16,190 matches
-
în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului OPINIA PUBLICĂ • Bine ar fi dacă ne-am teme de legi și nu de pușcărie. Dacă întrebi ce e sufletul, mulți au probleme cu definiția. • La alegeri câștigă cine promite avantaje gratuite, nu cel care promite locuri de muncă. • Opinia publică nu are domiciliu stabil. Dacă n-ai pâine, mai mănânci și rahat, dar să nu abuzezi (Vlad Nicolau) • Semianalfabetul trebuie apreciat pentru cealalta jumătate. Numai cu voință nu faci
ZICERI (199/200) – OPINIA PUBLICĂ & UMBRELA ÎNŢELEPTULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383150_a_384479]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului OPINIA PUBLICĂ • Bine ar fi dacă ne-am teme de legi și nu de pușcărie. Dacă întrebi ce e sufletul, mulți au probleme cu definiția. • La alegeri câștigă cine promite avantaje gratuite, nu cel care promite locuri de muncă. • Opinia publică nu are domiciliu stabil. Dacă n-ai pâine, mai mănânci și rahat, dar să nu abuzezi (Vlad Nicolau) • Semianalfabetul trebuie apreciat pentru cealalta jumătate. Numai cu voință nu faci performanță, dar nu poți face performanță
ZICERI (199/200) – OPINIA PUBLICĂ & UMBRELA ÎNŢELEPTULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383150_a_384479]
-
de altădată din Umileni. Primisem vestea că un fost coleg, rămas în localitate, singurul cu care mai păstram legătura, tocmai fusese externat în urma unei operații pe cord deschis. M-a căutat nevastă-sa la telefon să-mi spună. I-am promis că îi voi vizita și i-am întrebat dacă îi pot ajuta cu ceva. Da, sigur, a prins femeia ideea din zbor, adu-ne dacă vrei niște carne, carne de vită să fie, aici nu sunt în stare să găsesc
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
sau altul, ori, dacă l-ai făcut, de ce a ieșit așa și nu altminteri. Să vedeți, în primul an de când m-am ales, n-am putut face mai nimic. Adică mai nimic din ceea ce mi-am propus, din ceea ce am promis umilenților mei. Că nu sunt bani mi se zicea, că poate la anul, măi, să fie, priveam în ograda altora și vedeam că la unii se putea! Nu cine știe ce, cu austeritatea asta, dar totuși!... Până mi-a deschis cineva capul
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
de ea întâmplător, pe-o saltea Rămasă sus, în pod, în partea În care ne iubeam adeseori Decadele-au trecut pe nesimțite Sunt numai două, dar cum au trecut!... Mi-e dor să-mi spui "iubite" Iar astăzi ți-aș promite Că vreau să fac tot ce nu am făcut Era o carte numai cu secrete Și îți destăinuiam din fiecare În vremea ceea noi, ființe bete Din carte absorbeam pe îndelete Ne deschideam la minte fiecare Nostalgic, cartea răsfoiesc acum
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
nimeni nu știa de ce, La Acapulco. Refuzase să intre, pentru că vântul îi adusese în nări miros de urină dinspre closetul public, numai ideea de a se așeza să bea bere împresurat de duhoarea aceea îi întorcea stomacul pe dos. Le promisese băieților să-i aștepte în fața unei librării, contemplând cele expuse în vitrina acesteia, trebuiau să meargă in corpore să-și predea la magazia secției echipamentul, Laci-baci, magazionerul, n-avea timp pentru fiecare în parte. Afurisitul acela de echipament! Pe stradă
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
mă întrebase, așadar, Angela. Nu uita că mâine e sâmbătă și... Vocea ei se curmase brusc. Nu-i puteam susține privirea, mai strălucitoare ca oricând, simțeam că toată însuflețirea mi se risipește brusc, mâine era sâmbătă, firește, iar eu îi promisesem ceva, încercase să zică, dar vorbele îi stătuseră în gât. Mă uitam pieziș la fulgii mari de zăpadă care cădeau întruna, zăpada se depusese pe acoperișuri, pe crengile platanilor din curtea școlii, peisajul era feeric, dar pentru mine redevenea parcă
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
unor strângeri de mână și a unui sărut, își aroga deja dreptul de a dispune de mine, de a-mi îngădui să plec în week-end la schi, deși ar fi putut foarte bine să-mi impună să fac altceva! Totul promitea să iasă ca lumea, veniseră aproape toți colegii, între aceștia și Dinu Hodoșan, firește, schiorul numărul unu, câștigător al unor concursuri zonale, avea niște schiuri ultimul tip, Zakopane, din lemn de hicori, ne explica, dându-și importanță, noi ne chinuiam
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
