mulțumit să accepte eșecul Franței și să guverneze țara după placul germanilor. Sub Pétain și premierul Laval, Franța a inițiat proiecte colaboraționiste proprii, cele mai faimoase fiind introducerea În 1940 și 1941 a „legilor cu privire la evrei” fără nici o presiune din partea germanilor, precum și aranjamentul prin care autoritățile franceze și-au asumat misiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Kronenbourg a fabricat în 1986 un produs pe bază de bere și de extracte de fructe numit "Krony". Un sortiment de cocktail din bere, care ar fi denumit peste Atlantic "beer cooler", această băutură nu pare să fi fost pe placul consumatorilor, așa cum, de altfel, nici cocktailul de vinuri nu a fost. După un început comercial răsunător în 1981 în Statele Unite, și în special în California locul de naștere al produsului, dar și în Australia, Africa de Sud, Canada și chiar în Japonia
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Fuhrerului, I. Antonescu e aruncat în captivitate de proprii săi colaboratori și de regele pe care l-a servit. A urmat apoi perioada neagră a comunismului, regim ilegal și criminal. Guvernarea comunistă nu a avut lege. Au condus după bunul plac și din ordinele Moscovei care a făcut cele mai multe și înfiorătoare crime în rândurile legionare. Comunismul s-a născut în Occident, reacție legitimă împotriva capitalismului exploatator și jefuitor, conceput de evrei. Comunismul a transformat victimile în călăi pentru ca, la rândul lor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
comportament asertiv sau non-asertiv (Cornelius Helena, Faire Shoshana, 1996, 93). Asertivitatea nu presupune: COMPORTAMENT AGRESIV COMPORTAMENT PASIV A-i ataca pe ceilalți A câștiga prin impunere cu forța A ignora dorințele celorlalți Pierderea autocontrolului Dorința de a fi permanent pe placul celorlalți Incapacitatea de a spune "nu" Găsirea unor scuze pentru acțiunile Întreprinse Credința că ceilalți au Întotdeauna dreptate Neexprimarea sentimentelor Această paralelă Între comportamentele non asertive realizată de J. Fleming (1998, 14-15) dă posibilitatea evidențierii celei de-a treia opțiuni
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
în copie 1057 se vede că instituții cu detașamente de evrei care, deși au un număr imens, totuși pentru că nu există o singură conducere cu mânuirea lor și nu există mai ales controlul forurilor militare, întrebuințarea lor se face după plac și la discreția diferiților directori și șefi de servicii din instituții, cum e cazul Primăriei Municip. București. Cu personalul actual al C.R.B. afectat pentru Bir. Evrei nu se poate executa acest control. De altfel până acum nici M.St.M.
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
pentru evrei, au numit aceste dubluri din personalul întreprinderii. Aceste dubluri însă, nu sunt decât de formă, întrucât funcționarii respectivi nu pot îndeplini și oficiul de dublanți, pe lângă însărcinările inițiale ce au în instituție. Dublurile evreilor sunt înlocuite după bunul plac al întreprinderilor, fără motive serioase, pentru a putea justifica necesitatea menținerii evreilor din cauză că românii nu au avut timp să se formeze. Parte din dublurile destinate nu corespund ca pregătire, însă sunt menținute în această situație, pentru ca mai târziu întreprinderile să
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
pus mîna pe aproape tot ce au dorit, etichetînd bunurile respective ca proprietate germană 353. Prin prezența fizică a Armatei Roșii în România și poziția dominantă a Moscovei în cadrul Comisiei Aliate de Control, sovieticii puteau conduce România după bunul lor plac. Pentru a-și asigura controlul asupra economiei românești după război, conducerea de la Moscova a încheiat cîteva acorduri bilaterale cu Bucureștiul. Primele două au fost semnate pe 8 mai 1945, ziua în care s-a sfîrșit războiul din Europa. Cel dintîi
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
doua direcție de luptă era mult mai complexă și implica o îngrădire severă a exporturilor. Mulți dintre americanii care promovau o politică de neamestec erau contrariați de aceste reglementări comerciale restrictive. În plus, restricțiile nu erau cîtuși de puțin pe placul aliaților europeni ai Washingtonului, care doreau să-și dezvolte comerțul, nu să-l limiteze, pentru a-și pune pe picioare economia distrusă de război. America a început să implementeze politica de îngrădire a exporturilor pe 2 iulie 1940. La această
