5,205 matches
-
drept, o mulțime de trucuri, dar de îndată ce Moog își făcea apariția, cu silueta lui masivă, nu mai ajuta nici o șmecherie. Cu două degete își ridica pleoapele lui suprapuse, verifica fiecare detaliu, apoi le lăsa să cadă la loc, întâi o pleoapă, apoi cealaltă, încât arăta ca un Buddha. Niciodată nu avea nevoie să se ajute de mașina de punctat cu brațul ei mobil din metal, nu-i scăpa nici cea mai mică greșeală. Spre rușinea mea, trebuie să recunosc că dădusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a fost mai lungă perioada în care a trebuit să mă ocup de mulajul de ghips cu un început de bărbie dublă. Mânat de curiozitate, i-am căutat și i-am găsit frumusețea ascunsă în detalii, de pildă în arcuirea pleoapelor și în lobii urechilor atârnând liberi. Ucenicul pietrar și sculptor în piatră fusese nevoit să înlăture cu dalta material dur; acum el învăța, în primul semestru, să fixeze o masă moale, să modeleze lutul verde-cenușiu și, asemenea lui Dumnezeu-Tatăl, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Îndrăznesc să le pretind cu toată tăria viitoarelor tomuri: suava și feminina noastră stradă Florida, În suprema sa defilare prin fața privirilor lacome ale vitrinelor, și melancolica mahala La Boca, ce dormitează lângă docks, când ultima cafenea micuță și-a plecat pleoapele de fier În beznă, iar un acordeon, neînfrânt În tenebre, salută constelațiile care au pălit deja. Să subliniem și caracteristica totodată cea mai bătătoare la ochi și mai profundă a autorului celor Șase enigme pentru don Isidro Parodi. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Acum să ne reamintim cum se calculează presiunile parțiale În atmosfere absolute, procedeul cel mai uzitat de noi... Pentru Norman, cuvintele nu aveau nici un sens. Încercă să fie atent, dar pe fondul vocii monotone și al succesiunii graficelor, Își simți pleoapele din ce În ce mai grele și adormi. — ...coborî cu un submarin și, odată ajunși În modelul-habitat, veți fi presurizați la treizeci și trei de atmosfere, În același timp, veți fi racordați la amestecul de gaz, deoarece aerul de la suprafața terestră nu poate fi respirat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de pe obraji și continuă: — Vreau să-ți aduc la cunoștință, Norman, că am mai rămas doar noi trei. — Tu, eu și Harry? Exact: tu, eu și Harry. Harry dormea liniștit pe podea, Între cușete. Norman se aplecă, Îi ridică o pleoapă, Îi lumină pupila. Irisul se contractă. Ăsta nu poate fi raiul, spuse Harry. — De ce nu? replică Norman. Îi lumină și cealaltă pupilă: și aceea se contractă. Pentru că ești aici. Psihologii nu au voie să intre În rai. Zâmbi fără vlagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
era slabă. Un mucegai cleios, verde și straniu, acoperea pereții. Pe canapea, Harry zăcea inconștient, cu perfuzia Încă legată de braț. Norman trase afară acul, cu un strop de sânge În vârf. Îl zgâlțâi pe Harry, Încercând să-l trezească. Pleoapele lui Harry se zbătură, Însă el rămase inert. Norman Îl ridică, Îl săltă pe umăr și-l transportă astfel prin habitat. Prin intercom, Beth continua să plângă. — Norman, nu trebuia să vii. — Unde ești, Beth? Pe monitoare, citi: SECVENȚA DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
celestă ușor În tainica joacă simt că trăiesc Poartă amiaza pe umerii grei Raze de soare zâmbind obosit, Mângâie-n treacăt cu palmele ei Bruma de-argint care-abia s-a trezit Spre-apus seara coboară discretă Vis solemn, peste frunte și pleoape Flutură-n mantii fast de vedetă Și-aduc cerul atât de aproape În noaptea neagră ce biruie tot Mă închin așteptând și umilă Aplec în taină dorința ce-o port Implorând iertare și milă Blând din tării o voce-mi
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
microfonul în față, vorbindu-i tinerei fete. Printre frunze, voalat, în spatele meu, se zărește chipul imbecilului care se apropie cu un mers de cimpanzeu. Vorbesc despre frumusețe. Un zgomot sec și...stupoare: stropi de sînge roșu strălucitor îmi acoperă fața, pleoapele se închid pentru o clipă. Urmează un geamăt și imaginea se mișcă. Țipătul fetei și al doilea zgomot înfundat. Oligofrenul triumfător, lovind cu ciocanul. Țipete, voci, trupul care se rotește ușor și se prăbușește cu fața în jos lăsând la
