5,253 matches
-
Alergam, căutam... Ce surprize puteam să-i fac?... Mărgele, gablonțzuri, perle artificiale... Mă Costaichie, dar așa o surpriză bine sculată, să mă scuze doamnele, îi făceai tu? Du-te, mă, în bida mă-tii, tu crezi gă asta e totul? Scuză-mă, Costaichie, răspunde la întrebare... Să mă ierte doamnele, doamnă Olimpia, nu vă supărați, doamnă Măgduța, stimată doamnă Laura, he, he, permiteți-mi, am avut o ședință, nu fac vreo aluzie la persoanele de față, dar discutam și noi lipsurile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
primit cu pietre, hî, hî.. hîîî... Bă, imbegilule, nu mai plânge aici ca o oaie gufurită, râde filozoful de noi, gare nu știu gum a bigat aici. Îl invid să se care bînă nu-mi ies din bepeni... Mă Costaichie, scuză-mă, spui că ești un om bun și că ai vrut să fac bine la toți. Nu te supăra, dar ce bine i-ai făcut tu propriului părinte care te-a adus pe lume și a muncit pentru tine? I-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la culcare ca de obicei. Nu e pisălog, intervenii (citisem Ulysse încă de pe vremea studenției), Joyce fărămițează personajele și lucrurile și asta poate să enerveze, el nu mai poate să descrie bătălia de la Austerliz ca Tolstoi, în schimb, să mă scuze Lavinia, prinde, de pildă, femeia în timpul ciclului ei lunar și ne arată alt câmp de bătălie, nu mai puțin senzațional decât ceea ce vede savantul când pune materia vie sub microscop. E o altă Odisee... așa că n-o să facă nimic, Ciceo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părea să confirme teama lor irațională de animale care simțeau că aveau să fie hăituite... Așa era, ca o nouă temă beethoveniană a destinului, bubuiturile în ușă ale securiștilor făcură în curând ca râsul să înceteze și ironia să înghețe. Scuză-mă, sânt patetică, dar am pentru întîia oară sentimentul că pot comunica din plin cu cineva... Ți s-a părut că nu te aud fiindcă nu ți-am răspuns, nu m-am angajat în adâncime în ideea că sîntem prea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lucra direct cu I. G. Farben, atâta lucru știa și el de pe plicurile cu vopsele pe care le folosea muierea înainte să-i croșeteze flanelele din lână de oi țurcană, cu toate că asta n-avea nici o legătură cu creioanele chimice, mă scuzați, domniță, sărut mâna, văd că dumneavoastră sînteți foarte realistă... foarte... foarte realistă..." Vorbea ca și când ar fi și cunoscut unul care putea să declare o astfel de inepție, și la întrebarea mea răspunse gâfâind că nu numai că îl cunoaște, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Și-a dezvelit frumusețea de dantură, s-a înclinat cu capul într-o parte și s-a retras. Aiurea! parcă nu erau acolo o mulțime de fete drăguțe care să le accepte stilul, părea el să-mi spună ironic. "Mă scuzați, alteță!" Ceea ce și făceau amândoi, adică le alegeau, și într-o zi le dădeau de știre: "Ileana B. și Victoria N. duminică după masă sânt convocate la tovarășul Ghiță, acțiune U.T.M." " Acțiunea" se petrecea la ei acasă, înțelegi în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că tatăl ei avusese un joagăr..." "Înțeleg ce vrei să spui, o întrerupsei, consensul a fost încălcat..." " Da, zise, și s-au supus toți. De ce?!" "Hm! exclamai. Din lipsă de imaginație, cum bine ai spus, avea el destulă pentru toți!" "Scuză-mă, zise, nu te pot urmări! Puternicul Șuta, cu tâmplele în mâini, nu se sfia să arate că era inspiratorul subalternului lui de la orășenesc. Dar era?" Cine dracului poate să știe?!" murmurai. "Vezi? zise cerând parcă protecție. Vezi?" repetă și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
măcelărită? O, Dumnezeule, șoptii, cine îți spune ție că n-ai omorât, poate, unicul tău copil?" Dar ea nu se turbură în prima clipă, și abia după ce se lăsă între noi o tăcere grea țigarea îi căzu dintre degete. "Mă scuzi un moment?" zise. Și se ridică și porni undeva cu pașii ei care mergeau parcă îndărăt (acum mai mult ca oricînd), lăsîndu-mă parcă cu bună-știință să-i contemplu mersul, s-o înțeleg fie și numai dintr-atît, că nici o întrebare n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ia lasă tu teoriile, mă întrerupse cu brutalitatea ei catifelată, du-te jos la cârciumioară și spune-i lui nenea ăla să ne-aducă aici fripturile și ce mai au ei acolo bun..." "Te simți obosită?" Da, te rog frumos! Scuză-mă!" "Să nu se răcească pe viscolul ăsta până urcă." " Nu-i învăța tu pe ei cum să facă, își cunosc meseria..." Frații Berea (așa îi chema pe cei doi mici cîrciumari), când auziră, imediat se puseră în mișcare, ba
