6,135 matches
-
Am cules cu pietate și reculegere rămășițele acestui trecut iubit și le-am adus peste sute de kilometri și zeci de veacuri ca să vă bucurați și voi de ele, după cum m-am bucurat eu. În rest - am muncit ca un sclav, drept care vei avea plăcerea de a-mi vedea la cinematograf umbra atletică profilându-se pe dalele cetății, în zdrențe, cu mâinile legate la spate și cu lanțul pe după grumaz: serv! Am avut și câteva vizite: Mihai, Gheorghe Gheorghiu-Dej și alte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ceva străin de mine, un ideal impus de anumite condiții din afară, căruia a trebuit să mă supun și să mă adaptez. Din compromis în compromis, am ajuns să nu mă mai recunosc în gesturile și dorințele mele... A fi sclavul propriului meu trup - asta n-ar fi fost încă nimic, dar a fi sclavul unei concepții străine despre dragoste, urâte mie, lucrul acesta mi se pare pur și simplu revoltător, astăzi mai mult decât oricând. și, dacă până acum nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trebuit să mă supun și să mă adaptez. Din compromis în compromis, am ajuns să nu mă mai recunosc în gesturile și dorințele mele... A fi sclavul propriului meu trup - asta n-ar fi fost încă nimic, dar a fi sclavul unei concepții străine despre dragoste, urâte mie, lucrul acesta mi se pare pur și simplu revoltător, astăzi mai mult decât oricând. și, dacă până acum nu îndrăznisem nici măcar să zâmbesc, astăzi am de gând să râd în hohote, să râd
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
oarecum răzbunat pentru tot. Este tipul de slujbă chinuitoare, dar pe care o uiți imediat a doua zi, având buzunarul mai plin cu 250-300 de franci elvețieni care-ți permit să supraviețuiești lejer o săptămână. Plus deliciile acestei munci de sclav. Imaginea lacului liniștit, plin de stelele reclamelor de lux, în timpul pauzei de masă de la ora trei dimineața. Lume multă, bogată, fericită (cel puțin așa pare la o primă vedere), femei superbe care beau șampanie franțuzească le pot vedea fugar surâsul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
seama că intervalul în care l-am avut ca șef pe Chef a fost unul dintre cele mai fericite din viața mea, așa cum stăteam eu acolo ascuns între scaune, birouri și mașini de hârtie, citind cu poftă și cu pasiunea sclavului care știe că orice libertate i se poate lua, mai puțin cea a spiritului. Ca să nu mai spun că datorită înțelegerii lui Chef am luat chiar și afurisitul acela de examen de DIP (Drept Internațional Public) care ne-a decimat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
larg, cam lălâu, pe care scrie cu verde DOSIM), nu mă pot abține să nu mă gândesc că miezul raportului cu Occidentul se găsește în felul în care izbutești să stăpânești ranchiuna ce se naște în tine, atunci când tu, un sclav modern, trebuie să ceri voie proprietarului biroului, de aceeași vârstă și pregătire cu tine, să te lase să treci fugar cu aspiratorul. Vă despart câteva mii de franci la salariu și neșansa de a fi aruncat de barză prea în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ci suma, unitatea tututor acestor experiențe de muncă, de la olar la profesor de istorie la colegiu. Plus încă ceva greu de prins în cuvinte: ideea că astfel am învățat să fiu discret, tăcut, "supus". Calități minore, necesare supraviețuirii imediate. De sclav, aș putea spune dacă aș fi răutăcios cu mine însumi. În același timp, ele te fac să te simți puternic prin sentimentul extraordinar de libertate interioară pe care-l generează. Ceva ce nu va fi înțeles niciodată acasă a se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Îl chinuie, aproape-l arde nostalgia Genevei și a Occidentului, în general. Îmi mărturisește deschis că-i lipsește chinuitoarea muncă prin restaurante sau datul cu aspiratorul prin imensele birouri goale ale companiilor multinaționale după ora 22.00. Umilință cotidiană de sclav modern, dar care i-a permis să cunoască, paradoxal, singura liberatate adevărată: libertatea spiritului, pe care nimeni nu o poate pune în lanțuri. Pare extrem de ciudat, dar în memoria sa și a clipelor minunate pe care le-am petrecut aici
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Mark Twain prin prisma corectitudinii politice. R.P. Așa este. Inițiativa venise din partea unui universitar american pe nume Alan Gribben și punea în joc o importantă forță castratoare. Domnul Gribben dorea să-l reediteze pe Twain scoțându-i cuvintele „negru“ și „sclav“ din cărți. O schimonosire, o scalpare identitară pe care sper că opinia publică din America o va trata cu asprime și o va respinge. Și tot e bine că Alan Gribben s-a mărginit la Twain. Dacă își întorcea privirile
