4,549 matches
-
lunar" (în engleză "Spacecraft Lunar Module Adapter" - SLA) era o structură conică din aluminiu care avea rolul de a susține "Modulul de service" deasupra treptei S-IVB a rachetei Saturn V. Mai folosea la protecția "Modulului lunar", a sistemului de propulsie a acestuia precum și a cablurilor de legătură dintre vehiculul de lansare și "Modulul de comandă/service" în timpul lansării și al ascensiunii prin atmosferă. SLA era compus din 4 panouri fixe cu lungimea de 2.1 m (7 picioare) atașate de
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
parcurgă în jur de 184.000 de mile. După ce și-a încheiat serviciul de transportat trupe, "Olympic" s-a întors la Belfast pentru a se reechipa pentru serviciul comercial. Interiorul ei a fost modernizat iar cazanele au fost schimbate din propulsie pe cărbune în propulsie cu ulei. După ce a ieșit de la echipare, "Olympic" avea un tonaj de 46.439 de tone, permițându-i să iși recapete titlul de cea mai mare navă britanică (deși RMS "Aquitania" era puțin mai lungă). În
RMS Olympic () [Corola-website/Science/304790_a_306119]
-
184.000 de mile. După ce și-a încheiat serviciul de transportat trupe, "Olympic" s-a întors la Belfast pentru a se reechipa pentru serviciul comercial. Interiorul ei a fost modernizat iar cazanele au fost schimbate din propulsie pe cărbune în propulsie cu ulei. După ce a ieșit de la echipare, "Olympic" avea un tonaj de 46.439 de tone, permițându-i să iși recapete titlul de cea mai mare navă britanică (deși RMS "Aquitania" era puțin mai lungă). În 1920 s-a întors
RMS Olympic () [Corola-website/Science/304790_a_306119]
-
6% crom, 18,5% fier, 5% niobiu, 3,1% molibden, 0,9% titan, si 0,4% aluminiu. Aceste superaliaje sunt folosite, spre exemplu, în fuzelajele avansate, cum ar fi cele folosite în programul Gemini. Un aliaj folosit pentru duzele de propulsie ale rachetelor cu combustibil lichid, cum ar fi motorul principal al Modulelor Lunare Apollo, e aliajul de niobiu C-103, care constă în 89% niobiu, 10% hafniu și 1% titaniu. Alt aliaj de niobiu a fost folosit pentru duză Modulului
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
Aeronavă a fost primul avion cu propulsie prin reacție din lume conceput, proiectat, construit, testat și pilotat de inginerul și inventatorul român Henri Coandă pe când avea numai 24 de ani. A fost expus de către acesta la cea de-"al II-lea Salon Aeronautic" din Paris, în noiembrie-decembrie
Coandă-1910 () [Corola-website/Science/305510_a_306839]
-
este cel mai puternic vehicul de lansare (adus în stare operațională) din punctul de vedere al înălțimii, greutății și al sarcinii utile. Totuși rachetă de productie rusească Energia care a executat doar 2 zboruri de test avea o forță de propulsie verticală (în limba engleză, "thrust" = împingere) la decolare puțin mai mare. În total NAȘĂ a lansat 13 rachete de tipul Saturn V, între 1967 și 1973, fără să piardă vreodată încărcătură utilă. Principala sarcină a acestei rachete a fost să
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
de proiectare, construcție și testare și a ajuns să fie cunoscută sub numele de Saturn I. Proiectul C-2 a fost abandonat încă din fazele inițiale în favoarea versiunii C-3, care trebuia să folosească două motoare de tip F-1 pentru propulsia primei trepte, patru motoare de tip J-2 pentru cea de-a doua treaptă, iar cea de-a treia treaptă, S-IV urma să aibă șase motoare de tip RL-10. NAȘĂ plănuise să folosească versiunea C-3 ca parte a metodei
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
clară că ar fi fost necesare cel puțin patru sau cinci lansări pentru o singură misiune. Între timp, MSFC (Marshall Space Flight Center) plănuia deja să construiască o rachetă și mai mare, versiunea numită C-4, cu patru motoare de propulsie de tip F-1 echipând prima treaptă, o a doua treaptă de tip C-3 și o a treia treaptă (modelul numit S-IVB) cu un singur motor de tip J-2. Versiunea C-4 ar fi avut nevoie "doar" de două
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
valabil în cazul oricărei trepte de rachetă purtătoare. A se observă și faptul că greutatea secțiunii S-IC reprezintă aproximativ două treimi din masa totală a rachetei. Avea 42 de metri înălțime, 10 metri în diametru și o forță de propulsie de 34.02 MN, destul pentru a acoperi primii 62 de kilometri din ascensiune. Cele cinci motoare de tip F-1 erau aranjate în formă de cruce. Motorul din mijloc era fix, iar celelalte patru puteau fi orientate hidraulic, pentru a
