4,690 matches
-
Din ordinul lui au decolat în jur de 450 de avioane, marea lor majoritate FM-2 Wildcat și avioane torpiloare TBM Avenger. Contraatacurile aeriene au fost aproape neîncetate și unele, în special cele lansate din partea Taffy 2, erau dure. Au fost scufundate două crucișătoare grele japoneze, un altul a devenit inutilizabil și practic toate navele japoneze au suferit avarii grele. Portavioanele lui Taffy 3 s-au întors spre sud și s-au retras, acoperiți de tirul de artilerie. Japonezii între timp trăgeau
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
grele. Portavioanele lui Taffy 3 s-au întors spre sud și s-au retras, acoperiți de tirul de artilerie. Japonezii între timp trăgeau permanent în portavioanele americane. Portavionul Gambier Bay, care era ultimul din formație, a explodat și s-a scufundat, multe alte portavioane suferind de asemenea avarii. Spre marele noroc al americanilor, crucișătoarele japoneze foloseau proiectile perforante, care treceau prin corpul navelor fără să explodeze, lăsând în urma lor doar niște găuri mici care puteau fi reparate. Artileriștii japonezi nici nu
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
luptă. Americanii răsuflau ușurat văzând plecarea flotei japoneze când - prima dată în cursul războiului - flota de debarcare și portavioanele ușoare de însoțire au fost atacate de kamikaze. Portavionul de escortă St. Lo al Taffy 3 a fost lovit, explodând și scufundându-se la ora 11:20. Grupul de luptă 77.4 .3 a pierdut în total două portavioane de escortă, două distrugătoare și o vedetă. Datorită problemelor de comunicare și ale neînțelegerilor zile la rând nu a pornit nimeni să salveze
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
navale. La ora 08:00 avioanele americane au atacat, avioanele de vânătoare care protejau bombardierele distrugând aproximativ 30 de avioane de patrulare ale lui Ozawa. Atacul aerian a continuat în mai multe valuri succesive până seara totalizând 527 de ieșiri, scufundând portavionul "Zuikaku", portavioanele ușoare "Chitose" și "Zuihō" și distrugătorul "Akizuki", toate soldate cu pierderi umane mari. Portavionul ușor "Chiyoda" și crucișătorul "Tama" au fost grav avariate. Rămânând fără nava sa amiral, Ozawa s-a transferat pe crucișătorul ușor "Ōyodo". După
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Forța Centrală Japoneză ar fi fost în inferioritate față de tunurile lui de pe cuirasatele lui Kurita. Cu toate acestea TG 34.5 a ajuns în urmă distrugătorul avariat și rămas în urmă Nowaki aflat în afara strâmtorii San Bernardino pe care au scufundat-o, împreună cu supraviețuitorii de pe Chikuma. Atunci când Halsey la 11:15 s-a întors spre sud, el a detașat o forță formată din patru crucișătoare și nouă de distrugătoare și sub comanda contraamiralului DuBose a trimis-o în urmărirea rămășițelor forțelor
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
11:15 s-a întors spre sud, el a detașat o forță formată din patru crucișătoare și nouă de distrugătoare și sub comanda contraamiralului DuBose a trimis-o în urmărirea rămășițelor forțelor lui Ozawa. Crucișătoarele în jurul orei 17:00 au scufundat portavionul ușor Chiyoda avariat și în jurul orei 20:59 după o luptă înverșunată distrugătorul Hatsuzuki. Atunci când Ozawa a aflat de grupul relativ slab al lui DuBose, cu o bună recunoaștere a situației a ordonat crucișătoarelor Ise și Hyūga să să
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Trimiterea de către Halsey a celor șase cuirasate ale lui Lee făceau acum vulnerabilă TF 38 la un contraatac al forței de momeală din nord. Ca un ultim moment al luptei submarinul american Jallao la orele 23:10 a torpilat și scufundat crucișătorul deja avariat Tama. Amiralul William F. Halsey a fost mult criticat după luptă, pentru că a comis cel puțin cinci greșeli care ar fi putut cauza pierderi grele americanilor. La 26 octombrie 1944 se încheie după patru zile, cea mai
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
pentru că a comis cel puțin cinci greșeli care ar fi putut cauza pierderi grele americanilor. La 26 octombrie 1944 se încheie după patru zile, cea mai mare bătălie aeronavală din istorie, la care au participat: În cursul luptelor au fost scufundate 35 de nave din care Pierderile din Bătălia din Golful Leyte nu au fost uniforme la toate forțele participante, de exemplu distrugătorul Heermann în ciuda luptei inegale cu inamicul a terminat bătălia cu o pierdere de doar șase persoane. Mai mult
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
