21,807 matches
-
aforistică, alții o consideră gen liric, poem în proză. Foarte numeroase sunt definițiile metaforice date gregueriei de însuși inventatorul ei, în formulări diverse ca întindere, de la cele concise, cum este binecunoscuta ecuație Metaforă + Umor = Greguería sau Gregueriile: o strictă și poetică trecere în revistă a vieții”, până la enunțurile multiple, din diferite perspective, pe mai multe pagini. Iată câteva exemple de greguerii concise, conținând identificări ingenioase, fulgurante imagini ale unor frânturi de univers: Sifon: apă cu sughiț. Florile soarelui sunt oglinzile de
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
nici de cauze prime, rezultă că această filosofie nu există. Dacă vei chestiona un artist, adevăratul beneficiar al acestei philosophia perennis, va ridica cel mult din umeri încurcat. Pentru autorul acestor rânduri, filosofia ocultă rămâne înainte de toate o gândire esențial poetică, o obiectivare a misterului cu ajutorul metaforei. Este definiția dată cândva de Ficino, cu referire la o componentă a filosofiei oculte, astrologia: „totul aici e metaforă, nu rațiune sau știință”4. Paradoxal, toată această gândire de dincolo de rațiune, care făcea apel
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
gruparea poeților care vor să impună un nou curent - realism visceralis, între ele se află partea cea mai întinsă a cărții ce narează prin scurte narațiuni momente ale vieții celor doi poeți, Arturo Beleno și Ulises Lima, creatorii noului curent poetic. Jurnalul formează o ramă narativă, cu unic narator - Juan García Madero. Acțiunea primei părți - „Mexicani pierduți în Mexic” din 1975 ocupă 160 de pagini, se continuă în anul următor, 1976, prin notațiile ce formează ultima parte - „Deșerturile din Sonora” care
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
petrecute pe parcursul a două decenii - 1976-1996, în care apar poeții fugari, rareori ca figuri principale, deseori personaje secundare sau prezențe episodice. Jurnalul lui Juan García Madero, student la drept și pasionat de poezie cuprinde notațiile sale de la întâlnirea cu mișcarea poetică a realismului visceral, susținut de Arturo Belano și de Ulise Lima. Opțiunea pentru altfel de viață, la voia hazardului, contrariind pe cei apropiați - unchi și mătușă, îl duce la inițiere sexuală, la inițiere socială și intelectuală și mai ales la
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
fuga lor din capitala Mexicului, salvând-o pe Lupe, o prostituată care încerca să scape de „peștele” ei. Arturo Beleno și Ulises Lima au pornit în căutarea poetei Cesárea Tinajero, al cărei unic poem, Sión, este primul impuls al mișcării poetice inițiate de ei, iar semnificațiile sale își păstrează misterul pe măsură ce realismul visceral trece prin multiple prefaceri, cu adopții și excluderi, cu amiciții, alianțe și trădări. Ultima parte continuă inițierea lui García Madero, căci străbat orașe, sate, deșert căutând-o pe
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
dintre, să spunem, Einstein și Valéry sau Picasso. Teza demersului, în principiu, e rezumabilă la o idee din Leonard Shlain, om de știință care a sesizat similitudini frapante între momentele de cotitură în aria „exactității“ și „experimentului“ și schimbările de poetică din conceperea artelor - teoria relativității, psihanaliza și suprarealismul sunt subsumabile aceluiași Zeitgeist. Volumul ne poartă, cu rezumate accesibile, prin teorii diverse, toate menite să marteleze moștenirea empiriștilor, cu pretențiile lor pozitiviste, strict bazate pe observație, pentru că însuși faptul observației face
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
în conversație matematica cu suprarealismul prin colaborarea sa cu Salvador Dali, colaborare care este ea însăși o formă de devenire a paradigmelor universale care ar merita o discuție separată, neexistentă însă în volum. Pe scurt, este vorba de relația limbaj poetic - limbaj matematic. La 5 martie 1965 în cadrul Cercului de poetică sub conducerea profesorului Alexandru Rosetti, Solomon Marcus a prezentat comunicarea Un precursor al poeticii matematice: Pius Servien (p. 951). Această lucrare va fi dezvoltată în ceea ce este demult recunoscută ca
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
Dali, colaborare care este ea însăși o formă de devenire a paradigmelor universale care ar merita o discuție separată, neexistentă însă în volum. Pe scurt, este vorba de relația limbaj poetic - limbaj matematic. La 5 martie 1965 în cadrul Cercului de poetică sub conducerea profesorului Alexandru Rosetti, Solomon Marcus a prezentat comunicarea Un precursor al poeticii matematice: Pius Servien (p. 951). Această lucrare va fi dezvoltată în ceea ce este demult recunoscută ca o lucrare științifică crucială sub forma monografiei de poetică matematică
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