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în unele cazuri, agresiunea nu poate fi respinsă decât prin forță. Dacă în 1939 întreaga omenire i-ar fi spus lui Hitler: „Urâm războiul, nu vrem violență, dacă vrei să cucerești lumea, asta e problema ta“, azi am fi cu toții sclavii lui Hitler. Singurul mijloc de a stăvili agresiunea e violența. Nu cred că în fața unui ucigaș sau a unui violator trebuie să întoarcem și celălalt obraz. Dacă văd pe cineva violând o femeie, sunt în dreptățit să lupt ca să o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de trei parale, din care doar câte un Flaubert (Doamna Bovary), câte un Tolstoi (Anna Karenina) știu a scoate câte un palat. Ziaristul e o efemeridă, ziaristul e dușmanul nr. 1 al literaturii. Ziaristul e un paria, ziaristul e un sclav pe galera zilei. Ziaristul n-are..., nu e..., nu e..., nu poate fi..., dar câte lucruri urâte nu se spun despre noi, cei care n-avem alt păcat decât că respirăm odată cu lumea și ne mărginim la veștile ei. Eu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
știu ce înseamnă o mumie. Și știu că unele mumii bine zgâriate duc la descoperirea sub podoabe nu numai a unor maimuțe, ci mult mai departe, la oameni mai întunecați decât maimuțele, la vremuri mai ticăloase decât acelea în care sclavii construiau piramidele. După cum zgâriind bine oameni vii descoperi - după primul strat de piele - o mumie bine conservată, având în creierul înghețat idei putrede, în ciuda bunei conservări. Zgârii bine oameni vii și dai peste faraoni care visează sclavi. Cazul Mutemhit nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acelea în care sclavii construiau piramidele. După cum zgâriind bine oameni vii descoperi - după primul strat de piele - o mumie bine conservată, având în creierul înghețat idei putrede, în ciuda bunei conservări. Zgârii bine oameni vii și dai peste faraoni care visează sclavi. Cazul Mutemhit nu e nici singura, nici cea mai gravă impostură din împărăția mumiilor. 27/7/68: Arhiepiscopul de Viena a anunțat că o comisie specială ar fi fost constituită pentru revizuirea procesului lui Galileo Galilei, din urmă cu 300
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
aduce primul ceai. Unul din cei doi coechipieri ia ceașca - Merckx, întunecat, nu-i spune nimic și-l lasă să bea înaintea sa. „Cu Van Looy sau Bobet, o asemenea atitudine era de neconceput...” - apreciază specialiștii. Merckx nu are încă sclavi conștienți, Merckx încă nu impune ascultarea și frica, orgoliul lui încă nu e terorizant, Merckx încă nu a ajuns un dictator, un stăpân, primul la mâncare, primul la idee, primul la poruncă. „Îi lipsește o anumită maturizare, dar asta va
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și mai evidentă uniformizare a limbajului/discursului. Poți fi o brută și în același timp un mare scriitor sau artist. Dar limbajul sărăcit, stereotipia, este sfârșitul lamentabil al oricărui demers creator. Se dovedește că atât academicianul, cât și strungarul devin sclavi deopotrivă în fața partidului. Tânărul scriitor „își închipuie [...] că poate să tipărească volume degajate de imperativele de partid, plătind în schimb această falsă libertate cu articole de gazetă unde dă Cezarului ce este al Cezarului. Scriitorul există prin cuvânt [...] și, o dată
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
inconștient, aceleași texte învățate la seminar. Pe crucile din mormintele ortodoxe se scrie de obicei că respectivul decedat este ,,robul lui Dumnezeu “. Cu alte cuvinte, în viziunea Bisericii, relația dintre om și Creatorul său este aceea dintre un stăpân și sclav. O abordare absolut primitivă. Numai mintea cea slabă a omului are tendința de a vedea relațiile dintre două entități ca un raport de vasalitate. Eu nu cred că o entitate superioară privește raporturile cu creația sa în felul acesta, iar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dintre două entități ca un raport de vasalitate. Eu nu cred că o entitate superioară privește raporturile cu creația sa în felul acesta, iar relația dintre un tată și fiii săi nu este în nici un caz una între stăpân și sclav. De ce ar avea nevoie Dumnezeu de ,,robi” ? Ca să facă ce ? Dar admițând că Tatăl Ceresc ne vrea robii săi. În acest caz, ce ar trebui să facă oamenii? Biserica nu spune nimic, nu ne lămurește în nici un fel. Marcat de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
