4,565 matches
-
și normal, din spațiul anglo-saxon și sub pălăria lui au fost produse opere cu scriituri diferite, de la influențele textualiste specific franceze la cele pop specific americane. Nu-i nimic, toate astea trebuiau să poarte un nume și acesta a fost postmodernism. Fiecare s-a simțit dator să ia atitudine față de lexemul cu pricina și nu oricum, ci una decisă, definitivă, știută fiind foamea de nominare a intelctualului român, mare inventator de concepte pentru o tribună roasă de complexe culturale. Vestea proastă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să ia atitudine față de lexemul cu pricina și nu oricum, ci una decisă, definitivă, știută fiind foamea de nominare a intelctualului român, mare inventator de concepte pentru o tribună roasă de complexe culturale. Vestea proastă este că dezbaterea internațională asupra postmodernismului - cu variantele lui: postmodernitate și postmodern - este departe de a se fi Încheiat, ba mai mult, aș Îndrăzni să spun, abia a Început de vreo zece ani, din momentul În care termenul s-a Încetățenit, de voie-de nevoie, și pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
urmă, a existat un an 1977 În care, pentru prima oară, Într-un număr al revistei Tel Quel, termenul a fost tradus dimpreună cu tematizările lui de pe malul vestic al Atlanticului. Ceea ce s-a vădit apoi a fost faptul că postmodernismul nu e o noțiune transculturală, că ea nu poate fi aplicată diverselor domenii ale cunoașterii sau de producție culturală fără a ține seama de o tradiție a discursurilor culturale specifică fiecăreia dintre marile arii culturale occidentale. La noi a fost
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
transculturală, că ea nu poate fi aplicată diverselor domenii ale cunoașterii sau de producție culturală fără a ține seama de o tradiție a discursurilor culturale specifică fiecăreia dintre marile arii culturale occidentale. La noi a fost evident doar că miza postmodernismului e una de putere - culturală - care, odată rezolvată, epuizează interesul teoretic În domeniu. Asta au făcut, trebuie să recunoaștem, optzeciștii, volumul lui Mircea Cărtărescu Postmodernismul românesc fiind exemplar În acest sens la nivelul istoriei literare și culturale a României contemporane
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
specifică fiecăreia dintre marile arii culturale occidentale. La noi a fost evident doar că miza postmodernismului e una de putere - culturală - care, odată rezolvată, epuizează interesul teoretic În domeniu. Asta au făcut, trebuie să recunoaștem, optzeciștii, volumul lui Mircea Cărtărescu Postmodernismul românesc fiind exemplar În acest sens la nivelul istoriei literare și culturale a României contemporane: postmodernismul românesc este deci, sugerează titlul lui Cărtărescu, o afacere strict locală, În nici un caz una de discurs cultural - adică de cunoaștere. Ce contează că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e una de putere - culturală - care, odată rezolvată, epuizează interesul teoretic În domeniu. Asta au făcut, trebuie să recunoaștem, optzeciștii, volumul lui Mircea Cărtărescu Postmodernismul românesc fiind exemplar În acest sens la nivelul istoriei literare și culturale a României contemporane: postmodernismul românesc este deci, sugerează titlul lui Cărtărescu, o afacere strict locală, În nici un caz una de discurs cultural - adică de cunoaștere. Ce contează că logica postmodernismului românesc este una a depășirii, adică specific modernă? Important era, nu-i așa, ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fiind exemplar În acest sens la nivelul istoriei literare și culturale a României contemporane: postmodernismul românesc este deci, sugerează titlul lui Cărtărescu, o afacere strict locală, În nici un caz una de discurs cultural - adică de cunoaștere. Ce contează că logica postmodernismului românesc este una a depășirii, adică specific modernă? Important era, nu-i așa, ca o nouă literatură - nouă pentru noi - să primească un nume, să aibe parte de un botez, dat după modelul cîntecului: mi-a șoptit o viorea... Trecem
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a scos banii și și-a epuizat potențialul inovator, cultura franceză a fost obligată să se pronunțe În privința unui concept de import - asta e situația, trebuie să-i faci față. Acest lucru nu s-a Întîmplat nici În 1977, cînd postmodernismul era Încă o jucărea desprinsă din desenele animate, nici În 1979, cînd, totuși, Lyotard a deschis una dintre marile căi moderne de Înțelegere a postmodernismului ca discurs terminal ci, mai tîrziu, mai ales atunci cînd, Tel Quel-ul transformat În Infini
