5,098 matches
-
copii sunt folosite pentru a crea o clonă a persoanei, căreia i se redau amintirile avute înaintea morții. Acest proces îi face pe oameni efectiv nemuritori, dar nu toți aleg să aibă asemenea implanturi, un exemplu în acest sens fiind rebelii de pe Far Away. Majoritatea cetățenilor Commonwealth-ului trebuie să plătească o asigurare de întinerire, similară pensiei, procesul fiind considerat într-un fel o nouă viață, cei care au apelat la el fiind catalogați ca persoane la a doua viață, a treia
Saga Commonwealth () [Corola-website/Science/323495_a_324824]
-
de luptele și conflictele urbane din subcontinent. În schimb, gurkha au fost repartizați la paza frontierelor și au purtat lupte cu triburile războinice din zonele muntoase. Regimentele gurkha au fost implicate în al treilea război anglo-afgan și în pacificarea triburilor rebele paștune. În timpul celei de-a doua conflagrații mondiale (1939 - 1945), au fost mobilizate de partea Aliaților zece regimente cu un total de 20 de batalioane. După evacuarea de la Dunkerque din 1940, guvernul nepalez a acceptat să crească numărul soldaților gurkha
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
Dinarul Krajina (denumirea integrală: Dinarul Republicii Sârbe Krajina, iar în ) a fost valuta autoproclamatei Republici Sârbe Krajina, între 1992 și 1995. S-au succedat trei versiuni diferite ale acestui dinar. În cursul anului 1995, Croația a reluat controlul asupra regiunii rebele, a abolit circulația "Dinarului Krajina", introducând noua sa monedă, care circula deja, în restul țării, Kuna croată. Republica Sârbă Krajina nefiind recunoscută de comunitatea internațională, valuta sa, "Dinarul Krajina" nu a primit propriul său cod ISO 4217. Nu au fost
Dinar Krajina () [Corola-website/Science/322988_a_324317]
-
asasinarea regelui. În timpul asediului de la Paris de către Henric al IV-lea, Anna d'Este a fost declarată "regină-mama" de către League însă după convertirea bourbonilor înapoi la catolicism ea l-a recunoscut ca rege și a încercat să-și convingă fii rebeli să facă la fel. În 1594 Anna a călătorit la Paris să aducă un omagiu lui Henric al IV-lea. A murit la 17 mai 1607 la vârsta de 75 de ani.
Anna d'Este () [Corola-website/Science/323021_a_324350]
-
și coasta Cirenaicăi. Controlul italian peste o mare parte din interiorul Libiei a rămas minor până la sfârșitul anilor 1920, când generalii Pietro Badoglio și Rodolfo Graziani au purtat campanii sângeroase de pacificare. Rezistență libiană s-a domolit după executarea liderului rebelilor Omar Mukhtar pe 15 septembrie 1931. Populația libiană a fost înjumătățită din cauza emigrației italiene, a foametei și a pierderilor umane din timpul războiului. Populația libiană a stagnat în perioada 1911 - 1950 în jurul valorii de aproximativ 1,5 milioane. Insulele Dodecaneze
Războiul Italo-Turc () [Corola-website/Science/324000_a_325329]
-
Franța, deși existau și alte țări care luptaseră împotriva Axei (Polonia, Norvegia, Olanda, Belgia, Iugoslavia, Grecia), deși URSS fusese aliată cu Germania Nazistă până în vara 1941, și deși Franța oficială, cea a mareșalului Pétain, se luptase împotriva Aliaților, în timp ce Franța rebelă, cea a generalului De Gaulle, dispunea de mai puțini ostași decât armata română în septembrie 1944. Dată fiind această poziție oficială, România a semnat Tratatul de pace de la Paris din 1947 ca beligerant învins (ca și Italia, care trecuse de
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
Uniunii Protestante de asemenea au respins ideea temându-se că ar putea duce la un război religios. Electorul de Saxonia s-a opus ferm ideii.<br> În spatele scenei, Frederic a autorizat trimiterea unei forțe sub Ernst von Mansfeld să sprijine rebelii din Boemia. În august 1618, forțele aflate sub Mansfeld au intrat în Boemia și au condus asediul de la Pilsen; la 21 noiembrie 1618 întregul regat era în mâini protestante. Matia, Împărat Roman a murit la 20 martie 1619. Deși succesorul
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
combatanții fiind protestatarii și forțele loiale ale dictatorului. După începerea revoluției, ONU a condamnat acțiunile represive ale guvernului de la Tripoli, iar unele dintre statele NATO au efectuat bombardamente și misiuni de sprijinire ale Consiliului de Tranziție. La 23.8.2011, rebelii au preluat controlul asupra capitalei Tripoli, dar familia dictatorului, împreună cu unii oficiali și cu o parte a armatei au continuat rezistenta din alte zone, situația fiind incertă. Cu toate acestea, unele țări au recunoscut deja Republica Libia, proclamată de revoluționari
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
reformei protestante a lui Gustav. Liderul rebeliunii a fost așa-numitul "Daljunkern" ("tânărul din Dalarna"), care a pretins a fi Nils Sture, fiul cel mare în vârstă de 15 ani a Lordului Sture și Gyllenstierna. Gustav i-a învins pe rebeli și Daljunkern a fugit în Norvegia și apoi în Germania, unde a fost arestat și executat din ordinul lui Gustav. Gustav i-a cerut Gyllenstiernei să scrie o declarație prin care a spus că Daljunkern nu era fiul ei ci
