95,170 matches
-
cărți, lărgește Weltanschauung-ul; pentru că, dacă îl deschizi, nu-l mai închizi; pentru că ceea ce scrie Mircea Cărtărescu e convingător nu numai pentru români, ci și pentru străini, în traducere; pentru că privește înapoi fără mânie și părtinire, si ne lipsesc asemenea priviri; pentru ceea ce nu are: nimic provincial, nimic prăfuit, nimic căznit; pentru ceea ce are: poezie de cel mai înalt nivel, proza inimitabila, metafizica și fizica, omenesc și prea omenesc, cu un singur cuvânt, totul; pentru personajul mama și personajul tata și
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
pedale. l Constantin Artachino a avut o apariție de cometă pe firmamentul artelor plastice; s-a bucurat de succese timp de aproape 40 de ani. l Corneliu Baba n-a așteptat bătrînețea ca să aibă dreptul a se numi așa. l Privire penetrantă, nas drept, puternic, buze senzuale, o bărbie voluntară - totul degajînd un aer adolescentin, aproape feciorelnic. l Plecarea ei lasă un gol imens în tapiseria românească. l Acțiunea se desfășoară la începutul secolului, pe o durată de 40 de ani
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
non-verbal, Infernul. Chinul. Pedeapsa. Cine are, însă, timp de astfel de filosofii?... Mefisto pe tocuri, pervers ca movul-ciclamen tare din costumul său, este dirijorul acestui fabulos spectacol. O cortină roșie imensă, maiestoasă ascunde, în spatele catifelelor grele, alte taine. Și atrage privirea, stimulată în noul spațiu de joc, în fel și chip. Privim, în picioare, desfrîul de lîngă noi. Putem să alegem ce imagine vrem. Sau nici una... Misterul teatrului, al scenei vorbește, și el, despre dorințe, putințe și neputințe. Teatrul adus aici
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
fi bogată și câteva studii de caz în jurul unor personalități cu nume de cele mai multe ori obscure, dar cu funcții esențiale în aparatul interbelic al Cenzurii. Majoritatea interesante ca anecdotică, pasajele transcrise din Registrul Cenzurii nu izbutesc totuși ca, la o privire obiectivă, să se constituie în capete de acuzare veritabile. Chiar dacă greu de acceptat astăzi, restricțiile carliste care vizau exclusiv presa vremii apar unui ochi obiectivat ca niște biete și naive exerciții de conservare a imaginii publice. Cum, în plus, această
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
corpului, contribuind într-o manieră inegalabilă la percepția lui. De fapt, Odon de Cluny și Paul Valéry constată același lucru, dar îl spun în mod diferit. Frumusețea corpului rezidă, toată, în piele, pentru că, dacă oamenii ar putea să pătrundă cu privirea în interior, ar fi dezgustați de spectacolul mușchilor și al sângelui, de reziduurile pe care le evacuăm în fiecare zi. Paul Valéry proclamă, și el, supremația pielii: "Ceea ce are omul mai profund, este pielea." Adevărul despre ființa umană nu trebuie
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
sociale, toate culorile - cartierul Matongé (congolez) - e chiar lângă complexul cinematografic. Auzeam clar chicotelile unui grup gălăgios de tineri români, în rest tăcerea politicoasă (plicticoasă) belgiană. Nu-l recunoșteam. Obrazul cu trăsături aspre și boțite, glasul cu tăinuite accente ardelenești, privirea lehămesită, învăluită în obidă, omul care telefona calm, răbdător și evident - nu prima dată - domnișoarei de la Salvare, îmi aminteau un chip cunoscut, un personaj, un prieten. Uitat? Pierdut? Abia când Dana Dogaru i-a deschis ușa - ușor iritată la vederea
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
curată. Dar această falsă proză scurtă, cu douăzeci și șapte de "povestiri", cum scrie pe pagina de gardă, se organizează sub ochii noștri ca un jurnal romanesc ori un roman de notații diaristice, centrându-se pe experiențele eului, expunându-le privirii cititorului. Sinceritate maximă, patetism asumat, autenticitate fără halou literar, am zice, parcurgând episoadele de spital ale autorului-narator-protagonist, povestaș neobosit al vieții sale. Însă, așa cum nu avem aici proză propriu-zisă, pseudo-referențială, nu descoperim nici un jurnal în accepțiunea curentă, un document al
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
și a face din asta un argument temeinic e, de bună seamă, o mare copilărie. A institui, însă, un sistem de lectură fundamental tezist, la recomandarea și cu girul deplin al dictaturii comuniste e - deontologic vorbind - incalificabil. Să ne aruncăm privirea peste unul din cele mai interesante și familiare capitole (Protocronismul în literatură: nu există scriitori mici). Cu siguranță, lectura în sens invers, reîmprospătarea prin lentilă contemporană a unor texte fanate, ludismul paralelelor în timp, afinitățile de structură sunt, laolaltă, procedee
