4,720 matches
-
semnată de Valeriu Cârdu (Rugă moțească), Mihu Dragomir (Mlaștina cu nuferi), Aurel Chirescu, George Valea, Petre Paulescu și Virgil Huzum. Proza este ilustrată de Emanoil Dumitrescu (Gând de sinucidere - fragment din romanul Toboganul), Stelian Constantin-Stelian și A. Coja. Mihail Ilovici pledează „pentru o posibilă filosofie a culturii românești” sau pentru o „istorie a literaturii române”, scriind, de asemenea, despre „arta cuvântului la Eminescu”. Mai pot fi menționate eseul lui Horia Rădulescu intitulat Țăranul român văzut de scriitori, un portret consacrat lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290554_a_291883]
-
Franței bucurându-se de o audiență atât de numeroasă. De la el au rămas celebrele „Lecons de Clinique Medicale” ținute la Pitie, publicate în 1883 și cele de la Pitie și Hotel Dieu editate în două volume, 182 și 184, în care pleda pentru ideea de a face din medicină o știință exactă, așa cum erau de câtăva vreme fizica și chimia. „Nu există boli ale organelor ci simple localizări morbide” spunea el, rămânând fidel metodei sale științifice și principiilor sale. „Nu există decât
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Paulescu avea convingerile sale de nezdruncinat, convingeri care abia în secolul al XXI-lea încep să-și dovedească veridicitatea și să-și capete adevărata valoare. Dualitatea materie- spirit astăzi este o certitudine științifică acceptată în filosofie. Energia vitală, pentru care pleda Paulescu în celebrele sale demonstrații privind morfologia vitală și fenomenologia vitală, ca și finalitatea în biologie, aveau să contribuie la fundamentarea creaționismului științific, doctrină ce înfuria la culme pe darwiniștii timpului său și mai ales pe neodarwiniștii zilelor noastre. Toate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
populație, se va produce treptat transformarea, fenomen pe care Darwin l-a numit selecție naturală. Al treilea moment l-a constituit un eseu primit în 1858 de la Alfred Russel Wallace (1823-113), un tânăr naturalist, care se afla în Malaiezia, care pledează convingător pentru teoria evoluției prin selecția naturală. La rândul său Wallace fusese puternic influențat de teoria malthusiană. A fost momentul care l-a hotărât pe Darwin să-și prezinte teoria la un seminar al societății științifice londoneze, de asemenea, să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nu s-ar reduce la una din dimensiunile constitutive: simbolicul, structuralul și pragmaticul. Pentru experții sau profesioniștii care se prevalează de acest concept și care vor să-și impună definițiile, tentația este totuși mare. Astfel, cei care lucrează în publicitate pledează pentru strategiile de seducere, denunțate de jurnaliști ca fiind simptome ale "maladiei infantile a comunicării". Or, în politică, prin definiție, trebuie să existe mulți actanți interesați de comunicare nu numai din perspectiva caracterului ei privat, ca fiind exercitarea unei profesii
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
O2, lactatul ar reprezenta un element necesar transferului de energie între organe. Din acest punct de vedere formarea sa, transformările sale ar permite redistribuirea între organe a resurselor energetice de glucoză a organismului. Anumite aspecte ale formării lactatului în timpul exercițiului pledează în favoarea unei asemenea ipoteze. După concepția clasică această formare rezultă din glicogenoliză în condițiile unui aport insuficient de O2, în conflict aparent cu această concepție, lactatul se formează de asemeni când aportul de 02 rămâne satisfăcător. Această constatare conduce la
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
, revistă apărută la București, zilnic, între 15 și 23 aprilie 1914, purtând subtitlul „Literatură. Teatru. Muzică. Artă. Sport. Mode. Umor”. Redactor-șef și girant responsabil este Dem. I. Teodorescu. În primul număr, E. Lovinescu pledează pentru „respectul omului și al artistului, izgonirea a tot ce e personal din discuțiile artistice, impuritățile ce se îmbulzesc sub penele grăbite, onestitate profesională”. În numerele 6 și 7 apare un fragment din primul capitol al poemului Thalassa de Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286345_a_287674]
-
unele nuanțări, după Philippe Lejeune, ca și în cartea despre Creangă). Obiectul analizei îl fac jurnalul intim (de la C. A. Rosetti la Petre Stoica) și autobiografia literară (de la Teodor Vârnav la Valeriu Cristea). Volumul anunță o serie mai amplă și pledează cauza integrării între granițele literarității a unor scrieri ce tematizează și textualizează viața, făcând din persoana autorilor personaje, oameni „de hârtie”. Salonul refuzaților (1993; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași) este o carte recuperatorie (și reparatorie) despre scriitori disidenți (de la Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
scrise, conform notei, care le însoțește, pe "4 Aprilie, 1802 - Duminică seara" ("April 4, 1802 - Sunday Evening")12, deci sub semnul inspirației de moment și sunt, de aceea, expresia nereținuta a propriilor trăiri. În A Defence of Poetry (1840), Shelley pledează, de asemenea, pentru o artă concepută spontan: Poezia nu este, asemenea rațiunii, o putere ce poate fi exercitată în conformitate cu hotărârile voinței. Un om nu poate să spună, "Voi compune poezie". Cel mai mare poet nu poate să spună așa ceva, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
