4,456 matches
-
a continuat infiltrarea peste apa Țibăului, spre Fluturica. La limita cătunului, pe șosea cercetașii s-au angajat într-un schimb de focuri cu avangarda rusă, care s-a retras pe pozițiile defensive deținute. După un scurt atac al pozițiilor inamice, polonezii s-au retras și ei spre pozițiile proprii. Recomandarea generalul Schultheisz - comandantul Diviziei 54 aflate în sudul văii Bistriței Aurii, a fost de atac frontal al poziției inamice din defileu care apăra Fluturica. Maiorul Zegota-Januszajtis, împotriva ordinelor generalului - care era
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
foarte apropiate și, uneori lupte corp la corp. În jurul orei 14 rușii au încercat ocolirea aripii drepte a atacatorilor, ceea ce ar fi avut ca efect tăierea legăturii acestora cu șoseaua din amonte și trupele amice. Aflați într-o situație dificilă, polonezi au reușit să dejoace manevra soldaților inamici. În curând cele 2 baterii de artilerie au fost puse pe poziții și tirul a fost dirijat de observatori aflați în poziții convenabile. În jurul orei 16 gruparea de atac prin flanc a ajuns
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
puse pe poziții și tirul a fost dirijat de observatori aflați în poziții convenabile. În jurul orei 16 gruparea de atac prin flanc a ajuns să stăpânească poziția și rușii s-au retras. Generalul Schultheisz a rămas sceptic și a ordonat polonezilor doar păstrarea pozițiilor deținute, peste noapte. Printre pierderi suferite de trupele poloneze s-a numărat și comandantul acțiunii - căpitanul Strzelecki, comanda fiind preluată de către locotenentul Kazimierz Kuta. O zi mai târziu pe 20 ianuarie în jurul prânzului, rușii au încercat să
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
opri deschiderea unei breșe. Deși aflate într-o situație dificilă, trupele poloneze au reușit să se mențină până la sosirea rezervelor. Cu o forță de magnitudinea a 2 batalioane (I și II din Regimentul 2) acțiunea ofensivă a fost reluată și, polonezii au coborât spre Fluturica luând podul peste Bistrița, intrând în capătul localității și determinând trupele ruse să-și părăsească pozițiile defensive fortificate deținute în amonte de cătun (lângă cota 976). Odată reînceput asaltul, soldații Diviziei 54 care mai înainte se
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
soldații acestora au fost luați prizonieri. Deja în ziua de 22 victoria era evidentă, astfel că o patrulă poloneză a putut să înainteze 10 km dincolo de Cârliaba, fără a întălni vreo urmă a rușilor. Retragerea rușilor a lăsat în mâna polonezilor 300 de prizonieri. În dimineața zilei de 23 ianuarie 1915 au intrat în Cârlibaba principalele forțe poloneze. Tot pe 23 ianuarie, în imediata apropiere a Bisericii romano-catolice Sfântul Nicolae au fost îngropați căpitanul Strzelecki și alți legionari morți în luptele
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
a încerca stoparea continuării acțiunii ruse și de a transforma retragerea într-o contraofensivă, cu rol de a împinge atacatorii înspre est. Literatura poloneză speculează ipoteze legate de rolul comandantului trupelor ruse, colonelul Lucjan Zeligowski. Acest a fost un etnic polonez, dovendindu-se mai târziu un erou al luptei de eliberare a poporului polonez dintre anii 1918-1920. Capacitatea combativă a acestuia ar fi fost considerabil influențată de faptul că avea de luptat cu conaționali, mergându-se până acolo încât una dintre ipoteze
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
acestuia ar fi fost considerabil influențată de faptul că avea de luptat cu conaționali, mergându-se până acolo încât una dintre ipoteze este aceea că acesta ar fi contribuit la înfrângerea trupelor ruse în Bucovina, într-un moment în care polonezii de pe ambele laturi ale liniei de front se gândeau la aniversarea din 22 ianuarie a declanșării Insurecției poloneze din ianuarie 1863, contra Imperiului Rus. Cârlibaba este unul dintre puținele locuri în care au luptat Legiunile poloneze în ceea ce este acum
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
24 %. Printre etnicii germani au fost socotiți și evreii, al căror procent ajunsese la 12,86 %. Românii erau situați predominent în sud și partea centrală a estului Bucovinei, iar ucrainenii în nord și partea central-vestică. Exista un mic număr de polonezi, secui și slovaci. Germanii (incluzând evreii) erau concentrați, mai ales în Gura Humorului, Rădăuți, Siret, Suceava și Cernăuți.. Acestora li se adăugau - în orașe, polonezi. Ucrainenii din această regiune a Imperiului Austro-Ungar aveau o conștiință socială mai dezvoltată decât cei
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
