5,326 matches
-
și alte edificii lângă marea construcție, clădiri anexe răspândite ici și colo într-o rețea de arbori. Dincolo de ei, - pânză de fond de o splendoare inegalabilă - se ridica un munte maiestuos, moțat cu nea. - Ashargin! Gosseyn sări în sus când răsună această chemare de la mai puțin de treizeci de centimetri de urechea lui. Făcu o întoarcere, dar în acest răstimp zări degetele. Și încremeni. Uită de om, uită chiar să se uite la el. Ca trăznit, își examină mâinile. Erau fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să-l îmbăieze în fiecare dimineață. Omul nu era decât lipsit de bun simț, dar declanșase un război de maniac. Trebuia să fie împiedicat să se extindă. La una din uși se făcu zarvă și meditația lui Gosseyn fu întreruptă. Răsună vocea iritată a unei femei. - Firește, pot să intru. Ați îndrăzni să mă împiedicați să-mi văd fratele? Vocea, deși furioasă, avea o sonoritate familiară. Gosseyn se răsuci și-l văzu pe Enro alergând spre ușa opusă marii ferestre. - Reesha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ce avea de făcut. Discipolul însuși îi va furniza soluția la momentul oportun. Nu era de mirare că Leej nu voise să accepte previziunea ei, a gesturilor ulterioare ale lui Gosseyn. În aparență nu spuneau nimic. - Crac! Un sunet neașteptat răsună când se aruncă în pat. Un sunet metalic. Grilajul se ridica. 7 Non-axiome Atunci când emite o judecată asupra unei acțiuni sau unui eveniment, un individ "abstrage" o parte doar din caracteristicile sale. Dacă spune: Acest scaun este negru", trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
adevăr putea fi vorba de trădare. Îi ceruse lui Enro autorizarea de a telefona oriunde voia, dar nu comunici cu niciunul pe timp de război fără acordul special. Se întreba cât de extinsă era supravegherea care i se acorda. Atunci răsună vocea roboperatorului. - Secretarul Ligii acceptă să vorbească cu prințul Ashargin cu condiția să fie neapărat, bineânțeles că în acest caz se adresează o autoritate legală unui nelegiuit. Gosseyn sesiză imediat ce risca Ashargin dacă accepta această teză. Avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
întâi dă capacul la o parte. Mai întâi capacul. Acțiunea trebuie să se desfășoare în ordine. Așează-te și dă la o parte capacul." O lumină difuză și senzația de mișcare. Și apoi, umplându-i urechile și părând că-i răsună în cap, un strigăt de minunare ieșit dintr-o mie de guri. Cred că m-am mișcat. Capacul se mișcă. Trage mai tare. Mai tare". Era conștient că trăgea - inima bătea foarte tare - trupul suferea în general. Și apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tomnatică. -Să vii imediat în casă! -Dar ce s-a întâmplat, unchiule ? - întreba fetița speriată. -Eu și mătușa ta avem de vorbit cu tine! -Despre ce, unchiule ? - sună o voce nevinovată. -Ai umblat cu ceasul meu și l-ai stricat!răsuna vocea bărbatului zguduitor. -Cum? Nu am umblat cu ceasul de loc, unchiule! - tremura glasul copilei supărate, pentru bănuiala nefondată. În casă, pe Areea o aștepta un interogatoriu sever și simțea că ea este acuzată fără drept de apel. Degeaba spunea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
la ceas, dar că ea nu a văzut cine era, fiind întoarsă spre perete... ea nu are nici o vină... ea nici nu cunoaște ceasul, nu se joacă cu ceasul adulților, nici măcar nu s-a uitat la el... Dar vocea unchiului răsună și azi în ureche, ca și atunci: -Mergem la ceasornicar, el poate să ne spună, de ce s-a stricat ceasul meu, bun de o viață, și ne poate spune și cine l-a stricat! O tristețe nemărginită o cuprinse pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
tot și o mută de pe trotuarul inegal pe spațiul betonat, dar fetița nici acolo nu voise să pedaleze, zicea ceva că nu știe, iar tăticul strigă tare, apoi abandonă definitiv instrucția. Femeia încercă să-și liștească soțul, a cărui voce răsună printre blocuri. Culmea, ce adversar redutabil poate deveni propriul tău copil la trei ani! ... pentru un bărbat atât de înalt... sau înălțimea nu contează?... în orice caz era ca un pisc lângă o floricică firavă... Indiferent că avem sau nu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