stăpâni pe realitate, pe lumea posibilităților de exprimare [s.n.]". Formularea amintește izbitor, de viziunea poescă din Eureka, dar și de luările de poziție, în nume propriu, anterioare, ceea ce sugerează, încă o dată, ca atunci când vorbește de un poet congener, Ion Barbu pledează, de fapt, pro causa sua. Recuzând lumea exterioară, Rimbaud își întoarce privirea spre profunzimile propriei ființe, de aceea Ion Barbu vorbește de "infrarealismul" sau, un "infrarealism 68 care cercetează bazele percepției pentru a-i deduce legea [principiile]". Procedeele folosite de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
inaugurează o problematică dintre cele mai dinamice în noua configurare politică pe care aceste prime luni de absență a dictaturii o schițează. Putere versus opoziție Iliescu, secondat mai ales de Brucan, nu încetează să denunțe caracterul "depășit" al partidelor politice, pledând pentru o mișcare de masă generată de un proces revoluționar, fără structuri rigide de partid, citând drept exemple, în devălmășie, mișcarea ecologistă din Germania (Verzii), Solidarnost din Polonia, forumurile civice din Cehoslovacia și Ungaria 59. Între două declarații de acest
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
1993. Colaborează la revistele „Vatra”, „Interval”, „Adevărul literar și artistic”, „Caiete critice”, „Contrapunct”, „Literatorul”, „Fețele culturii” (supliment literar-artistic al ziarului „Azi”), „Antares”, „Porto-Franco”. Se remarcă atât ca un comentator avizat al actualității literare, cât și ca un polemist de talent, pledând cu vigoare - dar într-un limbaj de o perfectă urbanitate - împotriva revizuirilor abuzive, pe temeiuri politice, ale tabloului de valori al literaturii din anii totalitarismului. Ca prozator, G. este, în pofida apariției târzii a cărții sale de debut, un optzecist tipic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
apare și în ipostaza de melodie adormitoare pentru omul obosit sau pentru cel zbuciumat sufletește; - natura este văzută (nu gândită), deci: intuiții vii, directe; - natura, ca loc, este diversă: o pădure, câmpie,munte, apă, etc.; - varietatea peisagistică este pregnantă; ea pledează pentru înțelegerea complexității naturii; un colț direct de natură învăluită într-un fel de atmosferă inefabilă, într-o intimă aură a sa; - această aură creează un climat savuros de repaos și de fericire calmă; - climatul nou creat este cu atât
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
acea metodologie care se armonizează cel mai mult cu propria lor concepție despre lume. Oricum, trebuie să spunem răspicat că etapa în care cele două paradigme sunt puse în postură competitivă a fost depășită. În sensul acestei afirmații, Patton (1990) pledează pentru "paradigma alegerilor", care caută "metodologia adecvată drept criteriu primar pentru evaluarea calității metodologiei." Aceasta permite o "sensibilitate situațională" care nu aderă strict la o paradigmă sau alta (p. 39). Mai mult, tot mai numeroși cercetători cred că investigația calitativă
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
industriale occidentale, dar ele trebuie să realizeze acest lucru. În acest fel, teoriile de început au tendința de a accentua un aspect al schimbării dezvoltarea tehnologică și economică drept criteriu cheie al evoluției. Mai recent, câțiva sociologi și antropologi au pledat pentru teoria multiliniară a schimbării evolutive. Potrivit acestei abordări, deși evoluția nu poate fi universală, există o tendință a societăților să evolueze către complexitate și adaptabilitate. Mai mult, deoarece fiecare societate pornește de la stadii diferite și se confruntă cu experiențe
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
supt măduva țării", făcând ca "nefericirea țării rumânești să ajungă la vârf", "veacul de durere" al epocii fanariote ascunde un amplu proces modernizator suferit de societățile principatelor dunărene (Aaron, 1835, pp. xviii, xii). Corectând astigmatismele opticii naționaliste, F. Constantiniu (2011) pledează pentru ideea că "secolul fanariot" (1711-1821) ar putea fi numit, dacă ar fi privit dintr-un alt unghi, "secolul reformelor" (p. 180), ținând cont de amploarea și sistematicitatea cu care toate sectoarele vieții publice au fost supuse unui revizuiri modernizatoare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
turnură patriotică tot mai pregnantă în urma dezastrului militar de la Jena (1806), unde triumful decisiv al lui Napoleon urmat de tratatul franco-prusac de la Tilset (1807) au precipitat Cuvântările către națiunea germană ale lui J.G. Fichte (1928) [1807], în care marele filosof pleda pasionant pentru educația patriotică drept mijloc de redresare și resuscitare a națiunii germane greu încercate de înfrângerea militară. Educația universală, obligatorie și dirijată statal în scopul mobilizării naționale constituia armătura care trebuia să dea rezistență morală noii unități naționale germane