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adică nu știu..." "Dați-mi-o la telefon." Ridicai aparatul de pe birou și îi întinsei iubitei mele receptorul. "Nu, zise ea, gâfâind, n-am hemoragie, dar mă simt ca înjunghiată... Bine, vă aștept..." Și îi dădu medicului adresa. Care se scuză când veni după două ore, "din pricina vremii n-am putut găsi un taxi... Am venit pe jos... V-am spus să veniți cu penicilină, acum n-ați mai fi avut aceste neplăceri... Pentru 30 de lei spitalul nu ne dă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să mai zic!? Și se uită la mine cu o privire albită de furie, ca altădată de fascinație, și mă reprimă, simțind ironia mea ascunsă: Dacă mă asculți ca să-ți bați joc, chiar că n-am să-ți mai spun." "Scuză-mă, îi spusei cu simpatie sinceră, povestești prea încet pentru curiozitatea mea mare. Dacă vrei, nu-mi mai spune acum nimic, am înțeles... Spune-mi numai ce s-a întîmplat la Londra. Ce-ați căutat acolo?" " El a fost trimis
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vechi cu domnul Culala. Micul inginer fusese protectorul de pe șantier al iubitei mele, ea îl invitase. Ceilalți erau toți medici la spitalul pe care îl conducea internisul. Iată deci grupul de care mă temusem! Intrarăm în hotel și recepționerul se scuză că n-a înțeles bine cui fuseseră rezervate camerele (instruit să mascheze farsa); ne înmînă cheile și urcarăm. "Suzy, Petrini, ne zise șeful, făceți-vă comozi și coborâți la masă. Astăzi sînteți invitații mei!" "Vă mulțumim, zise Suzy, sînteți foarte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
caier... Ești mai mare decât Aristotel, dar să nu te prind că faci filosofie cu mine... Ai crezut că... Suzy a ta... O, cât ești de drept și de curat... Ce copil ești... De fapt ești... De fapt ești un... Scuză-mă, nu știu ce spun, m-am troșcăit..." Da, zisei, destul de tare, ca să mă pui mai presus de Aristotel, dar nu atât de tare ca să mă jignești, deși un gând te-a ispitit. De fapt ce sînt?" "Hercule, cu tine simt că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de efect în procesul verbal. Forma era mai importantă decât fondul. ― Doamnelor? Domnilor? (Semne din cap aprobatoare. Van Leuwen își îndreptă atenția asupra persoanei care făcea obiectul acestei discuții. Al acestei disecții, se gândi ea cu amărăciune.) Binevoiți a ne scuza, master principal Ripley? ― Sigur că nu. Se întoarse tremurând de indignare, pentru a părăsi sala. Văzu în treacăt ecranul cu imaginea lui Dallas. Căpitanul Dallas. Dallas, prietenul ei. Dallas, iubitul ei. Dallas care murise. Ieși furioasă. Spusese, încercase totul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un entuziasm prefăcut. Uiți însă un lucru: chestiile alea care bântuie pe-acolo. E important. Bishop făcu un pas înainte. ― Mă duc eu. Era calm, destins, ca și cum nu avea de ales. ― Ce? Ripley rămase cu gura căscată. El zâmbi, parcă scuzându-se. ― Eu sunt singura persoană calificată pentru a ghida de la distanță o navetă, iar climatul inospitalier al acestei lumi mă afectează mai puțin decât pe voi. În plus mintea mea se lasă... mai greu distrasă decât cea a oamenilor. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
elementele hrănitoare pe care le-am determinat. El era cel mai solid dintre cei doi bărbați - cu excepția capului, care era alungit, în timp ce Vocea Unu avea o față pătrată. Onda era cel mai în vârstă dintre cei doi. Acum spuse, aproape scuzându-se: - Va fi nevoie de alte câteva ore pentru a pregăti o mâncare mai substanțială. Breemeg acceptă explicația cu o mișcare a capului. Apoi îl luă de braț pe Gosseyn: - Haide să-ți arăt locuința, spuse el. Era prima confirmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
închidă ușa de la sala de clasă. Se întoarse și porni în direcția lui. Părea să fie un moment perfect normal în timp și spațiu. Privind-o cum se îndrepta spre el, Gosseyn avu o idee simplă, nesofisticată; de aceea spuse scuzându-se: - Doamnă, bănuiesc că acum ar trebui să fiu dus înapoi în apartamentul ce mi-a fost dat, până ce fiul dumneavoastră va avea iarăși nevoie de mine. Tânăra femeie stătea acum în picioare, privindu-l, cu o expresie ciudată întipărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