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dimensiune-o linie de o parte și de alta. O linie care mă închide. V. din spital cu greu mă pot desprinde de viziunea plajei. Ridicînd privirea îl descopăr pe Doctor aplecat deasupra trupului meu. Cu o mînă îmi ține pleoapele ridicate și cu cealaltă îmi luminează cu o lanternă mică ochii. Dar zăbovește atît de mult încît pare că se uită în oglindă. Încet, strecurîndu-mă pe lîngă mîna lui și sclipind pentru o clipă în lumina becului minuscul, mă apropii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
te urăsc niciodată, oricât de crudă va fi existența. Urâtul va fi alungat dintre noi dintr-un moment în altul și-n fiece clipă vom zbura spre universul dorințelor unde viața s-a asociat în cete de îngeri ce au pleoape de stele. Cuprinde mi țipătul meu de plecare și sărută-l pe tâmple. Șterge-mi hohotul regăsirilor și lacrimile prefă-le în albastrul care-mi robește în jurul meu. Numai soarele meu mai simte celula orbită a dragostei de unde se naște
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
caustică până când o flacără venind peste cețuri mi-a sărutat trupul și l-a împachetat peste alt anotimp. Câtă așteptare să dau zorilor iubirea din umbre, să dau tot ce condamnasem inconștient de a se rudimenta în consecvența întâmplării... Peste pleoapele șterse de mireasma ruginită a înserării la o răceală de timp îmi odihnesc venirea prin crăpăturile sacadate ale draperiilor leșinate în așteptări cu toată dulceața vinurilor omorâte în șoapte. Ochii tăi, loviți cu putere de înger, m-au adâncit în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ochii să pot să te gândesc mult mai aproape de mine. Emoția sufletului e o așteptare solară în care nu știu de-ai să te oprești vreodată. Sunt zăvorâtă într-o cutie de vis și nu are cine să-mi închidă pleoapele mele ce atârnă în sărutările aerului. Parcă mi s a oprit respirația și setea mea e o altfel de sete. Somnul meu devine un altfel de somn. Versurile mele devin mult mai sigure pe ele. Singurătatea din mine se pare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sufletul în goana de tren hăituită de secunda tăcerilor. Cui să-i spun de acea dispariție a visului dacă-n țipătul purificat de saturația vitezelor nu reușeam să-mi adun măruntaiele nopților? Orice plecare e o conjunctură de ardere, orice pleoapă închisă e un vers aprins, orice nesomn e o lacrimă amară pe un trup de noapte sfântă. Dacă viața e o trecătoare în pietrele ninse de veac, cui aș putea să închin toată iubirea în care mă cutremur cu fiecare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
așezat între vămile cântului. El, purificarea agonică, a unui timp plin de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul suflet de sânge din care nopțile înfometate-n mângâierile vânturilor îi pătaseră peste pleoapele coapselor toată groaza întunericului nins peste o viață-rană de stele cuibărită-n două brațe, corabie întinsă de moarte... Ea devenise dragostea asociată-n ființe de fum și-n tălpi de cuvinte din când în când deschise piepturi de lacrimi să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Să fii tu ÎNȚELEPTUL din seri ce te combină. În amintiri trăite prin depărtate vieți, Când nostalgia tinereții dansa în trup de soare, Din verde crud te-amestecai prin CEȚI, Și-n doruri plânse, retrăiai iubirea de izvoare. 23-10-2007, 2300h PLEOAPA UNUI NOR Domnului prof. Nicolae Furdui Iancu Mi-e dor să fiu lumină prin Cerul neatins Cu o rază vie ce se contemplă-n flori, Prin rodia de lume, iubind același vis, Ce rătăcește-n sfera din PLEOAPA UNUI NOR
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
23-10-2007, 2300h PLEOAPA UNUI NOR Domnului prof. Nicolae Furdui Iancu Mi-e dor să fiu lumină prin Cerul neatins Cu o rază vie ce se contemplă-n flori, Prin rodia de lume, iubind același vis, Ce rătăcește-n sfera din PLEOAPA UNUI NOR. E-atâta soare-n suflet și-n calmele iubiri De ce nu știu ce să vreau în haosul de lume Mai caut steaua vieții prin altele priviri. Și-n Zodii rătăcite, tăcerea unui Nume De vei veni iubite, prin aerul de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
veșmân stelar să te revadă. Ai devenit o taină efemeră, Blestem al vrăjii mut și clandestin Și lumea ta e iarăși o boemă În care-s o stingheră răsfirată-n mit, Ai vrea să treacă timpul acesta întrerupt, În care pleoapele le-nchizi pentru esență, E visul în delir cuprins de patimi Troiene înmiresmate în stânca de granit. Și în această însingurare muritoare Cu turle albe așezate-n van. Cu sănii de tristeți amăgitoare Rămân o viață în Univers stelar... CEASURI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