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care propovăduiește o pedagogie a supunerii civile față de stăpânire, patriotismul fiind definit tocmai prin atitudinea obedientă față de autoritate, lucrarea lui Aaron avansează o concepție a patriotismului care încorporează elemente cu adevărat revoluționare prin democratismul manifest și platforma unionistă pentru care pledează. Conținutul anti-status quo al cărții lui Aaron poate fi pus pe seama a doi factori: i) lucrarea Patria, patriotul și patriotismul nu aparține literaturii didactice, nefiind un manual pe baza căruia se preda în școlile publice, ci poate fi plasat în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ardelean refugiat în Moldova intenționa să întemeieze cadrul și să traseze direcțiile învățământului național. Principiul fundamental care trebuie să călăuzească procesul educativ este amorul pentru patrie (§ 135. Amoarea catra patria, 1870, pp. 176-183). Modelul de educație națională pentru care Bărnuțiu pledează pasionant trebuie să pulseze de iubirea necondiționată pentru patrie. "Iubirea de patrie" figura deja, fără să fie însă principiul axial, printre țelurile majore urmărite de educația morală a românilor și în educația sentimentală a româncelor. În paginile Echilibrului între antiteze
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Disputa în jurul optimului național-universal va avea răsfrângeri cu reverberații prelungi, ecourile sale continuând se răzbată în breaslă pentru următoarele trei decenii în vocile lui G.I. Ionescu-Gion (propunător al unei formule integraționiste), G.N. Costescu (pledoarie apăsat neaoșistă) sau I. Lupaș (care pledează pentru o variantă moderat particularistă) (Zub, 2000, pp. 177-178). Un prim pas era făcut, o primă bătălie era câștigată. Impunându-și viziunea integraționistă în controversa manualelor didactice, școala critică a trecut prin botezul său de foc. În interbelic, școala critică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 36). Același lucru este afirmat și de Giurescu (1942): "odată cu legiunile, au plecat din Dacia Traiană și funcționarii precum și bogătașii care, cu averea lor, puteau trăi oriunde. Mare mulțime însă [...] a rămas pe loc" (p. 59). Astfel poate fi pledat cazul pentru țărănismul originar al poporului român, în baza căruia putea fi fundamentat proiectul unui "stat țărănesc" elaborat de doctrinari ai autohtonismului ca Nae Ionescu. Continuitatea statalității românești este de asemenea păstrată neatinsă ca dovadă a permanenței politice românești. Suntem
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
proletariatului dincolo de demarcațiile naționale. Singura "cale de scăpare" din strânsoare este întrevăzută de Stalin în "autonomia regională" a unor unități teritoriale precum Polonia, Lituania sau Ucraina, care să nu țină cont de criterii de naționalitate. "Soluția" federalismului național pentru care pledează austromarxiștii inculcă în muncitori un spirit separatist. Doar federalismul regional, organizat pe bazele principiului solidarității internaționale a proletarilor, este postulată de Stalin ca soluția problemei naționale. De la această poziție teoretică ortodox marxistă, Stalin avea să se abată considerabil sub presiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rolleriană a oferit cea mai critică imagine a epocii din jurul anului 1600, a protagoniștilor umani (Mihai), a actorilor săi colectivi (boierimea, țărănimea) și a raporturilor dintre aceștia, o imagine direct inspirată din istoriografia critică a interbelicului românesc. S-ar putea pleda cazul pentru cea mai demistificată frescă istorică a perioadei, evenimentelor și actorilor realizată până la momentul respectiv. Cu toate acestea, tentația mitică nu poate fi complet anihilată. Mihai Viteazul și lupta sa dețin un capital simbolic mult prea prețios pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care sunt lămurite " Natura, scopul și efectele regimului totalitar comunist în România, 1945-1989", analiza se fixează apoi asupra "Reperelor istoriografice" ale regimului comunist românesc. În continuare sunt examinate în detaliu "Partidul Comunist Român" (capitolul 1), "Represiunea" (capitolul 2), unde se pledează cazul în favoarea probării "genocidului comunist în România", centrul de greutate al analizei căzând pe instituția Securității ca instrument al Partidului, pe "geografia represiunii" și pe sistemul concentraționar al Gulagului românesc. Chestiuni ce țin de "Societate, Economie, Cultură" sunt comasate în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu trecutul. Asumarea reflexivă a trecutului (eng. Working through the past, germ. Aufarbeitung der Vergangen) presupune o continuă autoexaminare critică a trecutului (Olick, 1998, p. 548). Într-o luare de poziție datând din 1959, T.W. Adorno (1986, p. 115) pleda pentru o reglare a conturilor cu trecutul nazist în Germania ca urmare a unei "perlaborări serioase a trecutului", care să ducă la "ruperea vrăjii trecutului" asupra prezentului printr-un act de conștientizare clară a acestuia. Ieșirea de sub "umbra trecutului" (Adorno
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]