în tăcere și se prefăcea că nu aude : -Tu, de ce taci, mă, mutulică? Nu spui nimic? -Ce să spun? a zis taică-meu mâncând liniștit. Dacă el vrea să plece cu băieții!... -Să-l las? a țipat mama. Ce mi-ai promis, mă? Să-l las, ai? Parcă n-ar fi și al tău! -Ce, mă? Dacă se duce, ce? -Cum ce, mă? Cum ce? dacă se întâmplă ceva cu el, ție nu-ți pasă? Dacă-i așa, acum nu-i mai
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
să pară vesel: — Ce fac fetele mele? Ce notă primești draga mea, din partea mamei? Cristina lasă tabletă pe care lucra și se repezi în brațele tatălui. — Am luat doi de zece astăzi! Felicită-mă și, nu uita ce mi-ai promis, plecăm cu toții în vacanța de primăvară în Grecia. Criști păru puțin stânjenit pentru câteva clipe, apoi îi zise: — Desigur draga mea, dar mama are ultimul cuvânt, cu ea tratează. Atmosferă din cămin, relația dintre cei doi se deteriorase. Aventură lui
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
ei o luă în brațe, apoi își îndreptă pașii spre scara blocului. După ei, Alina, cei doi copii și părinții lor, intrară în scară. Mioara și Săndel locuiau mai sus, la etajul trei, așa că își continuară drumul pe scările blocului, promițându-și că se vor întâlni peste o jumătate de oră. După plecarea lor, liniștea își găsi locul în mijlocul peisajului de iarnă, în timp ce luminile de pe stradă se aprinseră una după alta, luminând peste tot. Cerul avea o culoare bleumarin-alburiu din cauza fulgilor
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
7 De doi ani Ștefan căuta, tatona, umbla, întreba acolo unde exista cel puțin o justificare în cercetarea sa. Cine ar crede că niște flori, fie ele și reginele florilor, trandafirii, să dea atâta bătaie de cap? Dar el îi promisese lui Delia că face tot ce îi stă în puteri să dezlege misterul. Lista trimisă de Delia cu ceva timp în urmă nu l-a pus pe nici un drum, deocamdată. Verifică persoanele care ar fi avut un interes cât de
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
să clipească des-des și să-și agite mâinile încercând, parcă, o defensivă... Noroc că telefonul tăcuse. Totuși, Mira nu putu să nu observe precipitarea asta; nu înțelegea reacția asta la telefon... Avea să afle odată și asta, cu siguranță! își promise în gând ea. După intermezzo-ul cu telefonul, în odaie se lăsase iar liniște. Se auzea doar ticăitul delicat al deșteptătorului. Și Mira descoperi, pe noptieră, ceasul de pe vremea bunicului.Trăia bietul ornic! De câte ori nu l-o fi privit curios
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
direct în Rai! Promisiuni Doar vești bune o să primiți! Taxe mici când vă luăm bani și vă dăm tot ce doriți ... ,,La Anul! Și La mulți Ani!” Se țin de cuvânt ! Noi,n-aruncăm cu vorbe.n vânt, cum am promis s-a și-ntâmplat . Corecți,ne ținem de cuvânt : C-o mână am dat...Cu două am luat ! Șoc Speriat atât de tare încât a căzut în comă. ADEVĂRUL,mi se pare l-a văzut ca pe o fantomă... ,, Taurul
EPIGRAME 2 de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383279_a_384608]
-
folosesc acest -ela pt. conjugarea verbelor la prezent. Iar viitorul se formeaza prin plasarea prefixului -kam înaintea conjugării la prezent. Imaginați-vă o judecată inter-țigănească: Căldărar învinovățit că a fiul său a înjurat un spoitor. Obligat prin judecată tradițională să promită că fiul nu va mai repeta înjurătura. Căldărarul spune: -Na kărela munro shiav kadea (nu va face fiul meu așa). Spoitorul va înțelege: -Nu, fiul meu face așa. Spoitorul ar înțelege eronat pt. că la căldărari nu se folosește prefixul
Editura BabelUL LIMBII ROMANI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383290_a_384619]
-
Magistratul e mai puternic ca niciodată. În dreptul tribunei oficiale din Hipodrom, a fost amenajată o arenă; prima reprezentație - și ultima, probabil - a fost ieri. Mulțimea s-a arătat nemulțumită încă de la primele dispute. Furioasă. Magistratul nu uza de pollice verso! Promisese lupte adevărate, or, totul era făcătură. Magistratul nu-și coborâse degetul mare nici o dată; se încheiaseră, deja, patru întreceri și învinșii, căzuți la pământ - răniți doar - fuseseră, împotriva voinței spectatorilor, cruțați; degetul gros al Magistratului parcă înțepenise-n sus! Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
asupra cutiei cu penele de scris. Lângă borcănașele din teracotă se găsea o fiolă din sticlă, care Îi scăpase la prima examinare. Era goală, dar, când o duse la nas, simți de Îndată mirosul aspru și inconfundabil de chandu. Îi promisese lui Teofilo că se va Întoarce să Îl viziteze. Se hotărî să onoreze acest angajament. Neîntârziat. Când ajunse În dreptul ușii, Îi zări pe cei doi polițai cum soseau cu sufletul la gură. Scânteierea din ochii lor era dovada unui răgaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