văzut copita unui picior din spate deasupra pieptului său. A închis ochii, înspăimântat. Aștepta să fie zdrobit de lovitură... N-a simțit durerea. Timpul se oprise în loc pentru băiat și o liniște nefirească a făcut să-i țiuie urechile. Strângea pleoapele mai tare decât își strânsese pumnii săi micuți. Într-un târziu a auzit fornăitul Bătrânei lângă el. „N am murit dacă o aud” a fost singurul lui gând. A simțit apoi cum îl împinge cu botul în coapsă. „Chiar nu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cum arată, cocoloșești bărbatul până ajunge o bestie. —Bună, Anna, i-a răspuns Adam zâmbindu-i. Mă bucur să te revăd. —Ăăăă, da, a răspuns Anna roșind și mai tare și dărâmând o cană. În momentul ăla, probabil că interiorul pleoapelor îi era roșu ca racul. Am înțeles-o. Nici eu nu cred că mai aveam pe față vreun vas de sânge intact, după ce, mai devreme, Adam mă făcuse și pe mine să roșesc. Capilarele din obraji îmi explodaseră până la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu se inventase Încă, prin urmare nu se vedea bine. Da, și tot nădăjduind să dispară pocitania, trece filmul, greu, În final ajungînd să semene cu o operă noroc că nu se cîntă, cu replici pastorale și-un Hurt cu pleoapa lipită pe ochi, cică orbise de la incendiu. Dac-aș fi fost În locul regizorului, aș fi distribuit-o chiar și cu pleoapa lipită pe Sharon Stone În Eyre. Cu un coeficient de inteligență de 154, „Sharon se plasează printre primii 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
final ajungînd să semene cu o operă noroc că nu se cîntă, cu replici pastorale și-un Hurt cu pleoapa lipită pe ochi, cică orbise de la incendiu. Dac-aș fi fost În locul regizorului, aș fi distribuit-o chiar și cu pleoapa lipită pe Sharon Stone În Eyre. Cu un coeficient de inteligență de 154, „Sharon se plasează printre primii 2% cei mai inteligenți oameni din Statele Unite”. E-n grupă cu Oppenheimer. Nu-mi pot imagina cum sînt restul de 98% de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rezumat, ziceam că o transmisie prin satelit de la Sapoca cu Păunescu ar bate toate recordurile la public, la spital, adică la public. În emisiunea aceea mai era o prezență: Radu Ciuceanu. Să lăsăm la o parte faptul izbitor că avea pleoapele roșii, gura prost cusută și prea mult fard pe obraz și haină, poate doar așa se mai putea vedea pe ecran. Ei bine, omul acesta chiar a făcut pușcărie. CÎți dintre noi cunoaștem În adevărul grozăviei așa ceva? Nu mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imobil disperat și melancolic á la Alain Delon, Însingurat tot ca el, un samurai american blazat, inteligent, tandru, paroxistic și violent, metamorfozîndu-se odată cu trecerea anilor dintr-un actor cu explozie, Într-un actor cu giruetă, ce seamănă acum, din cauza căderii pleoapelor inferioare ce-i dezvelesc globii oculari din tinerețe cam exoftalmici, cu posomorîtul Frankenstein. De altfel și mai mult ca sigur din subconștient, Brest introduce o secvență unde O’Donnell privește la televizor cum se strîmbă În penumbră adevăratul Frankenstein (evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din urmă citim că Paul Enjoy a făcut studii foarte serioase asupra sărutului la chinezi. Iată cum procedează aceștia: „E vorba de aplicarea nasului pe obrazul celuilalt, urmată de o lungă aspirație nazală și, În același timp, o Întredeschidere a pleoapelor urmată de un pocnet ușor al buzelor, fără a se atinge cu ele obrazul sărutat...” Și tot În același timp asiaticii Își Îndeamnă calul și alungă coleopterele pocnind din buze. Nu pricep doar de ce n-ar fi preferabil să pocnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cărare. Și lacrima cade pân' suferă zarea, Căci bate la poartă, sinistră, uitarea. Când vântul de seară îmi smulge din ramuri, Năluci obosite pe-a cerului flamuri, Rămân în tăcerea de ceața haină, S-ascult amintirea ce doru-mi alină. Nici pleoapele-mi frunze nu vor să asculte. Din toamnă fugiră prin zări neștiute. Tulpina-mi se crapă mușcată de geruri, Am brațele goale întinse spre ceruri.
?i copacii pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83319_a_84644]