vor traversa bazinul plutind cu ajutorul picioarelor și vor injecta veninul în pradă. După aceasta, păianjenii își iau masa. Ei vânează diverse insecte, dar se întâlnesc și specii care sunt capabile să prindă pești mici. De asemenea, acești păianjeni se pot scufunda în apă, iar corpul lor dobândește o nuanță argintie, datorită aerului dintre perișori. Majoritatea speciilor sunt mari, unele femele au până la 26 mm, dacă să includem și lungimea picioarelor, atunci lungimea corpului va ajunge la 80 mm. Datorită modul semiacvatic
Dolomedes () [Corola-website/Science/319366_a_320695]
-
fire de păr scurt și fin. Acești perișori au proprietatea de a respinge apa (sunt hidrofobi). Aceasta permite păianjenilor să folosească tensiunea superficială și să stea sau să alerge pe suprafața apei, asemenea unor insecte din familia Gerridae. Când se scufund sub apă corpul capătă un luciu argintiu, deorece printre perișorii de pe corp și picioare se formează o peliculă de aer (vezi "Argyroneta aquatica"). Ca și ceilalți păianjeni, dolomezii respiră prin plămâni (saci pulmonari) ce se deschid pe partea ventrală a
Dolomedes () [Corola-website/Science/319366_a_320695]
-
lungi decât la păianjenii lupi. Ei nu folosesc pânza, dar vânează insecte în mod activ printre vegetație înaltă sau stau la pândă. Multe specii, în special genul "Dolomedes" sunt în măsură să „meargă” pe suprafața apei, și chiar se pot scufunda sub apă la întâlnirea cu dușmanul. Alții scapă de prădători executând sărituri la o distanță de 5 - 6 centimetri. Acuplarea este anticipată de oferirea unui cadou femelei de către masculi. Cadoul reprezintă o insectă înfășurată în matase. Probabil, pentru a potoli
Pisauridae () [Corola-website/Science/319371_a_320700]
-
căruia au căzut de acord familiile victimelor catastrofei, experții independenți, mass-media suedeză și șantierul Meyer. Au ieșit însă la iveală numeroase defecțiuni tehnice ale feribotului "Estonia". Unii au sugerat existența unei conspirații și au insinuat că "Estonia" s-ar fi scufundat ca urmare a unui atentat organizat de traficanții de arme, fapt ascuns în mod intenționat de autorități. Investigațiile legate de scufundarea feribotului "Estonia" s-au încheiat în 1998. S-a renunțat la încercările de recuperare a trupurilor victimelor. Pentru a
Golful Botnic () [Corola-website/Science/315514_a_316843]
-
piesa „The Way That I Love You” a fost produs de Hagai Shaham și regizat de Kevin Bray. Clipul începe cu interpreta care îi telefonează unui operator 911, cerând să fie trimisă o persoană înspre ea, aceasta urmând să se scufunde într-o cadă de baie. Pe parcursul videoclipului, artista descoperă faptul că este înșelată de iubitul său (interpretat de actorul Christian Keyes, care a apărut și în videoclipul cântecului „Energy” al lui Keri Hilson) prin intermediul facturilor de telefonie, cărților de credit
The Way That I Love You () [Corola-website/Science/315566_a_316895]
-
ihtiologul Pr. Dr. Petru Bănărescu, privește crustaceii "Phyllopoda" din apele temporare, dar studiază și Policladele (crustacei amfipozi corophiizi) mării Negre, apoi speciile invazive ca melcul marin "Rapana venosa" și fauna bentică în general. Cu acest prilej, este autorizat să se scufunde cu butelii de aer comprimat, vizor, tub de respirat și labe de înot, dar desigur sub supravegherea unor scafandri militari. În anii 1960-1970 redactează ghidurile, pliantele, textele expozițiilor de la Muzeu, este solicitat de televiziune în 1968 pentru a traduce, adapta
Alexandru Marinescu () [Corola-website/Science/316513_a_317842]
-
a folosirii minisubmarinelor denumite și torpile umane (maiale) și a scafandrilor militari autonomi pentru atacarea vaselor ancorate în porturi. Flotila ușoară a 10-a, („Decima Flottiglia MAS” sau „XMAS”), care era însărcinată cu ducerea la îndeplinire a acestor atacuri, a scufundat sau deteriorat 28 de vase din septembrie 1940 până la sfârșitul anului 1942. Printre succesele italienilor s-au numărat cuirasatele HMS "Queen Elizabeth" și HMS "Valiant" (scufundate în portul Alexandria pe 18 decembrie 1941) și o serie de vase comerciale însumând
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
MAS” sau „XMAS”), care era însărcinată cu ducerea la îndeplinire a acestor atacuri, a scufundat sau deteriorat 28 de vase din septembrie 1940 până la sfârșitul anului 1942. Printre succesele italienilor s-au numărat cuirasatele HMS "Queen Elizabeth" și HMS "Valiant" (scufundate în portul Alexandria pe 18 decembrie 1941) și o serie de vase comerciale însumând 111.527 tdw. XMAS a folosit două tipuri de ambarcațiuni pentru aceste acțiuni („siluro a lenta corsa”), un minisubmarin cu doi scafandri la bord și MTM
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
dezarmarea foștilor lor aliați și au preluat pozițiile defensive deținute până atunci de aceștia. Germanii au ocupat și zonele care fuseseră controlate până atunci de italieni în sud-estul Franței și din Balcani. Pe 9 septembrie, o bombă ghidată germană a scufundat cuirasatul italian „Roma” în apele teritoriale ale Sardiniei. Generalul Antonio Gandin, comandantul garnizoanei italiene de aproximativ 12.000 soldați a insulei grecești Cefalonia (Divizia Acqui) a hotărât să reziste încercării germanilor de a-i dezarma militarii din subordine. Luptele au