Christina Gyllenstierna () [Corola-website/Science/332978_a_334307]
-
muniții, vehicule și echipamente militare, echipamente paramilitare și piese detașate pentru acestea, sau dispozițiile care interzic furnizarea de formare și de asistență tehnică privind livrarea, fabricarea, întreținerea sau utilizarea acestor articole; c) furnizează un sprijin financiar sau militar unor grupări rebele armate din Liberia sau din țări din regiune sau sunt asociate unor entități care acordă un astfel de sprijin. (2) Nici o prevedere a alineatului (1) nu poate constrânge un stat să refuze propriilor resortisanți intrarea pe teritoriul său. (3) Măsurile
32004E0137-ro () [Corola-website/Law/292602_a_293931]
-
așezări permanente. Sub domnia regelui Harald Bluetooth la mijlocul secolului X, Danemarca puternică, unificată și creștinată a marcat începutul apogeului vikingilor. Raidurile pe scară largă, de multe ori organizate de liderii regali, au lovit coastele Europei și în special Anglia. Fiul rebel al lui Harald, Sven Forkbeard, a condus raidurile vikingilor în Anglia în 991 și a cucerit întregul regat în 1013; l-a trimis în exil pe regele Ethelred. Sven a murit în anul următor, fiind succedat de fiul său Knut
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
Sturdza, fiul domnitorului. Șederea să în Lunéville a fost întreruptă de intervenția oficialităților ruse, care implementaseră în Moldova "Regulamentul Organic" și care considerau că, deși se află sub influența lui Lhommé (participant la Revoluția Franceză), studenții erau influențați de idei rebele. Astfel toți studenții moldoveni, inclusiv fiii lui Sturdza și ai altor nobili, au fost retrași din școlile franceze la sfârșitul anului 1835 și au fost înscriși la instituțiile de învățământ din Prusia. Kogălniceanu s-a remarcat printr-o înalt rafinată
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
astfel că partizanii lui Ilarion au început să-i persecute pe cei care nu le împărtășeau opiniile: după ani de conflict mocnit, în 1912 călugărul atonit rus Anton (pe numele lui civil Alexandrî Bulatovici) a condus un grup de alți rebeli din mânăstirea lui care l-au alungat în mod dezonorant pe bătrânul lor stareț, care nu le împărtășea pioșenia ilimitată, cu ghionți si trăgându-l de barbă. Anul următor Patriarhul Constantinopolului și o serie de înalte fețe bisericești ruse eșuează
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
în apele republicii teocratice de la Athos, militarii ruși debarcând și cu violență (istoricii încă n-au reușit să se pună de acord dacă a existat sau nu moarte de om datorită intervenției armatei țariste) deportând sutele de elemente cel mai rebele ale taberei "idolatrilor", scoase din celulele lor sub forța convingătoare a jetului tunurilor de apă, asta de îndată ce într-un efort al ultimei șanse, un arhiepiscop adus la Moscova se declară incapabil să pacifice părțile în conflict. Conflictele între călugării ortodocși
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
1997, presedintele Eltin a încheiat războiul. Dar Aslan Maskadov, presedintele Ceceniei, nu a fost recunoscut de Rusia și a intrat în ilegalitate. În 1999 a început cel de-al doilea război cecen, în urma atacurilor cu bombă și asasinatelor întreprinse de rebelii ceceni. Ofensiva militară rusă a degenerat într-o ocupație sângeroasă care a fost criticată de comunitățile internaționale. Maskadov a fost împușcat de către trupele ruse în Cecenia în 2005. În 1998, după devalorizarea rublei, guvernul rus a fost în imposibilitatea de
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
de a industrializa țară și marea dependența de taxele asupra pământului au fost de asemenea factori importanți ai procesului distructiv. O mare problemă era și întinderea prea mare a Imperiului. Încercând să evite pierderile teritoriale prin intermediul războaielor purtate în zonele rebele dar și în afara granițelor, statul și-a compromis orice încercare de reformă. Odată cu îmbunătățiră comunicațiilor, populația care era distribuită de-a lungul rutelor comerciale a început să se concentreze în numai câteva centre. Această populație era puternic afectată de competiția
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
scop justificarea acțiunilor represive ale autrității de drept, insă luptele împotriva musulmanilor nu erau numite djihad, ci doar lupta( în lumea musulmană era 4 școli teologice: safită, hanefită). Shafi' ițul al-Mawardî consideră că există 3 tipuri de războaie: împotriva apostaților, rebelilor și răufăcătorilor. Apostații: - musulmanul care și-a renegat redința, dar și cel care își zice musulman și admite anumite dogme deviate de la credință propovăduita de Muhammad. Totodată, apostații erau cei care l-au insultat pe Profet, pe însoțitorii săi sau
