5,478 matches
-
Ura!“ O luăm pe strada Carol, cotim la stânga pe strada Căldărari și ajungem în Piața Ghica 31, în fața Primăriei. Intrarea Primăriei, unde era biroul electoral, era barată de amândouă părțile prin cordoane de pompieri cu căștile pe cap și cu puștile în mână. Comanda o avea un foarte simpatic și cunoscut ofițer, căpitanul Mărculescu. Bărbat frumos, înalt, purtând mustața blondă în chip de cuceritor. În capul manifestației, suntem noi studenții: Nenoveanu, Scorțeanu, Alexandru Serghiescu, Constantinescu, Ion Rădulescu de la Pitești etc. Suntem
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Văzând unde este pericolul, părăsim intrarea Primăriei și ne repezim pe scări. Ne aruncăm în grămadă, dar... mă văd singur; lupta, valurile mulțimii ne-au despărțit. Lașitatea mulțimilor neorganizate e deznădăjduitoare. În fața a treizeci de soldați cari au întins doar puștile, au fugit cel puțin 3 000 de oameni. În fața a 50 bătăuși s-au risipit 10 000 de oameni fără să opună nici o împotrivire. Singurii cari am stat nemișcați în fața pompierilor și cari, după aceea, ne-am aruncat în luptă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de ziarele epocii. În Românul de la 1 ianuarie 1876 era tipărit pe pagina 1: „Se face mare larmă de pregătiri militare și de armare și cu toate acestea, de un an de zile, de când s-a decis a se cumpăra puști pentru armată, nici până azi nu s-a adus o singură pușcă, nu s-a făcut măcar vreo comandă de puști; armata este redusă tot la puținele puști aduse de mult atacatul și calomniatul guvern de la 1868. Ba se mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pagina 1: „Se face mare larmă de pregătiri militare și de armare și cu toate acestea, de un an de zile, de când s-a decis a se cumpăra puști pentru armată, nici până azi nu s-a adus o singură pușcă, nu s-a făcut măcar vreo comandă de puști; armata este redusă tot la puținele puști aduse de mult atacatul și calomniatul guvern de la 1868. Ba se mai afirmă că în cestiunea puștilor se urzesc afaceri demne întru toate de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de un an de zile, de când s-a decis a se cumpăra puști pentru armată, nici până azi nu s-a adus o singură pușcă, nu s-a făcut măcar vreo comandă de puști; armata este redusă tot la puținele puști aduse de mult atacatul și calomniatul guvern de la 1868. Ba se mai afirmă că în cestiunea puștilor se urzesc afaceri demne întru toate de curata concesiune Crawley.“1 În no. de la 9 ianuarie, în locul primului articol sunt publicate următoarele știri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ideea [pare a] le surâde, austriace și ungurești. 1. Într-adevăr, la începutul Războiului de Independență, când au fost mobilizați peste 100 000 de oameni, armata română nu dispunea decât de 58 000 de arme, unele demodate (53 000 de puști, care „se încărcau pe dinapoi“ - după memoriile principelui Carol, ianuarie 1876); propunerile care ni s-au făcut pentru achiziționarea a 100 000 de puști Chasseport (decembrie 1875) sau acelea ale generalului american Berdan, recomandat de Petersburg (ianuarie 1876) ș.a. au
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
oameni, armata română nu dispunea decât de 58 000 de arme, unele demodate (53 000 de puști, care „se încărcau pe dinapoi“ - după memoriile principelui Carol, ianuarie 1876); propunerile care ni s-au făcut pentru achiziționarea a 100 000 de puști Chasseport (decembrie 1875) sau acelea ale generalului american Berdan, recomandat de Petersburg (ianuarie 1876) ș.a. au fost refuzate de guvernul român din cauza gravelor dificultăți financiare prin care trecea țara. În fine se asigură că ministerul impus la noi de înrâuriri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
număr foarte mare este pe stradă.55 Ziarele sunt smulse din mâinile vânzătorilor fiindcă anunță lupte violente între Oltenița și Turtucaia. Aceste ziare mai anunță că oamenii regimentului 16 dorobanți sosit la Turtucaia 56, văzând lupta și mirosind praful de pușcă, au ieșit pe străzi și 348 bucureștii de altădată și neutralitatea?“ (Senatul. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 30 aprilie 1877, MOF., nr. 127, 7/19 iunie 1877, p. 3691). În general, toți cei care s-au pronunțat împotriva moțiunilor votate de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