ar merita o discuție separată, neexistentă însă în volum. Pe scurt, este vorba de relația limbaj poetic - limbaj matematic. La 5 martie 1965 în cadrul Cercului de poetică sub conducerea profesorului Alexandru Rosetti, Solomon Marcus a prezentat comunicarea Un precursor al poeticii matematice: Pius Servien (p. 951). Această lucrare va fi dezvoltată în ceea ce este demult recunoscută ca o lucrare științifică crucială sub forma monografiei de poetică matematică publicată de profesorul Solomon Marcus (1970). Faptul intelectual petrecut la 5 martie 1965, deci
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
de poetică sub conducerea profesorului Alexandru Rosetti, Solomon Marcus a prezentat comunicarea Un precursor al poeticii matematice: Pius Servien (p. 951). Această lucrare va fi dezvoltată în ceea ce este demult recunoscută ca o lucrare științifică crucială sub forma monografiei de poetică matematică publicată de profesorul Solomon Marcus (1970). Faptul intelectual petrecut la 5 martie 1965, deci comunicarea și dialogul generat înțelese ca „fapte sociale”, așa cum este definit conceptul de E. Durkheim, indică evident tendința și practica transdisciplinare ale microclimatului intelectual al
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
disciplinare este dovedită de o mărturie din interiorul cercului. Această practică are și alte antecedente în cercetarea din România, precum echipele interdisciplinare ale școlii monografice create de D. Gusti. Cititorul este captivat de analiza creatoare a relațiilor dintre limbajul liric/poetic (LP) și limbajul științific (LS), care în teoria lui Servien reprezintă axul central al „limbajului total”, pe care o desfășoară Solomon Marcus. De exemplu, în critica sa, autorul se referă la viziunea „simplistă, anacronică despre activitatea științifică o viziune după
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
cunoașterii și cei care descoperă, inventează, creează, deci aduc un plus (oricât de mic, dar personal!) de adevăr, frumos, bine și/sau util condiției umane. Numeroase paradigme tratate de Solomon Marcus aparțin limbajului și diverselor sale forme. Relațiile profunde între poetic și matematic care reprezintă o dominantă în biografia intelectuală a autorului, sunt abordate din multiple perspective care se opresc analitic la cazuri paradigmatice printre care se numără, de exemplu poetul și matematicianul Ion Barbu/Dan Barbilian și „matematicianul poet George
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
nici de prestidigitatori). Este o luciditate fertilă în poezia aceasta: o concentrare a atenției articulată, cu trecerea anilor, în profesiune de credință: când poemul este gândit, scris, rescris la nesfârșit - nu refren, ci pulsație. Este o cunoaștere care acoperă, deopotrivă, poeticul și filozoficul, în punctul lor de întrepătrundere numit prezență - indisociabilă de tăcere, de revelație, de transcendent sau indicibil.” Știută pe de rost de unii dintre admiratorii lui Ion Mureșan, Cartea de iarnă reintră, așadar, astăzi în circuit pe calea regală
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
lui Slavici sau cele două romane „parodice” (ratate, dar simptomatice) despre detenția legionară ale lui Dragoș Protopopescu (Fortul 13, Tigrii). Printre exemplele minore adiacente apar și „curiozități” pitorești, cum ar fi interlopul constănțean Paul Cialîc, care și-a descoperit fiorul poetic în închisoare și ale cărui versuri despre Aiud, deloc rele (reproduse în revista „Șantier”, în 1935) par a fi scrise de Radu Gyr în anii ’50. Autorul nu face rabat nici de la critica de text. Capitolul despre Arghezi reprezintă un
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
despre Spania are un substrat politic cert. Nu cred că broșura sa ulterioară despre Stelian Popescu - cel mai mare negustor de pornografie din România, ar constitui o bizară „trezire a vînei morale” și o autojustificare slabă, inutilă, a propriei poziții poetice, apărate de critici prestigioși. Pe logica denunțată de Bogza, directorului ziarului „Universul” i se permite politic, în calitate de „patriot oficial”, să publice pornografie reală în tiraje mari, în timp ce Poemul invectivă, în tiraj confidențial, dar cu agendă suspectă de bolșevism, i-a
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
evreii nu aveau ce căuta? Prin extensie simpatetică, urmând expresia Marinei Țvetaeva, poeții sunt, prin destin,evreii tuturor timpurilor. Așadar - exclusul Benn. Afirmația sa, „eul este un capriciu tardiv al naturii”, trebuie gândită în strânsă relație cu o alta: eul poetic nu are istorie, credea el, în poezie acesta „generează viziuni fragmentate și instantanee semnificative pentru momentul prezent.” (W. Lepenies) Poeticul ar fi „un fenomen cu caracter primar în interiorul procesului biologic”, iar creativitatea are punctul de pornire în ceva neclar, enigmatic
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
