4,496 matches
-
penibile, care invadează sufletul individului. Spre deosebire de căință, remușcarea are un caracter profund afectiv, care poate duce la o dezorganizare importantă a vieții sufletești a individului. Limitele extreme la care pot ajunge remușcările sunt reprezentate prin disperare. Disperarea Închide persoana, Îi răpește libertatea interioară și autonomia. Individul nu-și mai aparține. El se va Întoarce și va rămâne fixat, În trecut. Din acest moment, totul pentru el s-a sfârșit. Disperarea va dizolva, În final, Însăși conștiința persoanei. Pierderea sensului propriei sale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe care, și din care, se constituie patologia morală. Trebuie să adăugăm celor, de mai sus Încă o categorie de indivizi, aparent normală, din punct de vedere psihomoral, dar care, În anumite situații Închise ale vieții lor, care le-au răpit libertatea, au fost supuși unor constrângeri fizice, sufletești, morale, sociale, familiale, profesionale, etc. au suferit modificări care i-au obligat, Împotriva voinței lor, de a gândi și de a acționa contrar propriilor convingeri. Analiza acestor cazuri ne relevă faptul, extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
moartea mea devin pentru mine teme ontologice de reflecție filosofică și de psihologie morală. Nașterea este cea care investește valoric persoana, dar, În egală măsură, „o aruncă În lume” (M. Heideggeră, după cum moartea este cea care, Întrerupând cursul vieții, Îi răpește persoanei valorile și, felul acesta „o scoate din lume”. Este firesc să ne Întrebăm care este rostul vieții, Întrucât totul pare a fi absurd, de neînțeles. Omar Khaiam sintetizează acest aspect În următorul catren: Ivirea mea n-aduse nici un adaos
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
moartea fiului ei Metilius. Moartea trebuie acceptată și Înțeleasă (Ad Marciam de consolationeă. Toți se Înșeală atunci când se gândesc la moarte, care este cea mai frumoasă invenție a naturii. Moartea, când Încheie o viață fericită, punând capăt oboselii bătrâneții, când răpește un tânăr În floarea vârstei și a speranțelor, sau când răpește un copil Înainte de termen, „pentru toți este sfârșitul, pentru mulți este un remediu” (omnibus finis, multis remediumă, spune Seneca. Pentru Seneca, ultima zi a vieții trebuie Înțeleasă ca „o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de consolationeă. Toți se Înșeală atunci când se gândesc la moarte, care este cea mai frumoasă invenție a naturii. Moartea, când Încheie o viață fericită, punând capăt oboselii bătrâneții, când răpește un tânăr În floarea vârstei și a speranțelor, sau când răpește un copil Înainte de termen, „pentru toți este sfârșitul, pentru mulți este un remediu” (omnibus finis, multis remediumă, spune Seneca. Pentru Seneca, ultima zi a vieții trebuie Înțeleasă ca „o lege naturală, nu ca o pedeapsă”, și atunci va dispărea și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
-l caute și să-l dorească pe rege, dar senatorii n-au lăsat poporul să continue cercetarea, nici să mai pună ceva la cale, ci au poruncit tuturor să-l cinstească și să-l adore pe Romulus, deoarece a fost răpit și dus la zei și le va fi un zeu binevoitor, așa cum le-a fost un rege bun”10). Bacovia spune - reamintesc -: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar...” Ultimul vers stîrnește nedumerire prin contradicția aparentă pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
zîmbitoare/ Și-și făureau un ideal/ Din strălucirea trecătoare/ A unei nopți tîrzii de bal.// în larma veselei orchestre/ înmormîntau un trist amor,/ Și-n goana albelor ferestre/ Zbura fantastic umbra lor.// Pluteau cu mintea rătăcită/ Ca-n alte lumi, răpiți de joc.../ Și atît părea de fericită/ Părechea fără de noroc!” 10) Atracția balurilor asupra lui Bacovia se vede în felul admirativ în care el vorbește despre muzica de dans, îndeosebi despre vals, slăbiciunea sa: „O, mîndrul vals... poate superb...” 11
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost soția lui Tyndar, bazileul Spartei. Cu ea Zeus a făcut, de două ori, cîte doi gemeni: prima dată, pe Elena și pe Polux, iar a doua oară, pe Castor și Clytemnestra. Elena, fiica Ledei, fiind foarte frumoasă, a fost răpită de Theseu și dusă la Atena, dar, datorită fraților ei, a fost readusă în Sparta. Din mulțimea de tineri care au pețit-o, ea l-a ales pe Menelau, dar apoi s-a lăsat răpită de Paris și dusă la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fiind foarte frumoasă, a fost răpită de Theseu și dusă la Atena, dar, datorită fraților ei, a fost readusă în Sparta. Din mulțimea de tineri care au pețit-o, ea l-a ales pe Menelau, dar apoi s-a lăsat răpită de Paris și dusă la Troia. După războiul Troiei, Menelau și-a dus-o iarăși acasă, la Sparta. Poetul Isocrate o considera cea mai frumoasă dintre toate femeile. Pentru poeții acelor timpuri, ea reprezenta Aurora 106. Presupunem o legătură strînsă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