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
Kriegsmarine a numit noi ofițeri la comanda celor trei submarine, care au fost rebotezate U-boot "U.IT.23", "U.IT.24" și "U.IT.25". Cele trei submarine au luat parte la operațiunile germane din Pacific până când "Giuliani" a fost scufundat de submarinul britanic "Tallyho" în februarie 1944, iar celelalte două au fost preluate de Marina Imperială Japoneză după capitularea Germaniei. Alberto Tarchiani, un ziarist antifascist, a fost numit ambasador la Washington de către guvenul Badoglio. Mareșalul Badoglio era șeful guvernului provizoriu
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
fi determinată de un anumit număr de factori. Elementele cele mai frecvent întâlnite în natură sunt oxigenul, siliciul, iar cele mai rare fiind produsele de dezintegrare ale franciului (astatin). Elementele din interiorul pământului, spre deosebire de cele din scoarța terestră, s-au scufundat în adâncime datorită unei densități mai mari și deoarece se află într-o stare de agregare fluidă, nucleul pământului fiind format în mare parte din nichel și fier. Elementele din univers sunt formate în special din hidrogen și heliu care
Abundență naturală () [Corola-website/Science/316568_a_317897]
-
este situat în bazinul Tarim, regiunea Xinjiang, China. Deșertul se întinde pe o suprafață de ca. 47.000 km. Deșertul se află într-un bazin, alcătuit din roci sedimentare care datează din pliocen, prin mișcări tectonice stratul sedimentar s-a scufundat în partea de răsărit formându-se o ruptură tectonică între Taklamakan și deșert. Prin deșert curgeau în trecut curgeau până în anul 1971, spre sud râurile Tărîm și Konqi, după care au secat. Pe albia lor se află azi în vestul
Deșertul Lop Nor () [Corola-website/Science/316650_a_317979]
-
Straja (548 m), D. Ghirbomului (474 m), D. Mare (492 m), D. Gruiului (520 m) și Măg. Copaciului (580 m). Depresiunea Transilvaniei, unitate în interiorul căreia se află bazinul Secașului Mic, s-a format și a evoluat pe un fundament rigid, scufundat la peste 3.000 m adâncime, peste care s-au depus strate sedimentare. Fundamentul cristalino-mezozoic, constituit din paragnaisuri cu muscovit și biotit, micașisturi, șisturi cuarțitice cu granați, calcare cristaline etc., a suferit o scufundare lentă, începând din cretacicul superior, până în
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
La o astfel de “expediție”, ei consuma chiar și 150 kg de iarba și alte plante din mlaștini. Aceste animale își petrec cea mai mare parte a zilei cufundate în apa, ținându-și la suprafața doar boturile masive. Când se scufunda, hipopotamii își închid nările și pot rămâne sub apa pana la cinci minute, deplasându-se cu ușurința pe potecile delimitate clar pe fundul apei. Pe teritoriul unui mascul - o zona de forma unei pere, lunga de aproximativ 8 km - trăiesc
Delta Okavango () [Corola-website/Science/316707_a_318036]
-
de el și ea este iubita lui la final. Îi atrage gelozia lui Zâne deoarece Zâne crede că acesta are o relație cu Rikki. Zâne Bennet este băiatul arătos! Iubitul lui Rikki; A fost salvat de Emma, când s-a scufundat cu tot cu „Lorelay“; El a crezut că a fost un monstru marin; Apoi a văzut-o pe Emma vopsita și și-a dat seama că există sirene; De atunci a început vânătoarea de sirene; toată lumea crezându-l nebun; În prezent este
Lista personajelor din H2O - Adaugă Apă () [Corola-website/Science/316737_a_318066]
-
vară, între locurile de clocit și bancurile de pești, papagalii de mare formează în aer o adevărată aglomerare. Succesul clocitului depinde de distanța ce trebuie parcursă pentru procurarea hranei pentru ei înșiși precum și pentru puii flămânzi. Papagalul de mare se scufundă cu o viteză uimitoare în căutarea hranei sale preferate, anghila de nisip. Își folosește aripile drept motor de propulsie, pentru a ajunge din urmă bancul uriaș de pești. La întoarcerea păsărilor, în perioada martie-aprilie, în apropierea cursurilor de apă se
Papagal de mare () [Corola-website/Science/315163_a_316492]
-
ajungă iarăși strălucitoare așa cum a fost cu 270 de ani în urmă. Apoi peste câteva sute de ani în viitor se poate produce o nouă explozie, o nouă degajare de material și așa mai departe. Eta Carinae se află deci scufundată în materialul ejectat cu ocazia erupției din 1843 și al erupției din 1730, erupție înregistrată și de John Herschel. Stele de dimensiuni asemănătoare cu Eta Carinae își consumă combustibilul destul de repede din cauza luminozității. Este așteptat ca Eta Carinae să explodeze
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]