vest. Fiecare își mai întorcea capul din când - în când, până nu se întunecase de tot și nu se mai vedea nimic. Din senin începuse o furtună de nisip iar când o sabie de foc tăia cerul în două, de răsuna tot văzduhul, se deslușea o voce cu rezonanță: -Tu, oul cel mare, care te îndrepți spre nord, rostogolindute anevoios în nisip, cu o formă ovală, ce ai vrea să fii în viață? -Văzduhule, cel etern, eu aș vrea să fiu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
sector, gândi moartea, suntem cele care realmente muncim serios, curățind terenul de excrescențe, și, de fapt, dacă cosmosul o să dispară, nu m-ar surprinde deloc dacă asta nu o să se Întâmple ca urmare a unei proclamații solemne a morții universale, răsunând printre galaxii și găuri negre, ci ca un ultim efect al acumulării micilor morți particulare și personale care intră În responsabilitatea noastră, una câte una, ca și cum găina din proverb 7, În loc să-și umple gușa bob cu bob, ar goli-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu asfințitu', de-au turtit la mijloc torțile lumii... DĂNILĂ: La vorbe ești mare meșter. Chiuie dară. CODÂRLIC (se proptește bine pe picioare, pune mâinile în șold chiuie. Mixaj sonor puternic, reverberat. Codârlic își trage sufletul, satisfăcut): Ei, plăcutu-ți-a? Au răsunat văile, mările au clocotit și peștii din apă s-au speriat. Oleacă doar de nu s-a risipit bolta lumii! DĂNILĂ: Prea bine și frumos le spui tu pe toate, da' mie îmi vine a râde. Cum, măi, numai atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
motiv suficient ca să te ardă pe rug. Semnul diavolului, nu? chicoti el. Hei, poate că și Hitler are unul. La fel de sigur cum are Goebbels o copită despicată. Rahat, doar toți sunt din iad. Fiecare dintre blestemații ăștia. Îmi auzeam pașii răsunând în pustia Königsplatz în timp ce mă apropiam de ceea ce mai rămăsese din clădirea Reichstag-ului. Numai Bismarck, de pe soclul său, cu mâna pe sabie, în fața intrării vestice, cu capul întors spre mine, părea pregătit să acorde vreun interes prezenței mele acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
când am pășit în vestibulul nordic, în ceea ce fusese cândva sala de așteptare, am tras zgomotos de cocoșul Mauserului, pentru a da de știre oricui m-ar fi așteptat că sunt înarmat. În tăcerea stranie, plină de ecouri, acest zgomot răsună mai tare decât o șarjă a cavaleriei prusace. — N-o să ai nevoie de ăla, zise o voce de deasupra mea, din galeria de la etaj. — Nu contează, îl mai țin puțin așa la îndemână, că s-ar putea să fie șobolani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zis; am dat din cap înspre oamenii aflați în spatele gratiilor și am adăugat: Dar știu ce-ți vor face ei. Gardianul deschise imensa cușcă și se dădu înapoi în timp ce Becker îl împinse pe Lange înăuntru. Țipetele lui încă îmi mai răsunau în urechi atunci când am ajuns înapoi în Steglitz. Hildegard adormise întinsă pe sofa, cu părul împrăștiat pe pernă precum aripioara dorsală a unui peștișor auriu exotic. M-am așezat, mi-am trecut mâna pe mătasea lui fină și apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ridică în picioare, tremurând din tot corpul: — Mincinos mic și ovreu! scuipă el. Heydrich îi aruncă un surâs leneș: — Kommissare, zise el cu o voce puternică, poți să poftești aici acum, te rog? Am intrat agale în cameră, cu pantofii răsunând pe podea precum un actor neliniștit pe cale să participe la o audiție pentru o piesă. Toate capetele se întoarseră când am intrat și, în timp ce cincizeci dintre cei mai puternici bărbați din Germania își concentrară ochii asupra mea, mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spontane ale mâniei poporului german“ - așa s-au exprimat la radio. Ei da, eram furios, dar nu era nimic spontan în asta. Avusesem toată noaptea ca să-mi adun furia. O noapte în care auzisem ferestre spărgându-se și strigăte obscene răsunând pe stradă și mirosisem fumul clădirilor în flăcări. Rușinea mă ținuse în casă. Dar în dimineața care pătrunse senină și însorită prin draperiile mele am simțit că trebuia să ies afară și să arunc eu însumi o privire. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
