5,013 matches
-
avem fonduri pentru el, însă până de curând am avut niște fonduri pentru scriitoarele noastre, destinate călătoriilor în alte țări și chiar continente, pentru ateliere de scriere, conferințe literare și târguri de carte, locuri unde puteau întâlni alți scriitori și scriitoare. Încă mai avem programul, e doar o chestiune de resurse. De asemenea, aducem și găzduim scriitoare străine în țara noastră. [caption id="attachment 1231" align="aligncenter" width="300"] Întâlnirea din Egipt a Uniunii Scriitorilor din Asia[/caption] Organizați lecturi publice? De
„Noi ar trebui să fim, de fapt, non-partizane, însă noi promovăm vocea femeilor, noi rupem tăcerea femeilor și consolidăm poziția lor socială...” () [Corola-website/Science/295729_a_297058]
-
călătoriilor în alte țări și chiar continente, pentru ateliere de scriere, conferințe literare și târguri de carte, locuri unde puteau întâlni alți scriitori și scriitoare. Încă mai avem programul, e doar o chestiune de resurse. De asemenea, aducem și găzduim scriitoare străine în țara noastră. [caption id="attachment 1231" align="aligncenter" width="300"] Întâlnirea din Egipt a Uniunii Scriitorilor din Asia[/caption] Organizați lecturi publice? De obicei le organizăm cu concursul autoarelor noastre sau când avem vizitatoare din alte țări. Vin mulți
„Noi ar trebui să fim, de fapt, non-partizane, însă noi promovăm vocea femeilor, noi rupem tăcerea femeilor și consolidăm poziția lor socială...” () [Corola-website/Science/295729_a_297058]
-
o cameră-caracatiță, cameră extinsă a copilului, cu o puzderie de jucării mișunând în fiecare colț. Jucării care formează un spațiu sonor percutant, și care au, în același timp, funcția unor surse de lumină. În <b>Habemus bebe</b>, patru femei - scriitoarea Elena Vlădăreanu și actrițele Carmen Florescu, Lala Mișosniky și Dana Voicu - definesc câmpul de joc personal, social și politic al condiției maternității. Textul Elenei Vlădăreanu, regizat de Robert Bălan și excelent performat de cele trei actrițe, pentru care devine un
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
Ibrăileanu de la Viața romînească și E. Lovinescu, mentorul Sburătorului, ce i-au orientat substanțial scrisul și tematica. Recuperarea recentă a singurului text din afara influențelor falice, romanul Străina (editat în 2012, scris între 1942 și 1955), poate aduce câteva lumini asupra scriitoarei, asupra felului în care sunt privite corpul și sexualitatea. Discursul asupra corpului explodează în literatura și cultura noastră în perioada avangardei istorice, prin gesturi extrem-provocatoare, cum ar fi editarea unei foi cu numele popular al falusului și expedierea ei diferitelor
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
Mari din Concert de muzică de Bach și, mai ales, din <b>Rădăcini</b><i>.</i> O sobă neobservată din cauza alcoolismului și a decrepitudinii, sfârșitul lor este sugerat de „gura lumii“ într-unul din puținele fragmente definitivate și publicate de scriitoare: <b>Foc pe Știrbei Vodă</b><i> </i>(1942). O notă distinctă pentru Costel Petrescu, din Logodnicul (1935), personaj ce raliază, prin prezența sa aici, temele din roman de cele ale ciclul Hallipilor: incestul, boala, promiscuitatea morală. Costel Petrescu este
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
să opună rezistență nesiguranței pe care o resimțeau în urma contactului cu spectacolele tale. Ba chiar am auzit pe cineva spunând „bine că a plecat Zholdak din România, măcar e mai liniște acum.” Acea „liniște” pe care o descrie foarte bine scriitoarea Miruna Runcan, care constată (în cartea Modelul teatral românesc) că „noi nu știm să luăm parte la un dialog intercultural și că nu asimilăm influențele externe: nu-i deloc lipsit de importanță faptul că un secol și jumătate de teatru