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trebuie să-i faci față. Acest lucru nu s-a Întîmplat nici În 1977, cînd postmodernismul era Încă o jucărea desprinsă din desenele animate, nici În 1979, cînd, totuși, Lyotard a deschis una dintre marile căi moderne de Înțelegere a postmodernismului ca discurs terminal ci, mai tîrziu, mai ales atunci cînd, Tel Quel-ul transformat În Infini, Sollers În vedetă literară și noii filozofi Încercînd să inventarieze iar ideile politice și filozofice după criterii etice, Noul Roman s-a văzut Înlocuit de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un optzcesim francez, diferit, de bună seamă, de cel românesc. Asta face ca, de la sfîrșitul anilor 1980, interesul pentru postsă crească și În Franța. Dincolo de traduceri din engleză, apar și texte În limba franceză care Încearcă să dea consistență unui postmodernism francez nu pentru a confirma primirea unor scrisori de noblețe - sau cel puțin de acreditare - ci pentru a Încerca circumscrierea unei postmodernități văzute În primul rînd ca un după-iluziile-modernității. Numele celui mai cunoscut istoric literar francez implicat În chestiunea postmodernă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ci pentru a Încerca circumscrierea unei postmodernități văzute În primul rînd ca un după-iluziile-modernității. Numele celui mai cunoscut istoric literar francez implicat În chestiunea postmodernă - nu de alta, dar predă la Harvard - este Antoine Compagnon. Nu mă refer acum la postmodernismul lui - acesta se resimte puternic de pe urma Condiției lui Lyotard - ci la el ca la un deschizător de drumuri. Cu toate că tezele de doctorat axate pe literatura franceză contemporană Îl citează frecvent, atunci cînd ajung la chestiunea postmodernismului literar, pe Aron Kibedi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mă refer acum la postmodernismul lui - acesta se resimte puternic de pe urma Condiției lui Lyotard - ci la el ca la un deschizător de drumuri. Cu toate că tezele de doctorat axate pe literatura franceză contemporană Îl citează frecvent, atunci cînd ajung la chestiunea postmodernismului literar, pe Aron Kibedi Varga, un istoric literar perspicace, care din 1986 preia ideea literară postmodernă făcută celebră de John Barth (Le Récit postmoderne apare În 1990 și Încearcă să sintetizeze bibliografia postmodernă la zi, cea de după 1979), foarte instructivă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Într-un eseu publicat În urma susținerii unei intervenții la un colocviu internațional dedicat romanului contemporan francez, În 1996 (Histoire littéraire et postmodernité, apărut În caietele Ecritures contemporaines 2, 1999). Autorul enumeră două direcții ale captării semnificațiilor postmodernității: de la postmodernitate la postmodernism și invers, constatînd că prima cale este cea europeană, a doua cea americană. Foarte corect: În America apar mai Întîi scriitori postmoderni, după care termenul se acreditează; În Franța este constatată mai Întîi postmodernitatea - ca un transcendental -, după care se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este redeschiderea dialogului cultural cu America. „Deznodămîntul, scrie Ruffel, refuză obișnuitele discursuri ale sfîrșitului care Încearcă să definească și chiar să creeze contemporaneitatea În două versiuni: una euforică centrată pe prefixul post-, dezvoltată În lumea anglo-saxonă În mai multe forme (postmodernism, poststructuraloism, postcolonialism etc.); o versiune exorcizantă - conjuratrice - În același timp neliniștită și ușurată, al cărei teritoriu de elecție a fost Franța.” Pentru a preciza puțin comparația, aș spune că americanii nu de prefixul postsînt preocupați, pentru că au reușit să cadă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cîrcă discursurile nihiliste ale French Theory, printre alții de către Allan Bloom. Din contră, francezul știe bine ce e modernitatea, posteste cel care-i dă dureri de cap. Una dintre explicațiile acestei diferențe de viziune este, scrie eseistul francez, momentul emergenței postmodernismului În America și În Franța: În plină perioadă de creștere acolo, În fin-de-siècle aici. SÎnt de acord, cu condiția unui amendament: oare nu devine postmodernismul o temă a sfîrșitului din momentul În care nazismul a fost Înfrînt cu ajutorul monstruoasei coaliții
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de cap. Una dintre explicațiile acestei diferențe de viziune este, scrie eseistul francez, momentul emergenței postmodernismului În America și În Franța: În plină perioadă de creștere acolo, În fin-de-siècle aici. SÎnt de acord, cu condiția unui amendament: oare nu devine postmodernismul o temă a sfîrșitului din momentul În care nazismul a fost Înfrînt cu ajutorul monstruoasei coaliții dintre Vestul american - yankeu, puritan, mercantil - și Estul comunist - dictatorial, plebeu, conservator? Unde era, Între unul și altul, Revoluția franceză? Nicăieri: o fantomă, un spectru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
există viață după moarte și cum s-ar petrece această viață Încercînd să găsim semnificațiile morții pe care tocami a depășit-o. Sau mai subtilă Întrucît sfîrșitul nu mai apare punctual, escatologic, ci ca stare, ca permanență. Cam așa ceva e postmodernismul francez: o stare de sfîrșit, sensibilă la lectura unui Blanchot, mai aproape de deznodămîntul lui Ruffel dacă asumăm și niște mize politice. Oricum, dacă mai interesează pe cineva postmodernismul ar fi bine să Înțeleagă un lucru simplu: numai după ce un divorț
