5,495 matches
-
mod mai moderat, împreună cu răspunsul meu. Eu însă n-am văzut nimic scris câteva luni, două-trei, auzeam doar zvonuri. În fine, am primit recenzia, într-o seară am scris răspunsul, apoi am plecat în America. S.A.: Dar ce ți se reproșa? M.I.: Ei, treaba era complicată: și personală, și metodologică, și generațională. Iar recenzia devenea publică într-un moment în care începeau să apară în presă... S.A.: ...ân presa cotidiană? M.I.: Da. Începeau să apară în presa cotidiană articole în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
nu erau nici revoluționare. Probabil un motiv era că i-am insultat când le-am spus că sunt închistați, că n-au citit Eliade XE "Eliade, Mircea" etc. Eu citisem și altceva decât voiau ei. S.A.: Aha, în Cabala tu reproșezi discipolilor lui Scholem XE "Scholem, Gershom" și școlii de după anii ’40 că nu citiseră nume mari ca Eliade XE "Eliade, Mircea" , Leo Strauss XE "Strauss, Leo" etc. Eu însumi, când am citit acele pasaje, am fost șocat. Și ai repetat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
spune: „Da, poți faci treabă bună și în altă limbă, și în alt fel”. Desigur, nimeni nu mi-a spus direct așa ceva. Dar a existat insinuarea că săvârșisem un fel de trădare: „Ai ieșit din Sionul nostru”, parcă mi se reproșa. S.A.: Ce bizar! E ca un fel de înaltă trădare, ca o crimă de stat, deci. Pe scurt: dacă studiile iudaice în forma lor canonică reprezintă legitimarea teologică a statului Israel, tu, dacă vorbești altfel, înseamnă că ataci fundamentele statului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
a statului Israel, tu, dacă vorbești altfel, înseamnă că ataci fundamentele statului. M.I.: Într-un fel, deși nimeni nu a spus așa ceva. Și toți știu în Israel că eu sunt sionist cel puțin cât și ei. Așa că nu-mi pot reproșa nimic pe tema asta. S.A.: Cum ar putea? Tu ai luptat cu arma în mână pentru Israel! M.I.: Da. Dintre adversarii mei, mulți n-au fost niciodată în armată. S.A.: Iar tu ți-ai riscat viața pentru Israel. M.I.: Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
scris o teză de doctorat despre Abulafia XE "Abulafia" , dar nu am ales subiectul în ’71 ca să fac o controversă în ’88. Din punctul de vedere al cunoașterii surselor și al problematizării a ce este Cabala, nu mi se putea reproșa nimic. Deci nimeni nu a spus până acum că nu-l cunosc sau nu-l înțeleg pe Abulafia, ci au susținut totdeauna că s-a exagerat importanța lui. OK, să vedem! Dar asta a atins, insist, un nerv pentru care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Israel care sunt acei oameni, nu e nici o îndoială. Deci persistă tot felul de atacuri piezișe, la care nu răspund. S.A.: Tu ai scris o postfață la o carte de Eliade XE "Eliade, Mircea" apărută în Israel. Ți s-a reproșat și asta? M.I.: Ăsta e alt scandal, e un scandal al românilor. Celălalt nu are nimic de-a face cu românii. Cu postfața la Eliade XE "Eliade, Mircea" nu a fost nimic de proporții. Eu am crezut că e bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mi le mai aduc aminte măcar. Ce prietenie! Devenisem rapid foarte apropiați, ca frații... Asta nu se poate explica. Cum spuneam, dacă ajungeam în Chicago la 5 dimineața, mă duceam să-l scol, nu mă gândeam că mi-ar putea reproșa că l-am sculat. Sau îi telefonam acasă, avea fax și-mi trimitea diverse texte la Ierusalim sau eu îi trimiteam lui. Erau uneori probleme de decalaj orar și știam că doarme, dar eu trebuia să plec. Îl sculam și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice și lamentații de inimă albastră. Sentimentul tragic putea fi înecat în vin sau în lacrimi: fie de râs, fie de plâns. ,,C-așa-i românu!...” De aceea, probabil, un analist literar reproșa romanului autohton o anume inadecvare față de temele mari ale tragicului. Era nu doar expresia complexului de superioritate propriu etniei respectivului scriitor, ci și o normală sancționare a inerției românești în asumarea destinului la nivel cuprinzător, universal. Aici s-ar putea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și convingerii intime că „Sucul învietor al gândirii este patima” (însemnare pe un manuscris), nu pot îndreptăți pe nu știu care bloger să-și legitimeze pulsiunile legionaroide și antisemite invocând numele lui Eminescu. Acesta este un abuz! La fel de abuziv este să-i reproșezi naționalismul unui scriitor care a trăit în „secolul națiunilor”, ori să-l acuzi de nerespectarea unor reguli ale democrației europene, ce vor funcționa (cu 101 frecvente șchiopătări!) abia peste o sută de ani. În fine, nu văd de ce s-a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