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
Primul model construit de Boeing a fost S-IC-D, folosit tot pentru teste. Cea mai mare și mai grea componentă a treptei S-IC a fost structura de susținere a propulsoarelor, cântărind peste 21 de tone. Trebuia să suporte forță de propulsie a celor 5 motoare și să o distribuie uniform la baza rachetei. Rachetă era ținută la sol, în timp ce erau pornite motoarele, de 4 ancore masive. Acestea erau printre cele mai mari piese turnate din aliaj de aluminiu, produse vreodată în
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
prin rezervorul de RP-1. Era necesară izolarea acestora într-un tub, pentru a preveni înghețarea combustibilului RP-1 și efectuarea a încă 5 găuri în partea de sus a rezervorului. Treaptă a doua a rachetei Saturn V avea ca principal scop propulsia vehiculului prin atmosfera înaltă a Pământului. Această folosea hidrogen lichid și oxigen lichid drept combustibil pentru cele 5 motoare de tip J-2, care erau dispuse similar cu cele de la treaptă S-IC, si care dezvoltau o forță de propulsie de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
scop propulsia vehiculului prin atmosfera înaltă a Pământului. Această folosea hidrogen lichid și oxigen lichid drept combustibil pentru cele 5 motoare de tip J-2, care erau dispuse similar cu cele de la treaptă S-IC, si care dezvoltau o forță de propulsie de 5 MN. Timpul efectiv de ardere era de 367 de secunde. Secțiunea S-II și-a început existența în decembrie 1959, când un comitet a recomandat construcția unui motor cu forța de propulsie mai mare, cu hidrogen lichid. Contractul
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
si care dezvoltau o forță de propulsie de 5 MN. Timpul efectiv de ardere era de 367 de secunde. Secțiunea S-II și-a început existența în decembrie 1959, când un comitet a recomandat construcția unui motor cu forța de propulsie mai mare, cu hidrogen lichid. Contractul pentru motor i-a fost acordat firmei Rocketdyne. Ulterior motorul a fost numit J-2. Între timp a început și proiectarea treptei propriu zise. Inițial treaptă S-II trebuia să aibă 4 motoare, 22,5
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
avea rolul să deplaseze capsula echipajului din zona periculoasă în eventualitatea apariției unei situații de urgență la lansare. Echivalentul sovietic al lui Saturn V a fost rachetă N-1. Saturn V era mai înaltă, mai grea, avea o forță de propulsie mai mare și o sarcină utilă mai mare, dar diametrul primei trepte al rachetei N-1 era mai mare. Uniunea Sovietică a efectuat 4 lansări de test ale rachetei N-1, după care a hotărât să întrerupă programul. Toate cele
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
avea 30 de motoare mai mici, sovieticii nu reușiseră să construiască motoare echivalente cu F-1. În timpul misiunilor Apollo 6 și Apollo 13 computerul de bord al rachetei Saturn V a reușit să salveze vehiculul, în urma unor incidente la sistemul de propulsie. N-1 avea un sistem asemănător, dar acesta nu a reușit să facă față cu succes unor situații în care unul sau mai multe motoare nu au funcționat la capacitate maximă. În timpul uneia dintre lansări, sistemul a oprit toate motoarele
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
de lansare. Principalul motiv pentru eșecurile rachetei N-1 se pare că a fost lipsă acută de fonduri, care nu a permis testarea riguroasă a primei trepte. Varianta cu trei trepte a rachetei Saturn V a avut o forță de propulsie maximă de cel putin 34,02 MNewtoni (SĂ-510 și următoarele), si o sarcină utilă de 118.000 kg, pentru orbită joasă a Pământului. SĂ-510 (Apollo 15) a avut o forță de propulsie de 34,8 MN, iar SĂ-513 (Skylab), puțin
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
rachetei Saturn V a avut o forță de propulsie maximă de cel putin 34,02 MNewtoni (SĂ-510 și următoarele), si o sarcină utilă de 118.000 kg, pentru orbită joasă a Pământului. SĂ-510 (Apollo 15) a avut o forță de propulsie de 34,8 MN, iar SĂ-513 (Skylab), puțin mai mult, 35,1 MN. Asemenea valori au mai fost atinse doar în timpul celor 2 zboruri de test ale rachetei rusești Energia, care avea aceeași forță că și SĂ-513, 35,1 MN
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