confuzia creată. Strânse din dinți pentru a-și Înfrâna Înjurăturile care Îi urcaseră pe gâtlej. 3 În aceeași zi, pe la miezul zilei Spițerul părea bucuros să Îl revadă. — Îmi dau seama că te-ai reînsănătoșit, messer Durante. Așa cum ți-am promis, spuse el cu o mândrie prost disimulată. Iar așa cum ți-am promis și eu, revin să te omagiez și să reînnoiesc vechea prietenie. — Mă bucur. Așadar, doftoria mea și-a făcut efectul scontat. — Pe deplin, și Îți mulțumesc Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urcaseră pe gâtlej. 3 În aceeași zi, pe la miezul zilei Spițerul părea bucuros să Îl revadă. — Îmi dau seama că te-ai reînsănătoșit, messer Durante. Așa cum ți-am promis, spuse el cu o mândrie prost disimulată. Iar așa cum ți-am promis și eu, revin să te omagiez și să reînnoiesc vechea prietenie. — Mă bucur. Așadar, doftoria mea și-a făcut efectul scontat. — Pe deplin, și Îți mulțumesc Încă o dată pentru asta. A avut același efect și asupra celorlalți care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ei discutabilă e bine cunoscută pentru garda cartierului, care e cu ochii pe dânsa, zise funcționarul, ca și când ar fi voit să se scuze pentru acea omisiune. Păru ușurat atunci când poetul Îl concedie cu un gest. Dante repuse actele În scrin, promițându-și să aprofundeze acele informații. Apoi o porni spre sala de adunare. Pășind de-a lungul porticului, respira adânc aerul proaspăt al dimineții, adulmecând mirosul focurilor și al pâinii. Se chinuia să Își alunge din minte imaginile de peste noapte, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și-ar fi dat Întâlnire În spatele lui. Harta celui de-al cincilea pământ era Întinsă sub ochii lui. În lumina tremurătoare a torței, suprafața de pergament, lucioasă de ani și de uzură, părea să ardă precum aurul pe care Îl promitea. Dante reflecta asupra pericolelor despre care Veniero Îl pusese În gardă. Se Întrebă cu cine ar fi putut Împărtăși secretul. Cu nimeni. Numai el, În toată Florența, avea căderea de a ști. Nimeni altcineva. Deodată, apropie marginea pergamentului de flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și acum, la fiecare despărțire, ca În copilărie, „să fii cuminte”, cele două Marii, profesorul Richard Blacke de la Londra cu care urma să mă Întâlnesc la Congres, tembelul de frate-meu cu glumele lui nesărate și penibile, pentru care Îi promisesem, la Întoarcere, o mamă de bătaie, așa, ca pe vremuri, deși era om În toată firea, Ponte Rialto din Veneția, cu tânărul care sărise În canal urlând ca apucatul: la vita e tanto bella!, hotelul Lotte din Seul, unde cunoscusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și ce-i Îndreptățea să se imagineze responsabili cu siguranța planetară. Rezultatul a fost un eșec strălucit: nu se lega nimic, totul rămânea impenetrabil, fără vreun sens evident. Am renunțat. Ce rost avea să mă mai chinui, de vreme ce mi se promiseseră toate lămuririle pe care le doream? Aproape toate, În anumite limite, după cum precizase dublul nominalizat la Premiul Nobel pentru fizică, taciturnul, adăugând că mă pot adresa fără rezerve oricui din Centru În acest scop. Ca să fiu sincer, singura persoană la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
torturii dus la perfecțiune de călugării dominicani Încă din urmă cu un secol, când Îl exersaseră pe pielea catarilor. Nimeni nu rezistă la aceste chinuri bestiale. Mărturisesc tot ce li se cere, mai ales că, În schimbul recunoașterii vinovăției, li se promite iertarea. În loc de iertare, primesc Însă pedeapsa arderii pe rug, pentru că Își retractează primele declarații, ceea ce Îi așază În postura de eretici. Fricos și ezitant, Clement al V-lea pronunță, În aprilie 1312, la Conciliul de la Vienne, hotărârea papală de desființare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de Squint este profund tulburat de ce află. Nu Însă și copleșit; dimpotrivă. Zguduitoarele revelații Îi mobilizează simțurile și-i stimulează perspicacitatea. Întrevede ca iluminat o șansă de salvare de la pedeapsa capitală care Îl așteaptă. Face, așadar, apel la mila regelui, promițând că-și va plăti grațierea cu dezvăluiri devastatoare despre templieri. Filip cel Frumos ordonă ca prizonierul să fie adus la Paris și primește cu nesfârșită satisfacție prețioasele depoziții despre crimele celor pe care Îi urăște și cărora le vrea pieirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]