4,641 matches
-
Orientul Apropiat a ușurat presiunea selgiucidă asupra Imperiului Bizantin, care a reușit în schimb să recucerească unele dintre posesiunile din Anatolia, cu sau fără ajutorul cruciaților. În plus, Imperiul Bizantin a avut parte de o perioadă de relativă pace și prosperitate în secolul al XII-lea. Influența dinastiilor musulmane din răsărit a crescut treptat. Musulmanii au fost nevoiți să caute o politică coerentă împotriva cruciaților, care a dus în cele din urmă la unirea lor sub comanda lui Saladin și recucerirea
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
efortul de război. În coloniile aflate sub directa dominație britanică, în special în cele din Africa și Caraibe, guvernarea britanică încerca să dezvolte o imagine pozitivă despre război, promițând coloniștilor că luptă în interesul libertății. Actele coloniale pentru dezvoltare și prosperitate au fost adoptate în 1940 respectiv 1945, și primul ministru Winston Churchill s-a alăturat demersului președintelui american Franklin Delano Roosevelt în semnarea Cartei Atlanticului în 1941, în care se recunoștea dreptul popoarelor la autodeterminare. În vreme ce Marea Britanie era victorioasă pe
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
au onorat-o. După încetarea ostilităților, propaganda germană a încercat să câștige încrederea polonezilor și să-și asigure colaborarea lor prin sublinierea faptului că Polonia a fost abandonată de aliații ei și că singura putere care putea asigura ordinea și prosperitatea țării înfrânte ar fi fost Reichul German. Propaganda sovietică a folosit argumente asemănătoare cu cele naziste până în 1989. Astfel, din punct de vedere oficial, în toate țările blocului răsăritean se afirma că Polonia a fost trădată de aliații occidentali, iar
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
a fost un tratat care încerca un compromis între diferitele dorințe, reușind să nemulțumească pe toată lumea, stabilind o nouă ordine în regiune. Oamenii trăitori în zonă au sperat că noile state naționale vor permite apariția unei noi noi ere de prosperitate și pace, liberă de conflictele naționaliste care marcaseră ultimii 50 de ani. Din păcate, aceste așteptări aveau să se dovedească mult prea optimiste. Schimbările teritoriale de după Primul Război Mondial includ: Aceste schimbări au fost recunoscute, dar nu cauzate, de Tratatul
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
Statele Unite, populația, deziluzionată de refuzul politicienilor europeni de a sprijini idealurile de pace ale președintelui Woodrow Wilson, a ales izolaționismul ca cea mai potrivită politică externă. După câțiva ani de recesiune economică, americanii s-au bucurat de câțiva ani de prosperitate crescândă în deceniul al treilea, până la Crahul de pe Wall Street din 1929. În ciuda izolaționismului, capitalul american a finanțat reconstrucția Germaniei și plata despăgubirilor de război, cel puțin până la izbucnirea Marii Crize Economice. Legăturile economice foarte strânse dintre americani și germani
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
Mihai Viteazul, care a reușit pentru o foarte scurtă perioadă de timp să unească cele doua principate românești - Țara Românească și Moldova - cu Transilvania, într-o uniune personală în 1600. După o scădere importantă a gradului de independență și de prosperitate în perioada secolelor al XVI-lea și al XVII-lea (legată direct de pretențiile tot mai mari ale Înaltei Porți din așa numită perioadă de stagnare), lupta pentru independență a unor domni, care încercau să se alieze cu Habsburgii sau
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
al doilea rege legendar al Romei antice, fiind succesorul lui Romulus După strania și misterioasa moarte a lui Romulus, domnia a căzut în mâinile lui . Lăudat pentru înțelepciunea sa naturală, domnia lui Numa Pompilius a fost marcată de pace și prosperitate. La numirea ca rege, fiind sabin la naștere, a mărit Senatul pentru a include 100 de nobili sabini care veniseră la Roma în timpul domniei lui Romulus. Acești oameni erau numiți, de asemenea, patricieni, în timp ce descendenții lor aveau să devină elita
Numa Pompilius () [Corola-website/Science/305629_a_306958]
-
generice(nu se aplică doar situațional) care resping teza lui Ferguson, printr-o comparație a societății tradiționale cu cea contemporană. Un argument important este ideea că în societățile zilelor noastre spre deosebire de societățile antice producția devine o cale mai sigură spre prosperitate decât dominația. Dacă în trecut, cel care deținea puterea politică dobândește și bunăstarea că o consecință; în societățile industriale cea mai bună cale să câștigi bani este să îi produci. Activitatea economică, schimburile de producție, comerțul au devenit mai profitabile
Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner () [Corola-website/Science/305691_a_307020]
-
socială a muncii nu este un pericol pentru societatea noastră, ba dimpotrivă este un element fundamental al solidarității sociale este susținut de Durkheim în cartea sa “Diviziunea socială a muncii”. "Diviziunea muncii nu este doar un fenomen economic care aduce prosperitate, crede Durkheim, ci are un puternic caracter moral". Oamenii isi diferențiază specialitățile cu scopul de a diminua competiția și de a coexista în armonie. Așa cum dreptul este cel mai vizibil simbol al solidarității sociale pentru că reprezintă organizarea vieții sociale în
Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner () [Corola-website/Science/305691_a_307020]
-
În timpul unei reuniuni a Comitetului Național de Eliberare, la 5 august 1943, Monnet a declarat comitetului: „Nu va fi pace în Europa dacă statele sunt reconstituite pe baza suveranității naționale...Țările Europei sunt prea mici să garanteze populației necesarul de prosperitate și dezvoltare socială. Țările europene trebuie să se constituie într-o federație.” După cel de-al Doilea Război Mondial, Franța se afla într-o gravă nevoie de reconstrucție. Pentru reconstrucție, Franța era complet dependentă de cărbunele din zonele principale de
Jean Monnet () [Corola-website/Science/305714_a_307043]
-
acesta o dată pentru totdeauna de lăcașul umbrelor. Ulterior, ea devine soția lui Pluto și stăpâna Infernului. Persephone primește încuviințarea de a petrece jumătate din an alături de Demeter, urmând ca cealaltă jumătate să o petreacă alături de soțul ei. Persephone () devine zeița prosperității și a primăverii.