valori au mai fost atinse doar în timpul celor 2 zboruri de test ale rachetei rusești Energia, care avea aceeași forță că și SĂ-513, 35,1 MN. Versiuni ipotetice ale rachetei sovietice Energia ar fi urmat să aibă o forță de propulsie semnificativ mai mare, de 46 MN, si o sarcină utilă de 175 de tone în configurația "Vulkan". Versiunile următoare ale rachetei Saturn V urmau să folosească motoare de tip F1-A, deci o forță de propulsie cu 18% mai mare și
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
să aibă o forță de propulsie semnificativ mai mare, de 46 MN, si o sarcină utilă de 175 de tone în configurația "Vulkan". Versiunile următoare ale rachetei Saturn V urmau să folosească motoare de tip F1-A, deci o forță de propulsie cu 18% mai mare și o sarcină utilă de aproximativ 137 de tone. NAȘĂ a plănuit să construiască rachete mai mari din familia "Saturn", acestea incluzând și rachetă Nova, dar acest lucru nu s-a realizat din cauza întreruperii programului Apollo
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
137 de tone. NAȘĂ a plănuit să construiască rachete mai mari din familia "Saturn", acestea incluzând și rachetă Nova, dar acest lucru nu s-a realizat din cauza întreruperii programului Apollo datorită lipsei de fonduri. Naveta spațială generează o forță de propulsie maximă de 30,1 MN, și are o sarcină utilă (excluzând greutatea vehiculului) de 28.800 kg, ceea ce reprezintă 25% din sarcina utilă a rachetei Saturn V. Dacă luăm în considerare și greutatea navetei, sarcina utilă este de aproximativ 112
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
S-IVB a rachetei Saturn V în timpul misiunii Apollo 15, care avea o masă totală de 140.976 kg. Alte vehicule de lansare mai noi au doar o fracțiune din sarcina utilă rachetei Saturn V: Datorită dimensiunilor sale, forța de propulsie a treptei S-IC este deseori comparată cu a altor rachete de dimensiuni mari. Totuși, există câțiva factori care fac aceste comparații mai complicate decât par la prima vedere: Comparațiile sunt deseori inexacte din cauza necunoașterii metodelor tehnice și matematice de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
este deseori comparată cu a altor rachete de dimensiuni mari. Totuși, există câțiva factori care fac aceste comparații mai complicate decât par la prima vedere: Comparațiile sunt deseori inexacte din cauza necunoașterii metodelor tehnice și matematice de calcul a forței de propulsie pentru fiecare rachetă în parte. Valorile măsurate în timpul zborului pot să difere semnificativ de specificație, în plus sau în minus. De cele mai multe ori nu se precizează în ce condiții este valabilă specificația. Sarcina utilă poate fi mărită, fără a modifica
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
Valorile măsurate în timpul zborului pot să difere semnificativ de specificație, în plus sau în minus. De cele mai multe ori nu se precizează în ce condiții este valabilă specificația. Sarcina utilă poate fi mărită, fără a modifica în vreun fel sistemul de propulsie, prin schimbarea traiectoriei sau reducerea greutății unor componente ale vehiculului. Performanțele rachetei Saturn V au fost înregistrate și analizate riguros, după fiecare lansare în parte. Există rapoarte detaliate a parametrilor de functionare la fiecare dintre zboruri. Aceste rapoarte sunt disponibile
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
parte. Există rapoarte detaliate a parametrilor de functionare la fiecare dintre zboruri. Aceste rapoarte sunt disponibile pe pagina web a Centrului Spațial Kennedy. Din cele prezentate mai sus tragem concluzia că nu se pot preciza exact valorile pentru forța de propulsie și sarcina utilă a unei rachete. Există valori specificate, valori măsurate și o multitudine de metode de determinare a acestora. După ce erau construite, fiecare din cele 3 trepte era trimisă la Kennedy Space Center. Primele două erau atât de mari
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
trepte. Inițial era pornit motorul central, acesta fiind urmat de celelalte 4, care porneau 2 câte 2 (opuse) la un interval de 300 de milisecunde, pentru a evita suprasolicitarea structurii de rezistență a vehiculului. Cand computerul de bord detecta atingerea propulsiei maxime, rachetă era "eliberată" în 2 faze: mai întâi erau retrase ancorele de la bază primei trepte, iar apoi, pe masura ce rachetă se ridică, mai multe bolțuri metalice folosite pentru susținere ieșeau din orificiile lor. Cea de-a doua fază avea o
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]