popular al acestui război, sprijinit de românii de pretutindeni, în ciuda hotarelor vremelnice care-i despărțeau. Astfel, numai din România liberă a fost colectată suma de 1 639 798 de lei (cu care s-ar fi putut achiziționa 35 000 de puști), în timp ce din Transilvania, după un calcul incomplet au fost trimiși 124 700 de „franci aur“ (Stoean; Pană, Independența, p. 98). Totodată, din provinciile amintite au venit și s-au înrolat în armata română numeroși voluntari. Clubul tinerimii din București face
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au făcut uniforma. Cu 22 de lei mi-am făcut o tunică și o pereche de pantaloni dintr-un dril grosolan, cât și o căciulă de oaie. Uniforma noastră era aceea a dorobanților. După câteva săptămâni de instrucție am primit puștile model Peabody, apoi, într-o duminică, am făcut un marș militar pe străzile Capitalei cu muzica în frunte. Pe vremea aceea era lume puțină în București, iar aceea câtă era nu avea obiceiul stradei - mai ales femeile - cum îl are
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
plimba pe malul Oltului. Un soldat sau un gardian de încredere al direcțiunii îl urmărea addenda 423 la distanță. La un moment Pantazescu se pleacă ca să ia o piatră de gresie spre a-și ascuți un briceag. O lovitură de pușcă răsună și Pantazescu cade mort. Adevărul acestei drame cine l-o fi cunoscând? (Id., ibid., nr. 11869, 19 noiembrie 1922, pp. 1- 2.) În foileton sunt relatate în continuare alte întâmplări senzaționale petrecute după anul 1877, pe care le vom
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cubi de apă - zice - trei sînt cu noxe. Au apărut cazuri de hepatită virală, de encefalită - toate provocate de poluare, de alimentația proastă. Lumea nu știe proporțiile răului! După terminarea perorației, parcă strigat de cineva, intempestiv, a plecat ca din pușcă. *Am trecut, cu popasuri, prin cîteva numere de anul trecut (’85) ale revistei „Lettres soviétiques”. Sînt prea multe lucruri de spus, așa că n-am să notez aci decît opinia lui Robert Rojdestvenski (n. 1932), autorul a șaizeci și una de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a ajuns în această situație?» S-ajunge, domnule, s-ajunge... Uitați-vă în istoria civilizațiilor celor mai perfecte!” Vorbind, se întărîtă, duce mîna la buzunarul interior al hainei, o scoate, strînge pumnul, amenință: „Dacă trebuie, punem mîna și pe pușcă!” în fine, ca să nu plecăm cu gîndul că doar alții sînt vinovați, ne trîntește în față „adevărul”: „Ni s-a tocit spiritul critic, și cu spiritul critic tocit nu se poate face nimic, cu atît mai puțin gazetărie!” *Șova a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
i-a slujit ca dascăl mai Întâi la Mânăstirea Bistrița, apoi la biserica Sfântul Ilie, din Fălticeni. De aceea a adresat un memoriu arhiepiscopului Pimen la Suceava, dar cu rezultat negativ, deoarece a participat pe frontul de est, trăgând cu pușca... Ar fi făcut deci victime. Dimpotrivă, tata nu fusese combatant direct. I s-a Încredințat o căruță cu un cal, să ducă mâncare cu marmite În micile pauze dintre lupte. Mai mult, a salvat viața căpitanului său Vasilescu, care fiind
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fost transportați la arestul unității din Sânnicolaul-Mare. Au urmat apoi interogatorii nesfârșite, din jumătate în jumătate de oră. Tot timpul cât am fost plimbați de la arest la camera de anchetă și invers am fost escortați de doi militari înarmați cu puști automate, la distanța de 5 m, unul în fața noastră, altul în spate, iar un ofițer ne-a amenințat că, dacă întoarcem capul, ne zboară creierii. În timpul anchetei am fost admonestați cu injurii deplasate din cale afară, pe care le auzi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
apărarea patriei! De cine? Și pentru ce? O paradă militară pusă la punct de un regim care propovăduiește numai pacea pare absurdă Și totuși, așa a fost. Până și copiii care au urmat altor și altor formațiuni erau înarmați cu puști (veritabile sau nu, nu mai interesează), dar o psihoză armată a pus vreme de aproape 45 de minute stăpânire peste Piața Aviatorilor. De la mic la mare, de la băieți la fete, cu toții făceau un front comun de luptă și apărare. Mă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dictatura în momentul când tatăl meu a fost condamnat la moarte deși n-a fost executat de organizația fascistă Garda de Fier, pentru că lucra pentru o firmă americană și a fost surprins ascultând BBC-ul. La 16 ani, cu o pușcă în mână, am luptat împotriva naziștilor, la 17 ani m-am opus