a estului Bucovinei, iar ucrainenii în nord și partea central-vestică. Exista un mic număr de polonezi, secui și slovaci. Germanii (incluzând evreii) erau concentrați, mai ales în Gura Humorului, Rădăuți, Siret, Suceava și Cernăuți.. Acestora li se adăugau - în orașe, polonezi. Ucrainenii din această regiune a Imperiului Austro-Ungar aveau o conștiință socială mai dezvoltată decât cei aflați sub dominația rusă în Basarabia și erau conduși de o elită politică experimentată și activă, formată din reprezentanți ai clasei de mijloc a orașelor
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
1918 de către de Iosip Bezpalko. Sistemul politic instituit de către liderii austrieci era însă echilibrat și, căuta totuși să atenueze tensiunile care apăreau în procesul de afirmare a identității naționale a celor cinci grupuri etnice majore (ucraineni, români, germani, evrei și polonezi), Acest sistem lua în calcul dimensiunea fiecărui grup etnic. Conform legii electorale care fusese introdusă în 1910, legislativul Bucovinei avea 63 de membri, din care 28 de locuri erau ocupate de către reprezentanți ai comunităților: câte 10 de către ucraineni și respectiv
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
grup etnic. Conform legii electorale care fusese introdusă în 1910, legislativul Bucovinei avea 63 de membri, din care 28 de locuri erau ocupate de către reprezentanți ai comunităților: câte 10 de către ucraineni și respectiv români, 7 de către germanii și 1 de către polonezi. 18 locuri erau destinate celor aleși prin vot universal, din care câte 6 erau ocupate de români și respectiv ucraineni, 5 de germani și 1 de polonezi. În legislativul austriac, bucovinenii cu drept de vot trimeseseră în 1907, 14 membri
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
câte 10 de către ucraineni și respectiv români, 7 de către germanii și 1 de către polonezi. 18 locuri erau destinate celor aleși prin vot universal, din care câte 6 erau ocupate de români și respectiv ucraineni, 5 de germani și 1 de polonezi. În legislativul austriac, bucovinenii cu drept de vot trimeseseră în 1907, 14 membri: cîte 5 reprezentanți din partea românilor și respectiv ucrainenilor, precum și 4 germani. Limba română și ucraineană deveniseră alături de germană, limbi oficiale ale regiunii. Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand a
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
opinii, el a fost clasificat ca fiind unul dintre principalele exemple ale cosmopolitismului german al secolului al XVIII-lea. Spre deosebire de atitudinea exprimată în aceste scrieri și de backgroundul său iluminist, el a folosit termeni jignitori și încărcați de prejudecăți împotriva polonezilor în scrisorile sale private din timpul șederii la Vilnius și într-un jurnal din călătoria prin Polonia, dar nu a făcut publică nicio manifestare a unei astfel de atitudini. Aceste jigniri au fost cunoscute doar după moartea sa, când au
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
oameni din popoare diferite pe care i-a întâlnit și a făcut ca el să nu fie binevenit nicăieri, fiind prea revoluționar și antinațional pentru germani, prea mândru și advers în raporturile cu englezii, prea dezinteresat de știința polonă pentru polonezi, și ignorat ca prea nesemnificativ politic când s-a aflat în Franța. După moartea lui Forster, lucrările sale au fost în mare parte uitate în afara unor cercuri profesioniste. Aceasta a fost cauzată în parte de implicarea sa în Revoluția Franceză
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
cu generalul Piotr Vranghel asupra necesității unei acțiuni comune cu Polonia, și-a dat demisia din poziția deținută, fiind înlocuit cu generalul Evgheni Miller. Pornind de la evaluarea proprie a situației internaționale, Șcerbaciov considera că refuzul de a-i ajuta pe polonezi este mult mai avantajos pentru mișcarea albă. În opinia sa, în situația unei înfrângeri a Poloniei de către Armata Roșie, Franța va mobiliza în ajutorul acesteia o armată numeroasă și va începe un război pe scară mare împotriva Sovietelor, iar în
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
echipe în același an. Era un entuziast pasionat de tenis când era copil, idolul său fiind Boris Becker, dar a ales scrima. A început să practice în anul 1987 la clubul de scrimă din orașul său natal, sub îndrumarea maestrului polonez Ryszard Marszalek. în 1994 s-a alăturat lotului național de juniori, pregătit de Rolf Kalich. În 1998 s-a clasat pe locul 3 la Campionatul Mondial pentru juniori de la Valencia. Un ani mai târziu, a plecat la Basel sa se
Marcel Fischer () [Corola-website/Science/335059_a_336388]
-