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
În săptămînile următoare, în rîndul guvernelor occidentale s-a răspîndit temerea ca nu cumva strădaniile propagandei sovietice de a băga zîzanie între oamenii de afaceri vest-europeni și cei americani să fi fost încununate de succes. Legea Battle nu era pe placul comercianților vest-europeni. Pentru a stăvili această tendință de antagonism, guvernele vest-europene au solicitat întrunirea cît mai grabnică a Grupului Consultativ. Ședința Grupului Consultativ a avut loc pe 24-25 iunie, la Paris. Toată atenția s-a concentrat asupra dreptului SUA de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
amîne revizuirea pînă ce noua Administrație își va fi început mandatul, în anul următor 679. Noul președinte american, Dwight D. Eisenhower l-a desemnat pe Foster Dulles în funcția de secretar de stat, în primul rînd pentru a face pe placul aripii drepte a partidului republican 680. Dulles fusese unul dintre susținătorii "politicii de forță", care propunea ca, prin amenințarea nucleară, Statele Unite să elibereze "popoarele subjugate" din Europa de Est și să "recupereze" teritoriile aflate sub controlul sovieticilor 681. Nu era singurul care
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
din voluntari care fugiseră din țările Cortinei de Fier, cu excepția celor de naționalitate germană. Aceste unități aveau să fie ulterior grupate în batalioane care să ducă un război psihologic american împotriva Uniunii Sovietice 690. Ideea acestui Corp Voluntar era pe placul unor congresmani americani, dar nu și al cancelarului vest-german, Konrad Adenauer. Pe 26 iunie, acesta din urmă a refuzat să găzduiască un asemenea CVL. Era convins că atît sovieticii, cît și vest-germanii ar fi considerat o asemenea acțiune ca fiind
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
fără succes 1109. Gaston-Marin a pledat cu tărie pentru ca Statele Unite să acorde României "Clauza națiunii celei mai favorizate". Bucureștiul dorea ca exporturile românești către Statele Unite să nu fie tratate altfel decît cele din Polonia și Iugoslavia. Deși cererea era pe placul lui Harriman, acesta era cu mîinile legate, din cauza Congresului. Paragraful 231A din Legea extinderii comerțului, din 1962, obliga președintele să retragă "Clauza" tuturor țărilor comuniste sau dominate de comuniști. Congresul nu intenționa să acorde României "Clauza națiunii celei mai favorizate
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Johnson 1233. Se prea poate ca rapoartele să fi influențat și ele poziția lui Johnson. Walter Rostow, consilierul președintelui pentru securitatea națională, arătase că România urmează un drum "excesiv de independent față de Moscova". El adăugase că Maurer va fi, probabil, pe placul lui Johnson, pentru că este "un lider comunist oarecum neobișnuit"1234. Pe lîngă discuțiile despre extinderea comerțului, se pare că Johnson i-a spus lui Maurer că Statele Unite vor sprijini candidatura ministrului român de Externe Corneliu Mănescu la funcția de președinte
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
România. Pe 27 septembrie, Carter l-a propus pe O. Rudolph Aggrey în funcția de ambasador, în locul lui Harry Barnes 1910. Numirea lui Aggrey avea o semnificație care, dacă ar fi să dăm crezare spuselor unui trădător, nu era pe placul lui Ceaușescu. Conform lui Pacepa, faptul că Aggrey era de culoare l-a înfuriat pe Ceaușescu 1911. Președintele român ignora faptul că ambasadorul era un diplomat de carieră, care fusese trimis în Senegal și Gambia 1912. Cert este că unul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
puterea în România, în favoarea sovieticilor. Motivele erau nenumărate, dar realitatea era clară: România nu prezenta nici o importanță geografică pentru Pentagon, în raport cu Germania, Italia și Japonia. E limpede că Teheranul le-a dat sovieticilor mînă liberă să transforme Balcanii după bunul plac. Și în cele din urmă, cînd Statele Unite au elaborat o strategie politică pentru Europa de Est, România nu mai avea identitate decît în cadrul Uniunii Sovietice; era "cel mai sovietizat" dintre toate statele-satelit. Propunerile oficiale făcute Bucureștiului de către Statele Unite între 1950 și 1975
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]