prietenii” din blocul sovietic, la care adaugă și „deciziile de politică internă catastrofale pe care le-a luat regimul Ceaușescu” (pag. 606). Spre regretul celor care am trăit „efectiv” evenimentele, acest ultim factor este expediat prea ușor. Mai mult, se reproșează administrației americane și serviciilor ei secrete (vezi, de ex., paginile 232, 281-282) mefiența față de oferta comuniștilor de la București pentru colaborare în plan diplomatic, economic și chiar militar (din partea unui membru al Tratatului de la Varșovia!), fără a enumera principiile (prohibitive în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
anti Radio Europa Liberă unui ofițer KGB (pag. 312), fără a menționa acțiunile poliției secrete a lui Ceaușescu, știute de toată lumea și documentate de mai mulți autori. (Promite că se va ocupa de acest aspect în vol. II). De asemenea, reproșează comunității informative din SUA faptul de a fi „interpretat sistematic greșit politicile interne restrictive ale României” (pag. 642). L. L. W. nu crede că măsurile opresive al „patrioților” Gheorghiu-Dej și Ceaușescu ar fi fost doar „concesie făcută Moscovei, care le
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice și lamentații de inimă albastră. Sentimentul tragic putea fi înecat în vin sau în lacrimi: fie de râs, fie de plâns. ,,C-așa-i românu!...” De aceea, probabil, un analist literar reproșa romanului autohton o anume inadecvare față de temele mari ale tragicului. Era nu doar expresia complexului de superioritate propriu etniei respectivului scriitor, ci și o normală sancționare a inerției românești în asumarea destinului la nivel cuprinzător, universal. Aici s-ar putea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și convingerii intime că „Sucul învietor al gândirii este patima” (însemnare pe un manuscris), nu pot îndreptăți pe nu știu care bloger să-și legitimeze pulsiunile legionaroide și antisemite invocând numele lui Eminescu. Acesta este un abuz! La fel de abuziv este să-i reproșezi naționalismul unui scriitor care a trăit în „secolul națiunilor”, ori să-l acuzi de nerespectarea unor reguli ale democrației europene, ce vor funcționa (cu 101 frecvente șchiopătări!) abia peste o sută de ani. În fine, nu văd de ce s-a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
prietenii” din blocul sovietic, la care adaugă și „deciziile de politică internă catastrofale pe care le-a luat regimul Ceaușescu” (pag. 606). Spre regretul celor care am trăit „efectiv” evenimentele, acest ultim factor este expediat prea ușor. Mai mult, se reproșează administrației americane și serviciilor ei secrete (vezi, de ex., paginile 232, 281-282) mefiența față de oferta comuniștilor de la București pentru colaborare în plan diplomatic, economic și chiar militar (din partea unui membru al Tratatului de la Varșovia!), fără a enumera principiile (prohibitive în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
anti Radio Europa Liberă unui ofițer KGB (pag. 312), fără a menționa acțiunile poliției secrete a lui Ceaușescu, știute de toată lumea și documentate de mai mulți autori. (Promite că se va ocupa de acest aspect în vol. II). De asemenea, reproșează comunității informative din SUA faptul de a fi „interpretat sistematic greșit politicile interne restrictive ale României” (pag. 642). L. L. W. nu crede că măsurile opresive al „patrioților” Gheorghiu-Dej și Ceaușescu ar fi fost doar „concesie făcută Moscovei, care le
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
că multe dintre aceste plângeri erau prostii. Însă când am început audierea diverșilor judecători, chiar și procurori, pe care nu i-am trimis în judecată, am avut parte de oprobriu: cum, de ce-i chemi pe judecători? Cum ne permitem? — Vă reproșau faptul că investigați un judecător? — Da. În 1997, când am plecat la Parchetul Curții de Apel, am simțit pentru prima dată că lucrurile nu stăteau cum trebuia în magistratură. Pentru prima dată, apăsat. Și înainte de-a ajunge să-l
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