români și familiilor lor rămase în patrie. O bună parte dintre prizonierii etnici români, odată cu intrarea României în război de partea Antantei, au dorit să fie înrolați în unități militare naționale de parte aliaților, la fel cum se procedase cu polonezii, cehii, slovacii și iugoslavii din Armata Austro-Ungară. Activitatea de influențare a factorilor de decizie din Italia a debutat cu memorii trimise guvernului italian, în perioada iulie - august 1916, de către prizonieri de naționalitate română din Italia. Aceste memorii alăturate unor alte
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de origine umană sau animală. Raul Hilberg menționează că legenda săpunurilor R.I.F. ar fi apărut pentru prima dată în Lublin, în Polonia, pe la începutul lui octombrie 1942. Șeful SS, Heinrich Himmler a primit un raport în care se spunea că polonezii sunt convinși că deținuții evrei din lagăre au fost „transformați în săpun” și că în curând, polonezii vor avea aceeași soartă. Practic, zvonurile ajunseseră să oripileze într-atât populația civilă, încât mulți refuzau să mai folosească săpunul. Deranjat de aceste
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
dată în Lublin, în Polonia, pe la începutul lui octombrie 1942. Șeful SS, Heinrich Himmler a primit un raport în care se spunea că polonezii sunt convinși că deținuții evrei din lagăre au fost „transformați în săpun” și că în curând, polonezii vor avea aceeași soartă. Practic, zvonurile ajunseseră să oripileze într-atât populația civilă, încât mulți refuzau să mai folosească săpunul. Deranjat de aceste zvonuri, care presupuneau fapte extrem de grave, respectiv profanarea de cadavre și pentru a nu oferi subiecte propagandei
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
ul se referă la un spectru de atitudini dușmănoase sau arătând repulsie față de Polonia, poporul polon sau cultură acestuia. Pe vremea Mării Terori, în jur de 110.000 de polonezi au fost omorâți de către autorități. Stalin a scris pe raportul redactat de Ejov: Mai mulți diplomați polonezi au fost atacați în Rusia. Marek Reszuta, secretarul ambasadei polone, a fost bătut la Moscova iar acesta a spus că și-a pierdut
Antipolonism () [Corola-website/Science/337026_a_338355]
-
de atitudini dușmănoase sau arătând repulsie față de Polonia, poporul polon sau cultură acestuia. Pe vremea Mării Terori, în jur de 110.000 de polonezi au fost omorâți de către autorități. Stalin a scris pe raportul redactat de Ejov: Mai mulți diplomați polonezi au fost atacați în Rusia. Marek Reszuta, secretarul ambasadei polone, a fost bătut la Moscova iar acesta a spus că și-a pierdut conștiința iar când s-a trezit, atacatorii se risipiseră. Partidul Național Britanic a cerut ca imigrația din
Antipolonism () [Corola-website/Science/337026_a_338355]
-
polone, a fost bătut la Moscova iar acesta a spus că și-a pierdut conștiința iar când s-a trezit, atacatorii se risipiseră. Partidul Național Britanic a cerut ca imigrația din Europa Centrală și de Est să fie oprită iar polonezii să fie deportați.
Antipolonism () [Corola-website/Science/337026_a_338355]
-
trupele care nu erau originare din Regatul Ungariei (inclusiv din Ungaria de Sus, Transilvania și Banat) sau din Regatul Croației și Slavoniei care aparținea tot de Țările Coroanei Maghiare erau numite „regimente nemțești“, indiferent de faptul că erau formate din polonezi, din croați sau din tirolezi vorbitori de italiană, iar toate celelalte erau numite „regimente ungurești“. Regimentele „nemțești“ și „ungurești“ se diferențiau prin uniformă; însă denumirea nu spunea nimic despre limba sau limbile folosite în regiment (vezi "Limbi" mai jos). „Puterea
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
folosea germana, iar trupele de Honvéd foloseau maghiara. "Limba regimentului" era folosită pentru înțelegerea interpersonală în cadrul regimentului. Era limba vorbită de majoritatea efectivului. În cazul în care efectivul era format dintr-o grupare de 27 % germani, 33 % cehi și 37 % polonezi, cum era cazul regimentului de infanterie nr. 100 din Cracovia, atunci erau trei "limbi de regiment". Fiecare ofițer trebuia să învețe limba regimentului în mai puțin de trei ani. În total, în Armata Comună a monarhiei imperiale și regale erau
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
(n. 24 decembrie 1909 - d. 10 octombrie 1970) a fost un politician și diplomat polonez. Rapacki s-a născut în Lemberg, Austro-Ungaria. A fost membru al Partidului Socialist Polonez în perioadă 1945-1948. De asemenea, a fost membru al Biroului Politic Central până în 1968. Din 1956 până în 1968, a fost ministru de externe în cabinetul lui
Adam Rapacki () [Corola-website/Science/333481_a_334810]