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
A.P. puteți găsi: - articole și eseuri semnate de Dragan Batancev, Simina Guga, Valentina Iancu, Mihaela Michailov, Lala Panait, Vlad Petri, Costi Rogozanu, Miruna Runcan, Ionuț Sociu; - interviuri cu actorul și activistul politc Faisal Abu Al Heja (Freedom Theatre) și cu scriitoarea și regizoarea Nicoleta Esinencu (Teatru-Spălătorie</em>); - desene de Laurențiu Ridichie. Grafica publicației este realizată de Alma Cazacu. Identitatea vizuală este concepută de Cătălin Rulea. Gazeta de Artă Politică este o publicație trimestrială independentă și autofinanțată. G.A.P. se distribuie gratuit
LANSARE GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ () [Corola-website/Science/295618_a_296947]
-
Belarus ale cărei lucrări nonficționale reunesc mărturii, grupate în jurul unei serii de evenimente istorice, ale locuitorilor și locuitoarelor spațiului ex-sovietic. Faptul că, cu trei zile înaintea alegerilor prezidențiale din Belarus din 2015, se anunța că premiul va merge către această scriitoare cunoscută pentru poziționarea sa vehementă anti Lukașenko și Putin, poate fi un punct bun de pornire în discuția despre felul în care narațiunile personale despre istoria recentă și cadrul specific de citire a acestora, stabilit de autoare și de instituțiile
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici (1) – O citire alternativă () [Corola-website/Science/295630_a_296959]
-
A.P. puteți găsi: • articole și eseuri semnate de Dragan Batancev, Simina Guga, Valentina Iancu, Mihaela Michailov, Lala Panait, Vlad Petri, Costi Rogozanu, Miruna Runcan, Ionuț Sociu; • interviuri cu actorul și activistul politc Faisal Abu Al Heja (Freedom Theatre) și cu scriitoarea și regizoarea Nicoleta Esinencu (Teatru-Spălătorie); • desene de Laurențiu Ridichie. Grafica publicației este realizată de Alma Cazacu. Identitatea vizuală este concepută de Cătălin Rulea.
Lansare Gazeta de Artă Politică #1 la Teatru-Spălătorie din Chișinău () [Corola-website/Science/295641_a_296970]
-
Dar asta nu înseamnă că nu am gustat paginile de reflecții de mult bun simț și de mare subtilitate pe marginea (!) literaturii, a diverselor gesturi, fapte și întîmplări din realitatea imediată; că nu am citit cu interes multe pagini dedicate scriitoarei Danei Dumitriu, prietena dispărută înainte de vreme; că nu am savurat observațiile surprinzătoare ale fiului Tiei Șerbănescu - singurul pentru care, dacă ar fi fost nedreptățit, sînt convinsă, autoarea și-ar fi asumat protestul deschis... Și, mai ales, am rîs pur și
O carte de zile mari by Mariana Codruț () [Corola-website/Imaginative/14626_a_15951]
-
Război Mondial; Voiculescu a petrecut, la o vârstă înaintată, 4 ani în închisorile comuniste, iar Șeicaru, condamnat la moarte în contumacie, s-a refugiat în Europa Occidentală. Tot în perioada interbelică, s-a remarcat și artista buzoiancă Margareta Sterian (pictoriță, scriitoare și traducătoare de limba engleză); reprezentantă a micii comunități evreiești, Sterian s-a remarcat atât în perioada interbelică, cât și în cea comunistă, într-un domeniu neafectat de cenzură, deși a fost marginalizată în perioada stalinistă, în care era promovat
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
le permit copiilor comunității ebraice severinene să frecventeze școlile particulare și de stat din oraș. Nu este singura excepție. În 1944, datorită intensificării bombardamentelor Aliaților asupra Severinului, din nou, evreilor severineni li se permite să se refugieze în satele învecinate. Scriitoarea Anna Colombo, de origine ebraică, trăind în Severin în perioada războiului, mărturisește în 2005 că în ciuda vexațiunilor îndurate în acei ani, "severinenii nu erau nicidecum răi[5]". Între 1941-1944, în interesul ocrotirii românilor dintre Morava-Timoc și din Banatul sârbesc, se