permite să dăm mai multe informații, dar nu o facem tocmai fiindcă suntem foarte expuși. Cu toate acestea, suntem cei mai criticați pentru faptul că facem justiție la televizor. — Ați fost criticat și de fostul ministru Predoiu, care v-a reproșat asta. — A fost unul dintre motivele pentru care dânsul a spus că nu înțelege să mai facă propunerea de prelungire a mandatului: expunerea mea mediatică foarte mare. Dacă mă gândesc bine, era vorba și de DNA. Dânsul spunea că merg
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
nedrept, plecase odată cu ruperea Alianței DA. Prin urmare, eram singurul care putea să apere o instituție. De aceea, ieșirile mele au fost mai dese. Ulterior, când lucrurile s-au mai calmat, și ieșirile mele s-au rărit. — Vi s-a reproșat și faptul că-i plimbați pe inculpați în cătușe prin fața camerelor de luat vederi. — E foarte posibil ca asta să fie o chestiune întemeiată. Am explicat, după ce iarăși am fost criticat din cale-afară, că nu noi decidem asta, că nu
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
ți dea o soluție ne dreaptă, ci doar când te duci și ai cauza nr. 1, să zică: „S-a strigat! Ve niți la 3“. Stând șapte ore în sală. A trecut și prin situații de genul acesta. — V-a reproșat ceva? — Nu, nu mi-a reproșat, dar discutam aceste aspecte. Nu mi-a reproșat. Din acest punct de vedere, a fost extrem de stoică. — Cum de-a scăpat de atacuri? Un avocat e expus, indiferent ce cauză ia. Cineva poate să
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
ci doar când te duci și ai cauza nr. 1, să zică: „S-a strigat! Ve niți la 3“. Stând șapte ore în sală. A trecut și prin situații de genul acesta. — V-a reproșat ceva? — Nu, nu mi-a reproșat, dar discutam aceste aspecte. Nu mi-a reproșat. Din acest punct de vedere, a fost extrem de stoică. — Cum de-a scăpat de atacuri? Un avocat e expus, indiferent ce cauză ia. Cineva poate să ți reproșeze că aperi o cauză
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
nr. 1, să zică: „S-a strigat! Ve niți la 3“. Stând șapte ore în sală. A trecut și prin situații de genul acesta. — V-a reproșat ceva? — Nu, nu mi-a reproșat, dar discutam aceste aspecte. Nu mi-a reproșat. Din acest punct de vedere, a fost extrem de stoică. — Cum de-a scăpat de atacuri? Un avocat e expus, indiferent ce cauză ia. Cineva poate să ți reproșeze că aperi o cauză incorectă. — Au mai fost uneori, dar prea puține
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
Nu, nu mi-a reproșat, dar discutam aceste aspecte. Nu mi-a reproșat. Din acest punct de vedere, a fost extrem de stoică. — Cum de-a scăpat de atacuri? Un avocat e expus, indiferent ce cauză ia. Cineva poate să ți reproșeze că aperi o cauză incorectă. — Au mai fost uneori, dar prea puține. Știu că oamenii au făcut verificări. N-am fost vulnerabil. Mi-am făcut treaba onest. Soția mea, ca avocat, n-a încasat bani decât pe chitanță. Toate veniturile
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
context etc.; la nivel sintactic -topica obiectiv/ subiectivă, construcții eliptice, construcții repetitive etc.140 Cea de-a doua direcție pe care se plasează studiile de stilistică aduc în prim plan stilul ca fenomen artistic, subsumat esteticii, direcție căreia i se reproșează faptul că este tributară comunicării scrise, construite și analizei figurilor de stil, în general, a "tuturor mijloacelor lingvistice folosite de un scriitor (sau orator) pentru a obține anumite efecte de ordin artistic" (Iordan, 1975, p. 11). V.2. Stilurile funcționale
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sau, după cum spune Jaspers, legitimitatea este ca o formulă magică care, prin încredere, creează o ordine indispensabilă.130 Karl Jaspers remarcase faptul că temeiul legitimității este oricând îndoielnic, susceptibil de a fi obiectul criticii; astfel, dreptului ereditar i se poate reproșa că este irațional pentru că îl legitimează și pe idiot și pe cel lipsit de caracter; alegerile prin majoritate sunt îndoielnice, întrucât sunt parțial condiționate de eroare și întâmplare, de efectele momentane ale sugestiei de masă. Iată de ce, orice tip de
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
unei mese, ați început să discutați despre ce vreți dumneavoastră cu PNL ul, au apărut ei cu critici, s-a țipat, s-a urlat? V.S. Nu, nu, nu. A fost o discuție civilizată, să știți, și n-am să le reproșez nimic colegilor mei de la PNL de la filiala Sectorului 5. Am expus poziția mea, am expus care e motivația poziției mele, am avut un dialog cu ei, au pus întrebări, au făcut comentarii și, în final, au decis excluderea. Așadar, dacă
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]