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
gol, armonios și strălucitor asemenea chipului și înfățișării Întîiului său Model, pe cînd în momentele încărcate de realism și pline de acea vitalitate irepresibilă a gregarității de toate felurile, cînd mersul la notar sau la fisc era mai important decît privirea spre cer, omul s-a prezentat îmbrăcat cu multă grijă și, de bună seamă, foarte atent la detaliile care nu i-ar fi putut scăpa nici celui mai prost dintre croitori. Dacă timpii istorici, aceia care definesc vectorii mari și
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare, fie că provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala, fie că sugerează austeritatea formei și transparența materiei, într-o stilistică palladiano-postbizantină, fie că este desenat aproximativ și mecanic, doar cu o singură mînă, de preferință stînga, pentru că dreapta este
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
al limbajului meditat, cristalizat într-o prozodie meșteșugita. Gesturile d-sale lirice predilecte șunt cele ale delimitării, comensurării, evaluării și corecției geometrice: "Visăm o insulă enormă/ ieșind din mare în neștire,/ și-i căutăm duios o formă/ alcătuind-o din privire:// muntoasă că o lună nouă,/ cu piscuri ațintite, pure,/ c-un rîu o împărțeam în două,/ o adunăm cu o pădure.// Se prelungea în promontorii/ pămînt de pază, neștiut,/ ademenind din cer cocorii/ porniți spre-un orb și ciclic sud
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică dilată realul, dar mai degrabă în sens expresionist și, oricum, nu în sens textualist și postmodern, ca în proza onirismului estetic (}epeneag, Titel etc.). Prin urmare, nu prin hiperrealism, altfel spus prin privirea adâncă, intermediată de microscop. Universul ficțional, lumile create, configurează existența privită - să o spun cu un cuvânt biblic, nou-testamentar - în "ghicitură". Fantasticul metafizic, obiectiv, exterior, este reprezentat - și nu prezentat - prin rememorare și resemnificare. În Proiecte de trecut, 1982, carte
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
de cititori și ignorați de critici, Dan Lungu le opune modelul scriitorului relaxat, care nu face o dramă nici din procesul creației, nici din cel al receptării. E ceva americănesc în acest fel de a vedea lucrurile, chiar dacă, la o privire mai atentă, programul zilnic al autorului se dovedește extrem de încărcat: "Nu-s toate zilele la fel... Însă cafeaua nu lipsește nicicum, e licoarea care mă repune în contact cu lumea, cu realitatea. Altminteri aș umbla năuc toată ziulica. Firea mea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
aceasta era una de conștiință și flagrantul nu putea fi probat. Iată de ce votul uninominal părea să fie o soluție de viitor, în ideea că oligarhii nu vor fi capabili să cumpere chiar pe toți parlamentarii. Ceea ce - la o repede privire asupra sărăciei din țară - putea să fie o nouă amăgire. Dacă puteau? Mai ales că oferta de conștiințe de vânzare era în mod tradițional mai mare în România decât în țările cu care ne place să ne comparăm" (p. 9
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
Să fie bătut. Cum a făcut și ea cu Găina dumneaei. De aceea, carevasăzică, ea, Baba, are. Un moment superb din spectacol, jucat impecabil de Tudor Tăbăcaru-Moșu' și Cezar Antal-Cucoșu', cu gesturi mici, cu un du-te vino fin de priviri, de subînțelesuri, de sensuri ce se rostogolesc unele după altele este acel taifas bărbătesc dintre cei doi. Șueta masculină. Încurcătura bietului moș. Absurdul situației însăși. Scărpinarea pe după ceafă. Negocierea. Inițial, pașnică. Precipitarea acțiunii și părăsirea dialogului. Sînt secvențe de film
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
ei. Dacă doriți, vă dăm și dumneavoastră o copie". Încântat, fudul și derutat în același timp, am spus că am deja propria mea copie, "trimisă direct de autor!" "A, noi nu mai citim cărți tipărite pe hârtie. Iată cd-ul!" Sub privirile mele uimite, din geanta unuia din studenți a apărut un cd-rom care, după spusele lui, conținea varianta scanată, pagină cu pagină, a volumului menționat. Între timp, procedeul s-a extins la nivel de masă. Complexele studențești, sediile firmelor și, în
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
o discreție aproape autistă, din păcate, dispărut înainte de vreme, celălalt uitat prea repede de o posteritate instalată la fel de prematur. I-am numit pe Florin Mitroi și pe Geta Năpăruș. Cu primul, Ilie Boca are în comun sensibilitatea, rafinamentul unic al privirii și un interes profund pentru un anumit gen de livresc al imaginii, pentru sursele fruste ale picturii populare care perpetuează pînă astăzi un fel de reprezentare arhaică, fără identitate și fără vreun profil moral. Și la Mitroi și la Ilie