aleargă după progres material, după realizări tehnologice, după societatea de consum exagerat, dar poate că nu este cea mai fericită alegere. Toate aceste lucruri (realizări de excepție fără îndoială care presupun multă inteligență) sunt realizate cu prețul unei vieți de sclav din partea multor oameni. Acei oameni care lucrează pe șantiere timp de 10-12 ore pe zi, deși sunt plătiți pentru asta, în realitate au o viață de sclav. Truda neîntreruptă - la atât se reduce existența lor! Poate că destinul acestui popor
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fără îndoială care presupun multă inteligență) sunt realizate cu prețul unei vieți de sclav din partea multor oameni. Acei oameni care lucrează pe șantiere timp de 10-12 ore pe zi, deși sunt plătiți pentru asta, în realitate au o viață de sclav. Truda neîntreruptă - la atât se reduce existența lor! Poate că destinul acestui popor este ca, trecând prin tot felul de perioade mai dificile, să învețe și să înțeleagă mai repede decât alții că scopul nostru în lume ca și specie
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
să înțeleagă mai repede decât alții că scopul nostru în lume ca și specie umană, nu este tocmai ...societatea de consum. Poate că nu suntem aici pentru a alerga ca bezmeticii să construim cât mai mult (într-o existență de sclav), să realizăm ,,construcții mărețe” care oricum sunt efemere. Noi, aici, reprezentăm niște forme de inteligență care au ceva de învățat într-o existență pasageră. Iar pentru cine poate înțelege, deja ni se dau niște avertismente mai serioase în privința faptului că
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
litri), plus două cupe de rachiu, un ciubăr de varză murată și un blid de morcovi. Să fie primit, zicem noi, urmașii de azi ai acelor iobagi de atunci, oameni ce se aflau cam la jumătatea drumului între condiția de sclav și cea de om liber. Din acelaș urbariu mai deținem unele informații interesante privind condiția de viață a cîrțoroșanului în evul mediu, ca de exemplu: existau sesiuni (gospodării) în care locuiau una, altele în care locuiau două, altele cu trei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a ajunge În Sicilia, fugind de mînia regelui Minos, Icar zbura din patimă de puritate, ca un „Înfometat de cauze” cum Îl va defini Paul Valery pe Leonardo da Vinci. Visul său e să zboare liber. Teama l-ar face sclav. Ne aflăm chiar la izvoarele dramei: libertatea lui Icar stă În eroarea lui. El Își creează moartea cu o liniște pe care numai copiii și zeii o au. Și seamănă cu cerul grec, pe care nu-l cucerește, ci i
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
i-l opune pe Anteu, lui Apolo pe Dionysos, cîmpiei - muntele. Esența Eladei stă, paradoxal, Într-un zeu roman, În Ianus. Dar la Orfeu echilibrul se zdruncină, deoarece el nu mai are Încredere În memoria sa. Ni-l imaginăm făcut sclav de propria sa memorie, devorat lent de ea ca de o plantă carnivoră. Și iată că el trece pe lîngă această seară care a Împrumutat culoarea mării, fără să creadă nici În lumina ce i-a Încălzit sufletul mai devreme
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a gîndit la fericire. Și totuși după Întîmplările teribile prin care a trecut, el nu vorbește de răzbunare și de revanșă. Arcadia lui e clădită pe platoul Împădurit al remușcării. (La Roma, În zilele Saturnaliilor se suspenda orice putere asupra sclavilor, tribunalele luau vacanță și nu era permis să se pornească război; dar Saturn devorîndu-și fiii nu mai era, după credința lui Cicero, decît Timpul Însuși, devorînd insațiabil anii.) Ce poate dori un zeu decăzut? Să priceapă, firește, cum a fost
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din contemplația de mai înainte. 114. Primul punct este să văd persoanele, și anume să-i văd pe Stăpâna noastră și pe Sfântul Iosif și pe slujnică și pe pruncul Isus după ce s-a născut, luând eu chipul unui mărunt sclav sărac și nevrednic, privindu-i, contemplându-i și slujindu-i în trebuințele lor, ca și cum m-aș afla de față, cu toată supunerea și reverența cu putință; apoi, să reflectez în mine însumi, ca să trag vreun folos. 115. Al doilea punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]