Proserpina () [Corola-website/Science/305755_a_307084]
-
prin lucrarea sa intitulată „Tratat de economie politică”, publicată în 1615. În Anglia și în Olanda, mercantilismul a avut prin excelență o orientare comercială, fapt pentru care el a mai fost denumit „comercialism”. Conform concepției respective, abundența de monedă, cheia prosperității națiuni se realiza prin comerțul exterior. Principalii autori sunt: Wiliam Petty (1623-1687), Thomas Mun (1571-1641), Gregory King (1648-1712). Mercantiliști englezi au formulat unele idei care aveau să fie dezvoltate ulterior de către keynesism, prin recomandarea de a adopta rate scăzute ale
Mercantilism () [Corola-website/Science/305741_a_307070]
-
prezentată de Rosas. O alianță între Brazilia și Uruguay a nemulțumit Argentina. Acest lucru a condus la un război și răsturnarea ulterioară a conducătorului Argentinei în februarie 1852. La începutul anilor 1850, Brazilia se bucura de stabilitate internă și de prosperitate economică. Pedro a comandat construirea de drumuri și căi ferate, a pus bazele unei industrii naționale și ale unui sistem bancar propriu, a liberalizat comerțul cu toate țările lumii, a făcut din așezările portuare braziliene adevărate orașe europene. Căsătoria dintre
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
de o altă generație de politicieni care nu au avut nici o experiență de regență și de primii ani ai domniei lui Pedro când pericole interne și externe au amenințat existența națiunii. Ei au cunoscut doar o administrație stabilă și de prosperitate. În contrast puternic cu cei din epoca anterioară, tineri politicieni nu au văzut nici un motiv să sprijine și să apere biroul Imperial ca o forță unificatoare benefică pentru națiune. Republicanismul era un crez elitist care nu s-a dezvoltat în
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
bine; boala a progresat într-o pneumonie în următoarele zile. Pedro al II-lea a murit la 5 decembrie 1891 înconjurat de familia sa. Ultimele sale cuvinte au fost: "Fie ca Dumnezeu să-mi îndeplinească aceste ultime dorințe, pace și prosperitate pentru Brazilia..." Prințesa Isabel a dorit să țină o ceremonie de înmormântare discretă și privată. În cele din urmă, a acceptat cererea guvernului francez pentru funeralii de stat. La 9 decembrie, la înmormântare, pe lângă familia lui Pedro al II-lea
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
repetată a statutului și la deportarea sau aducerea de locuitori pe insule. După a doua abdicare a lui Napoleon în 1815 insulele au intrat din nou sub posesiune franceză și, datorită industriei de pescuit înfloritoare, au urmat 70 ani de prosperitate. După sfârșitul secolului al XIX-lea, contextul economic și politic a dus însă la declinul activităților de pescuit . A existat o scurtă perioadă de boom economic pe insule, perioadă asociată cu regimul de prohibiție din Statele Unite, când Miquelon și St
Saint Pierre și Miquelon () [Corola-website/Science/305751_a_307080]
-
proveneau mărfuri de calitate, așa numitele "brașoveníi", apreciate chiar însuși [[papa Honoriu al III-lea]], care printr-o diplomă îi scutea pe locuitorii acestei țări de vămi. Ulterior, brașoveniile au devenit produse de referință, orașul din care proveneau cunoscând o prosperitate excepțională. În secolul XVIII, în Brașov existau aproape 50 de bresle. O dată cu sporirea cuantumului vămilor și a obligațiilor, s-au înmulțit traversările clandestine ale munților, cu mărfuri ori animale. Înspre secolul XIX, turmele de oi au început să cauzeze multe
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
Macedonia a fost condusă pentru o vreme de Demetrius I (294-288 î.Hr.), care a pierdut coroana după ce a fost învins într-un război civil. Fiul lui Demetrius, Antigonus al II-lea Gonatas (277-239 î.Hr.) a reușit să restaureze ordinea și prosperitatea în regat și a respins o invazie a celților galateni. El a pierdut totuși controlul asupra multora din orașele-stat grecești, pe care le stăpânise până atunci. El a stabilit o monarhie stabilă și a pus bazele dinastiei Antigonidă. Succesorul său