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai apare punctual, escatologic, ci ca stare, ca permanență. Cam așa ceva e postmodernismul francez: o stare de sfîrșit, sensibilă la lectura unui Blanchot, mai aproape de deznodămîntul lui Ruffel dacă asumăm și niște mize politice. Oricum, dacă mai interesează pe cineva postmodernismul ar fi bine să Înțeleagă un lucru simplu: numai după ce un divorț a trecut poți Începe să găsești Întrebări și răspunsuri care să-i lămurească motivele. Intelectualul român nu-și face Însă probleme: ajunge să fi auzit de certitudinile carteziene
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a Înțelege postmodernitatea Îi aparține lui Antoine Compagnon, În Les Antimodernes (2005). Nu hiper-, nu supra-, ci anti-modernitate, o ultimă soluție de continuitate cu modernitatea, specific literară de astă-dată, apropiată de estetica postmodernă În accepțiunea lui Lyotard (care vede În postmodernism un „modernism născînd” și Încercarea de a „reprezenta neîntruchipabilul”) este anti-modernitatea, versantul galben, reactiv și reacționar al progresismului modern. II. 3. Postmodernitatea ca antimodernitate În momentul În care ne Întrebăm cu năduf, În România, „de ce nu moare socialismul”, uităm de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
modernității (1992) prin ipoteza unui ultim paradox, formulat astfel de autor: „Adevărații moderni sînt cei care rezistă modernității.” Există aici sugestia „inactualului” ca principală categorie a discursului modern, dar și a noțiunii de „dedoxifiere”, trăsătură care caracterizează, conform Lindei Hutcheon, postmodernismul. Nu e greu de explicat de ce modernul este numai acela care rezistă modernității: În momentul În care moda cere să demistifici, cel care i se va Împotrivi, refugiindu-se tocmai În locul pe cale de a-și pierde „geniul”, Îsi va demonstra
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În America, tocmai datorită absenței unor conflicte majore, se Întîmplase deja. Literatura contemporană, abia ea, s-a eliberat de traumele, fie și prin ricoșeu, declanșate de tragediile secolului. Cu toate acestea, e greu, În cazul literaturii franceze, să vorbești despre postmodernism. Poate datorită “tensiunii dintre ‘spirit francez’ și ‘modernitate romanescă’ ”. Spațiul cultural francez refuză În general termenul. Jean Echenoz, unul dintre cei ratașabili postmodernismului, respinge eticheta. În lipsa altui nume care s-o Înlocuiască (deși există scriitori-trash, minimaliști, dar acestea nu sînt
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ricoșeu, declanșate de tragediile secolului. Cu toate acestea, e greu, În cazul literaturii franceze, să vorbești despre postmodernism. Poate datorită “tensiunii dintre ‘spirit francez’ și ‘modernitate romanescă’ ”. Spațiul cultural francez refuză În general termenul. Jean Echenoz, unul dintre cei ratașabili postmodernismului, respinge eticheta. În lipsa altui nume care s-o Înlocuiască (deși există scriitori-trash, minimaliști, dar acestea nu sînt concepte franceze), literatura franeză nouă are și mai puține șanse de a fi receptată. Meritul principal al cărții Îl reprezintă aducerea la zi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
contraintes”, un creative writing puternic motivat estetic (dar chiatr și politic), este recuperată de minune În momentul supremației metodologice a structuralismului, ideologice, a marxismului, În științele umane. Astăzi, Însă, Roussel ar putea fi socotit cu ușurință drept un precursor al postmodernismului. Alături de Noul Roman, figurează, ca estetică de grup, OULIPO, așa-numitul OUvroir de LIttérature POtentielle. Separat de acestea este Înregistrată “aventura textualistă”, aceea a revistei Tel Quel, reprezentată În literatură de Phillippe Sollers și Jean Thibaudeau. Mi se pare hazardată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ieșit din mantaua lui este Bernard-Marie Koltès, minuitist și el, mort de SIDA, tot În 1989, pe care Dominique Viart Îl uită. E drept, prozele sale sînt mult mai puțin cunoscute decît dramaturgia. Cea mai importantă diferență specifică ar fi “postmodernismul” american, prin practicarea unei scriituri palimpsestice, prin citaționalitate (este ceea ce-l face pe Viart să aplice atributul “postmodern” unui singur romancier francez, Michel Tournier). Nu știu dacă Sylvie Germain poate fi clasată printre “noii mistici”, În virtutea realismului magic practicat. Dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Houelebecq rupe cu ideea modernă de Literatură, dotată cu autonomie ontologică În ultimii 200 de ani, ceea ce nu face decît să revele inanitatea discursului teoretic postmodern și a tehnicilor repertoriate sau inspirate de el. Nu ajung să spun că postmodernismul și-a trăit traiul, dar, În mod sigur, teoria literară agonizează, pentru că nu are nici un instrument de analiză a unui roman ca acesta. Cu atît mai mult trebuie să realizăm la ce distanță se află literatura română de cea occidentală
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]