metri. Joi seara. Doctorii mi-au dat voie să beau cu moderație băuturi alcoolice. Ca să sărbătoresc vestea, la apusul soarelui am intrat în cârciuma „Steaua Suediei“, să beau niște rom fiert. În jurul barului erau pescari, vameși, hamali. Acoperind celelalte voci, răsuna glasul unui om bătrân, în uniforma de paznic de închisoare, vorbind aiurea, beat, într-o cascadă de pălăvrăgeală: — Miercurea, domnița parfumată îmi dă o bancnotă de 100 de coroane ca s-o las singură cu deținutul. Joia, cele 100 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu, nu mă credeți nebun, nu mă credeam Zeus Tonans, ci ca un dirijor, cu partitura în fața lui, gata scrisă, știind că sunetele ieșite din instrumente corespund unui desen, al cărui principal custode și depozitar este el. Acoperișul de tablă răsuna ca o tobă sub ropotul ploii; anemometrul se-nvolbura; universul acesta de bufnituri și salturi putea fi tradus în cifre de încolonat în registrul meu. Un calm suveran prezida peste urzeala cataclismelor. În acea clipă de armonie și împlinire, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cum ar fi să-și găsească un serviciu..., zâmbi Emmy. Adriana se forță să-i zâmbească, deși îi venea greu să râdă de ea însăși, mai ales că se glumea pe seama faptulului că nu avea un serviciu. În cap îi răsună vocea enervantă a mamei ei. — Uau. Jucăm dur, nu-i așa, querida? Foarte bine, știi ce? Accept provocarea. — Cum? întrebă Emmy răsucindu-și furioasă o șuviță de păr. Leigh încremeni în timp ce ducea paharul la gură. — O să faci chestia asta? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să țină minte chestia asta în caz că vreodată o să se îndoiască de faptul că e important să se răsfețe (oricât de improbabil era așa ceva). Otis părea o altă pasăre. Cânta, ciripea, bălăngănea din cap în ritm de bosa nova, muzică ce răsuna în permanență în apartament. În doar o săptămână, se metamorfozase din bestia agresivă, închisă în baie, într-un tovarăș de joacă simpatic căruia îi plăcea să se ghemuiască pe sofa. În această dimineață demonstrase cât de mult se schimbase când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mesenii - observându-i gesturile elocvente - Întreabă Într-un singur glas: DE CEEEEE? DE CEEEEE? Privirile tuturor poposesc pe obrajii lui Sandu Șpriț. Acesta, cu paharul Într-o mână și cu o țigară În cealaltă, privește meditativ combina muzicală din care răsună muzica de petrecere. Apoi clatină din cap. Iar privește combina muzicală, iar clatină din cap. Soarbe din pahar și iar clatină din cap. Trage și din țigară, lung, ca și cum ar dori să În ucidă dintr-o dată. Apoi dă drumul fumului
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
i-ai adus pe capul nostru, votul tău ne-a pus capacul... Ne scot ăștia ai tăi Și din cârciumi, că-mi vine să le zic de dulce, da` Îți respect alegerea politică, sunt democrat. Coincidență sau nu, din boxe răsună melodia ” Ia ți mireasă ziua bună”. Sandu le face semn să asculte Și duce un deget la tâmplă. Pare Gânditorul de la Hamangia, varianta bodegă de cartier. Gore Și Gicu duc paharele la gură. Iar Gicu oftează... De la tată, de la mumă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
recunoști că le zice și Gore. Are momentele lui de grație. Mai merge o bere, Gore? Dacă pui și-un rom În ea, Gicule! Și-o muzichie mai veselă! Să uit de fondul monetar și de ținutul secuiesc... Din boxe răsună melodia of, ce dor, ce chin, ce jale, pe la poarta dumitale... Iar Gore se Întristează din nou: O să mergem cu căciulile În mâini pe la porțile europene, fraților! Hai să bem mai repede, până nu ne confiscă ăștia și berea din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
șprițul ca uns cu mahoarca lângă el, da` eu vorbeam despre afrontul argentinian. Să nu mai aud tangouri de azi Încolo, gata! Se face liniște. Numai Gicu se ridică, intră-n cârciumă, apoi revine vesel. După câteva minute, din boze răsună Vânzătoare de plăceri, În inconfundabila interpretare a Ploieșteanului. Ei, ce zici, Sandule, tangoul ăsta merge? Ăsta merge, că e de-al nostru. Or fi inventat ăia tangoul, da` nici noi nu ne-am lăsat... Suuuuunt vânzătoare de plăceeeeeri, În taina
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dintre oameni (aceasta era cifra exactă) erau îndeajuns de nerăbdători ca să facă această mișcare imperceptibilă care-i omora. Doctorul tot mai privea pe fereastră. De o parte a geamului, cerul proaspăt de primăvară, de cealaltă parte, cuvântul, care încă mai răsuna în odaie: ciuma. Cuvântul nu conținea doar înțelesul pe care știința binevoia să i-l dea, ci și un lung șir de imagini extraordinare care nu se potriveau cu acest oraș galben și cenușiu, puțin animat la această oră, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]