exclusul Benn. Afirmația sa, „eul este un capriciu tardiv al naturii”, trebuie gândită în strânsă relație cu o alta: eul poetic nu are istorie, credea el, în poezie acesta „generează viziuni fragmentate și instantanee semnificative pentru momentul prezent.” (W. Lepenies) Poeticul ar fi „un fenomen cu caracter primar în interiorul procesului biologic”, iar creativitatea are punctul de pornire în ceva neclar, enigmatic, care scapă analizei de tip istoricist, un fel de psihoză în care, ca și schizofrenul, intră decis poetul: „(...) prin această
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
directe, altele ocolite, ca toate răspunsurile doamnelor la întrebări. „Optez și votez pentru locotenentul Ragaiac din romanul lui Gib I. Mihăescu”, optează și votează Ruxandra Cesereanu. Ah, Ruxandra... Tot în Dilemateca, citate din splendida carte a lui Basarab Nicolescu, Teoreme poetice. „Poeții sunt fizicienii sensului”. Am prefera: „Poeții sunt chimiștii sensului”. Sau: „Cel mai minunat, dar și cel mai înfricoșător aspect al acestei lumi este principiul de maximalitate: dacă așteptăm destul de multă vreme, totul se întâmplă. Chiar miracolele și chiar cele
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3453_a_4778]
-
lucrurilor, atunci literatura sau ficțiunea, când relatează povestea evenimentelor, interesându- se mai mult de procesualitatea lor decât de descriere, vorbește cel mai bine despre structura și țesătura intimă a lumii. Și, totuși, literatura nu este o fizică travestită în cuvinte poetice, iar romanul, cu toate teoriile sale, n-a dus la descoperirea niciunei legi în fizică. Niciodată, de pildă, superba lege a coincidențelor și a întâmplărilor, lege care, guvernând în formă absolută ficțiunea, generează poveștile, nu a putut fi demonstrată în
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
Ceea ce surprinde, poate, cel mai mult, la relectura primelor cărți ale lui Nemoianu, Structuralismul (1967) și Calmul valorilor (1971), reunite în primul volum al Operelor, e tocmai cultivarea unei etici a distanțării. Pe de o parte, afilierea la Cercul de Poetică al lui Tudor Vianu a însemnat, pentru Sorin Alexandrescu sau Toma Pavel, dar și pentru Virgil Nemoianu, după cum va recunoaște deschis în Arhipelag interior, o formă de evaziune prin științificitate. Poetica, semiotica sau structuralismul au reprezentat, pentru acești critici, dincolo de
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
că e vorba de „Mircoarmonia”, de „Îmblânzirea romantismului” sau de „O teorie a secundarului”, pun în scenă, în ecuații diferite, această dinamică foarte subtilă dintre Centru și periferie. Și mai ciudat e, însă, că acest topos - care face cât o poetică de autor - e prezent în mai toate studiile din perioada românească. Atenția față de microfenomen, combinată cu un olimpianism integrator, dau personalitate fragmentelor din Calmul valorilor, compuse, în general în retorica austeră cu care criticul ne-a obișnuit până azi. Fie
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
Adeseori mă prinde jalea. Parcă sunt un luptător care am plecat odată petrecut de urale, de ovații și de flori, iar acum mă întorc zdrențăros la haină și la suflet, umil și cu bătălia pierdută. Asta nu e o comparație poetică, ci o realitate crudă. Am trimis ieri la București manuscrisul traducerii 3. E singura speranță. Deocamdată. Azi am plătit taxele la Univșersitateț: 30.000. Ieri am vorbit cu bătrânul și amabilul meu amic Chistodorescu. M-a încântat și m-a
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
am acordat eu însumi atenție problemei. Așa că mă limitez la o sugera. O schimbare este de necontestat. Am trăit destul ca să-mi dau seama că în spatele criticii s-au aflat în decursul timpului ideologii diferite: filosofie și estetică, lingvistică și poetică, sociologie, morală (estetica!), psihologie și psihanaliză, ba chiar și politologie. Rolul unora va fi fost pozitiv, al altora, negativ. Unele au păcătuit prin inadecvare, altele doar prin exces. În epoca interdisciplinarității, un astfel de studiu nu mai poate fi amânat
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
al cărei rost nu crede, dar căreia înțelege să-i arate meritele apuse. „Concluzia acestui eseu este că astăzi adevăratul om de știință nu se mai poate întoarce la vechile abordări filosofice caracterizate mai mult sau mai puțin de viziuni poetice, promovate de cultura antică, de scolasticism, renaștere sau reformă, ci trebuie să se înscrie ferm în mișcarea intelectuală fundamentală pe conceptele și principiile matematice.“ (p. ix) Următoarele 300 de pagini dau contur viziunii lui Neculai Andrei despre știință. Pentru autor
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
a romanului, Liviu Antonesei recomanda, în postfață, pentru o bună înțelegere a cărții, mai multe lecturi, în mai multe grile interpretative. E o indicație importantă mai ales prin conotațiile ei. Căci definește, practic, esența acestei cărți, care e una fundamental poetică. Propriu, vorbind, acțiunea nu prea contează aici: un personaj bizar, Abăza, comite un șir de crime de o cruzime crescândă, după niște ritualuri ridicole. S-ar zice că suntem în plin policier, numai că, paradoxal, nimeni nu investighează vreodată aceste
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]