forțelor de ocupație ale Armatei Roșii. Chiar și după terminarea războiului am continuat să lupt alături de alți români. Acest episod din viața mea îți este însă cu totul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu prețuri care m-au speriat până când am aflat că 3.000 de mărci este un salariu obișnuit al germanului. Cu greu mi-am luat inima în dinți să intru în magazinele acelea mari din RFG, unde poți intra gol pușcă și să ieși într-un Mercedes încărcat cu tot felul de bunătăți alimentare. Am stat năuc la ieșirea din aceste magazine și mă uitam la cărucioarele arhipline cu care fiecare om ieșea fără să stea la coadă. Ochii mi s-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
încât l-a determinat să încerce să treacă în Occident prin Ungaria. Neșansa a făcut să fie prins la câțiva pași de granița austriacă, dar nu de către grănicierii maghiari, ci de prietenii noștri comuni sovietici. Bătaia primită acolo cu patul puștii din partea sodaților armatei eliberatoare și apoi de la grănicierii noștri, cărora le-a fost predat la punctul de frontieră Curtici, i-a distrus câteva organe interne vitale. În ciuda tuturor tratamentelor și apoi a intervențiilor chirurgicale ulterioare, viața prietenului meu n-a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
imediat alarma. Garda se împrăștie în trăgători, cercetând și căutând să afle cauza. În acest moment dinspre calea ferată se aude un foc de pistol la cca. 150200 m distanță. Imediat garda a răspuns cu o salvă de focuri de pușcă, crezând că a fost atacată. Nu a fost nimeni rănit, nu s-a provocat nici o stricăciune. După încetarea focului s-a constatat că zgomotul, al așa zisului foc de pistol, a fost provocat de o ușă grea care se trântise
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Dumitriu a plecat la gară să aducă apă. Sacrificiul lui Dumitriu în timp ce acesta era plecat, Nicolae Petrașcu aude un șuierat ușurel. Se ridică și cercetează terenul cu ochii, în direcția de unde auzise șuieratul. Vede un jandarm așezat, culcat jos, cu pușca întinsă în poziție de tragere. Îl anunță pe Comandant și își iau lucrurile la repezeală, fugind prin via care se întindea de-a lungul colinei. Jandarmul sârb ia pușca la ochi să tragă, dar în acel moment îi salvează un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
direcția de unde auzise șuieratul. Vede un jandarm așezat, culcat jos, cu pușca întinsă în poziție de tragere. Îl anunță pe Comandant și își iau lucrurile la repezeală, fugind prin via care se întindea de-a lungul colinei. Jandarmul sârb ia pușca la ochi să tragă, dar în acel moment îi salvează un car de țară, care se interpusese între ei și jandarm. Jandarmul își schimbă poziția, să aibă linie liberă de tragere. Ei fugeau spre pădure, frânți de oboseală. în acel
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Stai! Ridică mâinile că te împușc!” Nicolae Petrașcu, menținându-se în centrul atenției tuturor, îl ajuta astfel pe Horia Sima să fugă, să-și piardă urma, toți fiind interesați de captura sigură pe care o înconjuraseră. Cel care venea cu pușca întinsă spre Nicolae Petrașcu, fierbând de furie striga mereu: „Stai! Stai!” -„Iată că stau!” -„Ridică mâinile!” -„Iată că le ridic.” îi răspunde Nicolae Petrașcu apropiindu-se de el. Se apropie și jandarmul, foarte agitat și tremurând de emoție, ținând pușca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pușca întinsă spre Nicolae Petrașcu, fierbând de furie striga mereu: „Stai! Stai!” -„Iată că stau!” -„Ridică mâinile!” -„Iată că le ridic.” îi răspunde Nicolae Petrașcu apropiindu-se de el. Se apropie și jandarmul, foarte agitat și tremurând de emoție, ținând pușca întinsă spre urmărit. Se apropie mai mult și pune mâna pe Nicolae Petrașcu. În acel moment acesta adunându-și toate puterile, îi dă jandarmului un brânci și acesta cade ca un butuc de-a berbeleacul, puțin a lipsit să ajungă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să fugă va fi împușcat. Camarazii rămași la Marienehe vor veni și ei mai târziu” în după amiaza zilei de 20 Decembrie 1942, la ora comunicată, cu o zi înainte, grupul legionar iese în stradă și sub supravegherea soldaților, cu pușca în poziție de tragere, sunt îmbarcați în mai multe autobuze și conduși la gara de mărfuri, unde sunt urcați în trei vagoane clasa a II-a, cu un compartiment ocupat de soldați. în dimineața zilei de 21 Decembrie, trenul trece
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]