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
monedă unică europeană, la 1,95583 DEM pentru 1 EUR. La 50 de ani după reforma monetară din 1948, marca era pentru numeroși germani un simbol de identificare națională de a cărei despărțire a fost foarte nepopulară. DEM simboliza și prosperitatea și soliditatea economiei germane. La data de 1 Ianuarie 2002, Germania a fost totuși prima țară membră a Uniunii Monetare Europene (UME) care a renunțat la moneda sa națională pentru a adopta euro ca monedă curentă. Spre deosebire de alte valute, nu
Marcă germană () [Corola-website/Science/306436_a_307765]
-
Pineles. S-a stabilit în orașul Galați la vârsta de 17 ani, în anul 1860, pentru a-și ajuta părintele în afaceri. Samuel Pineles a fost un priceput întreprinzător și financiar iar în această calitate s-a îngrijit și de prosperitatea portului Galați, orașul său adoptiv. Fiind conștient de problemele obștii sale, Samuel Pineles a sprijinit cu devotament, financiar și moral, toate marile acțiuni de întrajutorare pentru populația evreiască din vremea sa, fiind denumit din acest motiv "stâlp al filantropiei". El
Samuel Pineles () [Corola-website/Science/305925_a_307254]
-
și a constatat că peninsula are potențial dacă ar fi condusă bine. În plus, a făcut propuneri de îmbunătățire a vieții indigene și a criticat exploatarea oamenilor. A fost urât de către conducerea coruptă a Peninsulei care nu era interesată de prosperitatea Peninsulei ci de prosperitatea proprie prin intermediul afacerilor cu blănuri. Când și-au dat seama că este incoruptibil l-au atacat pe Kegel cu toate mijloacele posibile. În ciuda condițiilor vitrege, Kegel a reușit totuși să-și îndeplinească misiunea și s-a
Johann Karl Ehrenfried Kegel () [Corola-website/Science/305932_a_307261]
-
peninsula are potențial dacă ar fi condusă bine. În plus, a făcut propuneri de îmbunătățire a vieții indigene și a criticat exploatarea oamenilor. A fost urât de către conducerea coruptă a Peninsulei care nu era interesată de prosperitatea Peninsulei ci de prosperitatea proprie prin intermediul afacerilor cu blănuri. Când și-au dat seama că este incoruptibil l-au atacat pe Kegel cu toate mijloacele posibile. În ciuda condițiilor vitrege, Kegel a reușit totuși să-și îndeplinească misiunea și s-a întors - într-o condiție
Johann Karl Ehrenfried Kegel () [Corola-website/Science/305932_a_307261]
-
Fortuna, care conduce globul terestru cu o mână, ținând o vâslă-cârmă, iar cu cealaltă mână ținând cornul abundenței. Această figură implică mesajul că ajungerea la putere a lui Iulianus nu este decât expresia voinței zeilor, fiind și un gaj al prosperității pentru întreg Imperiul (fig. 2). În mesajele sale politice, prezente pe monede, le asociază pe soția sa, "Manilia Scantilla" și pe fiica sa "Didia Clara". Pe monede a celebrat și concordia între armate, CONCORDIA MILITVM, însă acest fapt nu l-
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]
-
favorizează eliberarea, jainiștii cred că toate eforturile lor religioase (vegetarianismul strict, disciplina mentală, postirea, devoțiunea -"bhakti" sau venerarea -"puja", etc.) nu fac decât să le sporească situația materială. De accea există un puternic contrast între austeritatea extremă a călugărilor și prosperitatea mirenilor jainiști. Laicatul însă se va dovedi un susținător vehement al religiei și se va deda la o filantropie care cuprinde forme multiple. El va patrona iconografia sacră, va înălța, restaura și tutela temple și alte lăcașuri cultice și va
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
religia protestantă, alăturând cinci cantoane, în timp ce restul cinci au rămas catolice. Aceasta a dus la războaie religioase inter-cantonale, în 1529 și 1531, dar Confederația a supraviețuit. În timpul Războiului de Treizeci de Ani, Elveția a fost o "oază de pace și prosperitate" într-o Europă sfâșiată de război, mai ales pentru că toate marile puteri din Europa, au depins de mercenari elvețieni, și nu ar lăsa Elveția să cădă în mâinile unuia dintre rivalii lor. Din punct de vedere politic, au încercat să
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]