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
întâi fiind nevoie că aceștia să fie avertizați. Pedeapsă cu moartea era aplicată pentru musulmanii majori care se aflau în depline facultăți mintale și totodată apostatului i se oferea un răgaz de 3 zile în care putea reveni la Islam. Rebelii: - aceștia erau definiți care fiind „cei care se răscoală contra autoritățții suveranului, care rezistă la ordinele sale sau care atacă posesiunile sale cu mâna înarmata”. Cu rebelii nu se negocia, astfel că era foarte probabil că împotriva acestora să fie
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
se oferea un răgaz de 3 zile în care putea reveni la Islam. Rebelii: - aceștia erau definiți care fiind „cei care se răscoală contra autoritățții suveranului, care rezistă la ordinele sale sau care atacă posesiunile sale cu mâna înarmata”. Cu rebelii nu se negocia, astfel că era foarte probabil că împotriva acestora să fie pornit un război. Legitimarea războaielor dintre otomani și alți principi musulmani. În practică otomană, aceste războaie erau purtate împotriva principilor anatolieni din sec. XIV-XV, mamelucilor și șahilor
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
altă credință decât cea musulmană. Chiar dacă musulmanii considerau că necredincioșii formau o comunitate, în realitate aceștia erau împărțiți în două categorii: necredincioșii din Dar al-Islam și cei din Dar al-Harb. Harbî era termenul atribuit tuturor locuitorilor Casei Războiului, dar și rebelilor sau musulmanilor apostați, ale căror teritorii deveneau dar al-harb în urmă rebeliunii. Casă Războiului trebuia să se diminueze progresiv, în favoarea Casei Islamului, astfel că termenul de harbî era asociat cu inamicul potențial al musulmanilor. În concepția hanefiților, harbî erau atât
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
bellum justum era destul de acută, musulmanii nu se confruntau cu astfel de piedici în ceea ce privește proclamarea unui război, deoarece în teoria juridică, singurul război justificabil era djihad-ul , adică războiul dus în folosul religiei și a comunității musulmane ( aici intra și reprimarea rebelilor). Prin urmare, nu putea fi purtat alt război în afara djijad-ului, acesta fiind el însuși un bellum justum. Odată ce un război era declarat ca fiind „efort pe calea lui Allah”, atunci privilegiile legate de purtarea acestui război apăreau automat: titlul de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
că inamicilor religioși să le fie aplicat calificativul de „infideli”. Cu toate că aceștia nu era împotriva războiului coercitiv, răboaiele împotriva musulmanilor erau definite drept kitâl, adică lupte. Al-Maverdî a declarat că în afara djihad-ului existau trei tipuri de războaie: împotriva apostaților, împotriva rebelilor și împotriva răufăcătorilor. Apostați erau considerați cei care musulmani fiind renunțau la religia lor din diferite motive. Aceștia avea două variante: reveneau la Islam sau erau pedepsiți cu moartea ( se știa că în perioada lui Abu Bakr au fost duse
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
musulmană înainte de venirea trupelor ce aveau drept scopt aplicarea represaliilor, atunci rămâneau liberi doar bărbații, nu și femeile și copii). În Islamul timpuriu, apostazia s-a manifestat prin refuzul de a plăti impozitul prescris de seri at, în special zakat-ul. Rebelii erau definiți că persoanele care se revoltă împotriva suveranului, nu se supun ordinelor sale sau care atacă posesiunile sale. Cei care își renegau credință musulmană sau se revoltau invocau argumente din Coran, considerând că autoritatea centrală a trădat însemnele religiei
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
d Ohsson împărțea martirii în două categorii: martiri militari și civili. Cei militari erau reprezentanți de cei care mureau fiind uciși pe calea lui Allah ( adică pe calea djihad-ului), iar cei civili erau musulmanii care își pierdeau viața din cauza unor rebeli, tâlhari sau chiar a unor alți musulmani. În contextul confruntărilor dintre otomani și creștini, mulți musulmani murea de-a lungul cursului Dunării, motiv pentru care fluviul a primit denumirea de „Dunărea însângerata” sau ”Dunărea apă de gâzii”. Somația ocupă un
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
a fost cântat de federații din Marsilia în marșul lor spre capitală. La 1 august, manifestul lui Braunschweig a fost publicat la Paris în care amenința că toți membrii Gărzii Naționale care vor fi prinși luptând vor fi pedepsiți ca rebeli și amenințau Parisul cu invazia. Francezii s-au înfuriat și mulți dintre cei care au sprijinit monarhia s-au întors împotriva ei. Radicalii și federații erau pregătiți pentru o noua insurecție, iar girondinii l-au avertizat pe rege de răscoală
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]