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
știință, Austria a avut și mari poeți, scriitori și romancieri. Aici au trăit romancierii Arthur Schnitzler, Stefan Zweig, Thomas Bernhard, Franz Kafka și Robert Musil, poeții Georg Trakl, Franz Werfel, Franz Grillparzer, Rainer Maria Rilke, Adalbert Stifter, Karl Kraus și scriitoarea pentru copii Eva Ibbotson. Între celebrii dramaturgi și romancieri austrieci contemporani se numără laureata Premiului Nobel pentru literatură Elfriede Jelinek, Peter Handke și Daniel Kehlmann. Bucătăria Austriei derivă din cea a Imperiului Austro-Ungar și este cunoscută pentru specialitățile sale echilibrate
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
() a fost o scriitoare italiană, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1926. ""...pentru scrierile sale de inspirație idealistă în care, cu o plastică claritate, zugrăvește viața de pe insula ei natală și pentru profunzimea și simpatia cu care se ocupă de problemele omenești
Grazia Deledda () [Corola-website/Science/300110_a_301439]
-
a născut în localitatea Nuoro din Sardinia într-o familie de mici proprietari. Începe să scrie la 16 ani, dedicându-se literaturii și publicând prima carte de povestiri în anul 1890 (""În azur""). Spontaneitatea și intuiția compensează absența culturii teoretice (scriitoarea a fost autodidactă) iar puterea de muncă, neobișnuită, s-a concretizat în peste 50 de cărți, marea majoritate romane, scrise în mai puțin de cincizeci de ani. În 1890, căsătorindu-se cu un înalt funcționar de stat se stabilește definitiv
Grazia Deledda () [Corola-website/Science/300110_a_301439]
-
E izolat în redacție și sfîrșește prin a plănui o plecare definitivă în Franța în grup, cu toată familia sa de șase persoane, plecare pe care o organizează în taină și eficient. Sub pretextul unui tratament medical, a doua soție, scriitoarea Maria Mailat, pleacă prima cu doi copii, în 1986. În august 1987, primește viza de ieșire și ajunge în Franța, la Paris, în octombrie 1987, prin reîntregirea familiei. cere azil politic, care i se acordă imediat de către Oficiul francez pentru
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
societății englezești provinciale din acea epocă. Ea și-a ales un pseudonim bărbătesc, spunea ea, pentru a fi sigură că operele sale vor fi luate în serios. Ea și-a ales un pseudonim bărbătesc, aidoma lui George Sand și altor scriitoare din epoca respectivă, deoarece femeile scriitoare nu aveau succes la public la fel ca bărbații. Până în perioada modernă, în care a trăit și a scris Virginia Woolf, ele au resimțit efectele acestor prejudecăți. Un alt factor a fost dorința de
George Eliot () [Corola-website/Science/301521_a_302850]
-
Ea și-a ales un pseudonim bărbătesc, spunea ea, pentru a fi sigură că operele sale vor fi luate în serios. Ea și-a ales un pseudonim bărbătesc, aidoma lui George Sand și altor scriitoare din epoca respectivă, deoarece femeile scriitoare nu aveau succes la public la fel ca bărbații. Până în perioada modernă, în care a trăit și a scris Virginia Woolf, ele au resimțit efectele acestor prejudecăți. Un alt factor a fost dorința de a-și apăra viața privată departe
George Eliot () [Corola-website/Science/301521_a_302850]
-
François și Juliet d’Albert Durade la etajul trei. Ea citește mult și întreprinde plimbări îndelungate care o inspiră mult. François i-a pictat portretul. [4] După reîntoarcere, în 1850, ea se schimbă cu traiul la Londra intenționând să devină scriitoare și să se numească Marian Evans. Ea stă la casa lui John Chapman, un publicist radical, pe care l-a cunoscut la Rosehill și care i-a tipărit traducerea. Chapman cumpărase recent jurnalul de stânga The Westminster Review, și în