nu există decât atât cât să ne dea nouă textul ăsta, cu informația de pe el.“ „Dar ce e globalmind?“, s-a interesat Maria, „Un site, o firmă, o organizație-fantomă? Și cum ai dat de ei?“ „Nu știu exact.“, s-a scuzat Mihnea. „Programele mele de căutare aleatorie au nimerit cuvântul, scotocind prin niște mail-uri.“ Habar n-aveam dacă improviza. „Bidileanu!“, mi-am amintit. „Adresa lui! De-aici îmi suna mie cunoscut cuvântul: bidilov@globalmind.com!“ „Exact. Vecinul tău zgubilitic. Algoritmii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar prezentări elogioase la toate broșurile și cărticelele?! Mai strecori și-o prefață, și gata, crede lumea c-ai fost coleg cu Eminescu și Slavici...“ „Da, domne, frumoasă manevră! Așa ies geniile pe bandă rulantă la voi...“, a ricanat Mihnea. „Scuză-mă, Mihnea,“, a intervenit Maria, „Ai zis ceva mai devreme... Dacă nu talentul e în cauză aici, atunci ce?“ „Informația. Asta căutăm noi la individul ăsta, ce informație ne transmite, nu cum o ambalează. Floricelele sunt pentru dom’ profesor.“ „Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
permutări imposibile și îmbinări de neimaginat, peste care presăra aerul cast al logodnei sau al meselor de familie (îl admiram pe JR, care dădea bună-dimineața, se-așeza să mănânce, își turna suc de portocale din carafa enormă, după care se scuza că trebuie să plece nu știu unde la afaceri și se ridica de la masă fără să fi atins nimic). Personajele se dezlănțuiau, nimic nu punea o frână în calea prăpădului: frați cu tați, verișorii între ei, cumnații cu socrii, reparatorii aparatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
grijă, evitând conflictul: „Domnișoară, vroiam să vă rugăm să dați drumul la televizor.“ „Pe ce canal?“, ne-a zâmbit ea, încruntându-se la Cezar. „Pe-oricare.“, a zis Mihnea. „Un film simplu, comercial. De-ăla să nu ne punem întrebări.“ „Scuzați-l, e-un mitocan.“, am completat eu. Cezar s-a așezat cuminte la loc, rânjind blând și sincer. „Și mai aduceți trei beri, vă rog.“ Ospătărița s-a îndepărtat, fără să șteargă masa. „Că-cățea!“, a șuierat Cezar, doar pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că da, îl aprobă vesel funcționarul. — Prințe, ați studiat și ceva științe acolo, la profesor? întrebă deodată negriciosul. — Da... am studiat... — Eu, însă, n-am studiat nimic, niciodată. De fapt, nici eu n-am învățat mare lucru, adăugă prințul aproape scuzându-se. Din pricina bolii, s-a considerat că ar fi imposibil să mi se asigure studii sistematice. Familia Rogojin o cunoașteți? întrebă repede oacheșul. — Nu, n-o cunosc deloc. Știți, în Rusia nu cunosc decât foarte puțini oameni. Dumneavoastră sunteți Rogojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu cumva... Aicea-i aici, parcă-mi vine să cred... De aceea, dacă se poate, aș îndrăzni să vă întreb: nu cumva sărăcia vă împinge să-i cereți ceva generalului? — O, nu, în privința asta fii absolut liniștit. Am altă treabă. — Scuzați-mă că v-am întrebat judecând după cum arătați. Așteptați-l pe secretar; generalul e ocupat acum cu colonelul, dar acuși vine și secretarul... Companiei... — Atunci, dacă e mult de așteptat, aș avea o rugăminte la dumneata: n-aș putea fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
viață al oamenilor de aici, exact așa mi-am închipuit că va ieși totul. Ce să-i faci, probabil că tocmai așa trebuia să se întâmple... Nici la scrisoarea de atunci n-am primit răspuns... Așa că, rămâneți cu bine și scuzați deranjul. În aceste clipe, privirea prințului era atât de blândă și zâmbetul atât de lipsit de orice nuanță de resentiment ascuns, încât generalul se opri brusc și dintr-odată își privi musafirul cu alți ochi; toată această schimbare de atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oamenii se sondează unii pe alții din ochi și nu sunt în stare să găsească nimic... Ce ziceți, începutul e plicticos? Dumneavoastră parcă ați... — Două cuvinte, vă rog: aveți ceva avere? Sau, poate, intenționați să vă găsiți o ocupație oarecare? Scuzați-mă că vă iau așa... Nici vorbă! Întrebarea o apreciez foarte mult și o înțeleg. Deocamdată nu am nici un fel de avere și nici o ocupație, tot deocamdată, deși ar trebui. Cât despre bani, până acum n-au fost ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]