raportat ministerului că din timpul lui Eminescu lipsesc din bibliotecă 93 volume, precum și o parte din mobilier, pe care Eminescu l-ar fi folosit în "apartamentul d-sale personal". Va să zică, după ce-l loviseră în situația materială, au vrut să-i răpească și onoarea! La 15 august 1876, poetul a fost la Ipotești, ca să asiste la înmormîntarea mamei sale. În acea zi, sufletul său a fost învolburat de o mulțime de sentimente puternice. Urmînd sicriul mamei, el și-a reamintit de toate
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a murit repede și acum preoți bătrîni o îngroapă după credința ei creștină. Gonind călare spre nord, Arald se oprește în mijlocul munților, la templul unui mag neînchipuit de bătrîn și-i cere acestuia să i-o dea înapoi pe Maria, răpită de moarte, că el de-acum se închină Zeilor nordici. Magul coboară de pe tronu-i de piatră și intră cu Arald într-un templu de marmoră neagră, care se află în inima muntelui. Acolo, magul începe a face vrăji, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mă-sură ce deceniul se apropia de sfârșit. Când ea și Grace au găsit refugiul de pe insula pustie au putut să adopte o nouă înfățișare, nu ca un cuplu de femei din Troia, ca să spunem așa, amărâte că li se răpise patria, ci ca niște artiste care își deschideau ochii în fața realităților condiției umane. Înainte de război Marguerite căutase să se convingă pe cale rațională că era încă prea tânără ca să scrie cartea despre Hadrian și Antinous. Călătorise peste tot dar văzuse puțin
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
distrugerea părților virile ale victimei. Cînd se găsește un cadavru de copil cu acest stigmat, putem trage concluzia, aproape întotdeauna, că aceste resturi însîngerate au fost masacrate de cuțitul sinagogii..." Cel care a făcut din întuneric regatul său, cel care răpește copiii noaptea, care poartă cu sine otrava și corupția, cel al cărui chip necunoscut poate căpăta înfățișarea unui animal această lungă litanie acuzatoare, ajunsă la un grad înalt de intensificare a ororii, nu face decît să reia, în ceea ce au
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
smîrcuri întunecate și un codru de stejari bătrîni, departe de orice drum, se înălța un castel regal sau mai curînd din basme. Călătorul înmărmurit și-ar putea închipui că vreun geniu al Orientului, ajutîndu-se de cine știe ce lampă fermecată l-a răpit, într-una din cele 1001 de nopți, din țara soarelui-răsare, învăluindu-l în neguri spre a putea ascunde în el dragostea unui Făt-Frumos. Castelul e ferit privirilor ca o comoară, dar domurile sale albastre, elegantele sale minarete, zvelte sau rotunjite
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de repede? Marian Munteanu, infatigabilul militant din "zona liberă de comunism", nu e un tânăr oarecare, cum l-au prezentat cei interesați să îngâne puterea, ci președintele Ligii Studenților, omul care nu s-a abătut o clipă de la regula nonviolenței. Răpit și maltratat de o ceată "minerească", amenințat cu moartea, el a fost aruncat în închisoare și supus la un regim ce dezonorează societatea însăși. Cunosc Jilava din proprie experiență. Știu la ce se poate aștepta oricine intră acolo și îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de la masa noastră, în schimbul unui sufragiu favorabil prescripțiilor noastre, complicilor noștri, agenților noștri? Drepturile republicane pentru muritorul de foame sunt o amară ironie: nevoia unei munci aproape zilnice nu-i permite să se bucure de ele; în schimb ele îi răpesc garanția unui câștig statornic și sigur, punândusub dependența grevelor patronilor sau ale tovarășilor. Sub conducerea noastră poporul a distrus aristocrația care era protectoarea sa și doica sa naturală, pe ea, al cărei interes este inseparabil de bunăstarea poporului. Acum când
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