George Eliot () [Corola-website/Science/301521_a_302850]
-
stânga The Westminster Review, și în 1851 Evans este numită ajutor al editorului. Deși Chapman era editorul propriu-zis, cea mai mare parte a lucrului o făcea Evans, colaborând, pînă la plecarea sa în 1856, la multe eseuri și corectări. Femeile scriitoare nu erau ceva neobișnuit pe acele vrenmuri, dar rolul lui Evans în fruntea literaturii de atunci era. Aflarea unei femei tinere necăsătorite în societatea preponderent bărbătească din Londra era ceva neobișnuit în acele timpuri, mai mult decât atât - uneori și
George Eliot () [Corola-website/Science/301521_a_302850]
-
Europa la acea vreme; accentul asupra unei povestiri realistice devenind clar în toată ficțiunea ulterioară a ei. De asemenea, ea și-a creat un nou pseudonim - George Eliot. Acest nume bărbătesc a fost ales pentru a se distanța de la alte scriitoare de romane proaste, dar și pentru a evita discuțiile viclene despre statutul său conjugal. În 1858 este publicat, în Blackwood’s Magazine, "Amos Barton", primul din "„Scene din viața unui cleric”" ("Scenes of Clerical Life"), și alături de alte Scene, este
George Eliot () [Corola-website/Science/301521_a_302850]
-
pe care le vedeau restrânse la credință și la dragoste, caracterizând-o pe poetă ca fiind pe jumătate călugăriță și pe jumătate prostituată. Din 1923 au început să apară o serie de articole critice la adresa ei, urmărind distrugerea ei ca scriitoare. Un prim articol foarte provocator a fost cel al lui Kornei Ciukovski " Две России. Ахматова и Маяковский" ("Două Rusii: Ahmatova și Maiakovski"). Articolul prezenta opoziția dintre Ahmatova, considerată o păstrătoare a culturii vechi și Vladimir Maiakovski prezentat ca un avangardist
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
de mulți dintre contemporanii ei, care erau obsedați de caracterul sângeros al trecutului recent. Astfel, Nadejda Mandelștam o acuza pe Ahmatova că se desprinde de realitate și că are o atitudine conciliatoare bătrânească față de trecut. Dar Nadejda Mandelștam era o scriitoare de mică anvergură, care își baza notorietatea mai mult pe memoria soțului ei, poetul Osip Mandelștam, care murise în închisoare, decât pe valoarea propriilor producții. Însă versurile ulterioare ale Ahmatovei demonstrează că nu vorbea despre o atitudine conciliantă. După Ahmatova
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
Regiunea Saratov, în familia unuia dintre membrii sărăciți ai familiei conților Tolstoi. Tatăl lui, contele Nicolai Aleksandrovici Tolstoi, era un husar pensionat și proprietar de pământuri; mama sa, Aleksandra Leonievna Bostrom (născută Turghenieva, cunoscută și cu numele Aleksandra Tolstoi) era scriitoare de literatură pentru copii. Aleksei era al patrulea copil al familiei Tolstoi. Când mama sa era însărcinată cu viitorul scriitor, a fugit cu amantul ei, Aleksei Apollonovici Bostrom. Legea divorțului din acea epocă prevedea că "partea vinovată", Aleksandra, nu putea
Aleksei Nikolaevici Tolstoi () [Corola-website/Science/300756_a_302085]
-
să în guvernare și în filantropie. Tatăl lui Lorenzo, Piero I de' Medici, cunoscut și sub numele de „Piero Gutosul”, a fost, de asemenea, protector al artelor și un mare colecționar. Mama lui Lorenzo, Lucrezia Tornabuoni a fost poeta și scriitoare de sonete. Lorenzo a fost considerat cel mai deștept dintre cei cinci copii ai lui Piero și a Lucreziei, el fiind instruit de diplomatul Becchi, care l-a iniția în studiul latinei și al autorilor clasici. Văzând un viitor strălucit
Lorenzo de' Medici () [Corola-website/Science/301000_a_302329]