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
-și păstreze temporar anonimatul, dar care face selecția. Una dintre femei este oprită pe scena improvizată ironic într-un atelier aparent de pictură, sau dacă nu în decorul de pinacotecă. I se cere să se dezbrace, este cîntărită de acea privire camuflată și ședința se încheie după care masca femeii este scoasă și are loc o primă identificare cu personajul care străbate o piațetă, achiziționează o cameră, nu tocmai avantajoasă și își caută un loc de muncă modest ca menajeră. O
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
Daniel Cristea-Enache Apare o dublă mișcare în romanele atât de originale scrise de Radu Aldulescu. Una la suprafață, la lumina zilei, pe străzile și șantierele Orașului, în parcurile, cârciumile, boscheții și intersecțiile străbătute în fugă și cu priviri de animale hăituite de două-trei personaje memorabile. Și una retrasă, izolată de tumultul cotidian în câte un spațiu echivalent cu o vizuină, în care protagonistul se ascunde de toți ceilalți pentru a-i descoperi în kilogramele lui de hârtie umplută
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
și foarte multe desene pregătitoare, Daniela Chirion ia în posesie această realitate inepuizabilă, o cercetează și, mai apoi, oferă privitorului propriile sale variante plastice de înțelegere și de analiză. Trei ipostaze bine individualizate, însă foarte greu de disociat la o privire fugară, alcătuiesc proiectul artistic al pictoriței, îi circumscriu cîmpul conceptual și definesc perspectiva morală a reprezentărilor sale: autoportretul, portretul și cuplul om/animal. Chiar dacă ordinea lor cronologică, în enunțurile explicite ale artistei, este aceasta, în logica unei lecturi obiective, dacă
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
și a izomorfismului vieții sugerat prin două dintre ipostazele sale. Spre deosebire, așadar, de lectura exterioară, de aceea care privește evoluția umanului pînă la dobîndirea conștiinței de sine, lectura interioară pe care o propune artista privește propria sa creștere, maturizarea privirii pînă la dobîndirea conștiinței asupra lumii în care se înscrie și existența ei individuală. Stabilirea acestei succesiuni nu înseamnă și o cronologie rigidă a fiecărei lucrări luate în parte, ca și cum într-o anumită etapă ar fi fost realizate numai autoportrete
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
aruncă în febră globul întreg", cel al turismului. Homo viator se impune acum ca un personaj de prim plan. Oare de ce? Care e mecanismul sufletesc ce ne face să preferăm "iureșul diabolic" al călătoriilor "idilicei vacanțe de altădată"? La o privire superficială, s-ar părea că ar fi dorința de cunoaștere. Reală, desigur, această dorință e însă brutal contrariată de viteza producătoare de convenționalism a trecerii grupurilor de turiști prin fața monumentelor celebre, prin sălile muzeelor unde ghizi cuprinși de plictis izbutesc
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
Caragiale cu Bucureștiul, Hasek cu Praga, Joyce cu Dublinul? Fiecare dintre aceștia au creat cîte un oraș al lor, nemărginit de complex și de adevărat, de specific și de viu, un oraș ieșit gata construit și populat din propria lor privire, așa cum Atena a ieșit gata înarmată din capul lui Zeus". Nu mai puțin caracterizantă ni se prezinte iarba, testimoniu al unui trecut imemorial, flexibil în planul prezentului. Dacă în Europa ea joacă rolul unui simplu decor, adesea "un snobism al
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
a violenței nerușinate, e limpede unde trebuie căutați instigatorii. N-o să uit până la sfârșitul zilelor scenele de-o incredibilă vulgaritate și violență, de inspirație fascistă, din ziua de 18 decembrie 2006, când Vadim Tudor și Buruiană și-au adus, sub privirile paterne ale lui Văcăroiu, trupele de șoc în Palatul Parlamentului. Nu i-aș exonera cu totul nici pe europenii care permit crearea de tabere nomade pe teritoriul lor. Chiar în clipa în care scriu, o organizație de extremă dreaptă, Forza
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
Adesea, viața este atât de generoasă, încât subiectul îți poate apărea singur în cale, totul este să nu ratezi întâlnirea. În privința personajelor pomenite, punctele de pornire au fost foarte diferite. Unele au avut vagi legături cu diverse persoane reale: o privire anume, o replică sau, mai rar, o întâmplare te pot urmări uneori mulți ani până își găsesc locul în vreo carte. Alteori, din ceea ce a fost punctul de pornire, după câteva recitiri și rescrieri nu mai rămâne absolut nimic, subiectul
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]