despre dispariția unei fete din camera sa de hotel decât despre decesul a zece pasageri într-un accident de autocar? Saturarea emoțională Toată vara anului 2007 presa a ținut pe prima pagină subiectul dispariției micuței Maddie, fiica unui cuplu englez, răpită dintr-un hotel din Portugalia. Coperțile revistelor îi erau consacrate, apăreau informații speciale în jurnalele televizate, și asta mai multe luni la rând. Situația era deosebită, pentru că această fetiță a dispărut în cursul nopții din camera de hotel închiriată de
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
era deosebită, pentru că această fetiță a dispărut în cursul nopții din camera de hotel închiriată de părinții, în timp ce dormea în patul ei. Mai apoi, povestea a luat și mai mare amploare când părinții au fost suspectați de a-și fi răpit propria fiică, însă în primele luni interesul general a fost suscitat de simpla dispariție. Nu a fost prima dată când marile foiletoane emoționale sunt create de mass-media în jurul unui copil sau a unui singur individ, în timp ce alte drame ce implicau
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
costume”. Nu cred că există o deviză mai bună pentru propria existență. Fiecare clipă dintr-o zi infernală de serviciu e pierdută pentru totdeauna, dacă nu iei măsuri pentru ameliorarea situației. Ultimul lucru pe care nu vrei să ți-l răpească șeful tău dificil este chiar viitorul tău. Coperta a IV-a Primele două aliniate - identice cu începutul Introducerii. Cartea lui Shaun Belding este un ghid de supraviețuire în viața reală și propune o serie de tactici care te vor ajuta
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
doar iubirea de carte o face posibilă, Nicoleta Bobocea, ca și Danielei Marinescu, conectată la îngrijirea exprimării în timp ce nu se poate desprinde de grijile ei de mamă și de durerile ce nu se spun, de soție căreia destinul i-a răpit pentru veșnicie partenerul de viață, lui Alexandru Ion, care respiră și răsfiră grafică, ca și soților Alina și Bogdan Cojocea, mândri de performanțele creației lor care tocmai trebuie să și înceapă anii de liceu și care în răstimpul (pe care
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pe fata ce i-a promis-o maica sa înainte de a se naște [ ... ]. " Un caz deosebit este relatat într-o narațiune sugestivă: Poveste cu-mpăratu care n-avea copii [Canciovici]. Rămas fără nici un copil, împăratul ale cărui trei fete au fost răpite de zmei chiar în ziua nunții lor, "pleacă de inimă rea" la plimbare cu împărăteasa; mergând, vede un fir de "Kiper negru" pe care împărăteasa îl înghite și rămâne gravidă. Ea naște un copil care "cât crește în nouă luni
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Dumnezeu le-a luat darul. A lăsat numai atâta grâu cât să aibă cu ce sluji preotul în biserică" [Niculiță-Voronca, I]. Un împărat află de la o santinelă, care auzise de la o bandă de hoți, că fetele ce i-au fost răpite de zmeu, îi vor fi aduse înapoi numai de către feciorul pe care împărăteasa îl va naște, dacă va lua din grădină, dimineața, "ce spic de grâu o fi mai înalt, în lanul de grâu, să-l frece în palmă și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cărții este devorat, absorbit în sânge, încă din trupul mamei. În basmul Voinicul cel cu cartea în mână născut [Ispirescu], a treia seară după nașterea copilului, ursitoarele îi spun: cea mare - că are să ajungă bogat; cea mijlocie - că are să-l răpească duhurile rele; iar ultima, că are să ajungă împărat. Și spusa celei din urmă se împlini". În Voinicul cu cartea în mână [Păun și Angelescu], nevasta naște un băiat care avea în mâna dreaptă o cărticică pe care nu i-o
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
te puteai uita, /iar la dânsa ba, cu părul de aur, ca o zână, din Viteazul cu mâna de aur [G. Dem. Teodorescu], nu putea fi scoasă din casă afară din pricina unui zmeu, care de multe ori încercase s-o răpească. Fata îl roagă pe tatăl ei s-o lase măcar un ceas în lume. Împăratul, în cele din urmă, a fost de-acord: cum i-o fi ursita! Un vârtej a luat fata și a dus-o la casa zmeului
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o muscă apteră care, în marile vârtejuri ale istoriei din secolul al XVI-lea, a avut norocul de a trece neobservată și de a nu fi eliminată de neîndurătoarea selecție naturală. Aceasta lovi atât de tare științele Renașterii, încât le răpi orice șansă de redresare"163. Reforma protestantă a creat toate premisele posibile științei moderne. Ea a adus cu sine o cenzură a imaginarului colectiv care, în Renaștere, se hrănea din spiritul pneumatic și din fantasme. Așadar, tot ceea ce a fost
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]