4,516 matches
-
au fost înălțați pereții navei romanice, a fost construit un nou altar și au fost terminate bolțile. În secolul al XVI-lea construcția a fost refăcută în stil gotic. Complexul de lângă zidul incintei reprezintă urmele casei parohiale medievale. Orașul Cristuru Secuiesc a fost în perioada interbelică reședința plasei Cristur din județul Odorhei. Pentru scurt timp, înainte de cel de-al doilea război mondial, autoritățile române au schimbat denumirea Cristurului Secuiesc în "I.G.Duca". Economia acestui oraș este susținută de activități în domeniul
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
gotic. Complexul de lângă zidul incintei reprezintă urmele casei parohiale medievale. Orașul Cristuru Secuiesc a fost în perioada interbelică reședința plasei Cristur din județul Odorhei. Pentru scurt timp, înainte de cel de-al doilea război mondial, autoritățile române au schimbat denumirea Cristurului Secuiesc în "I.G.Duca". Economia acestui oraș este susținută de activități în domeniul: fabricării mobilierului, construcțiilor, fabricării oțelurilor speciale, industriei alimentare (prin procesarea cărnii și prelucrarea laptelui), comerțului și serviciilor. Un rol important îl are însă și agricultura (cultivarea terenurilor) și
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
cărnii și a laptelui, agricultura, morăritul, panificația precum și transporturile, comerțul și serviciile. Este axat pe obiecte din domeniul istoriei mineritului și breslelor,dar are și colecții de istorie locală. Deține și vase produse de glăjăriile (fabrici de sticlă) din Ținutul Secuiesc și de olarilor din Bazinul Baraolt. Tot aici este expus și scheletul de mastodont, cu o vechime estimată de trei milioane de ani, descoperit în cariera de lignit de la Racoșul de Sus.
Baraolt () [Corola-website/Science/297077_a_298406]
-
termenului maghiar "Váralatt" "Subcetate" (aceeași etimologie o au toponimele Orlat, Urlat). Urlați a fost până cel târziu în [[1645]] reședința unui fost [[județul Săcuieni|județ Săcuieni]], iar numele Secuieni ar sugera imigrarea medievală a unor elemente etnice maghiare din [[scaunele secuiești]]. [[Nicolae Iorga]], în volumul său de "Documente urlățene", publicat inițial în cadrul "Buletinului Comisiei Istorice a României", în [[1927]] (editat apoi și în extras), își punea întrebarea: "de unde-i vine acest nume?", pe care l-a catalogat în altă parte drept
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
județelor Alba și Cluj (din fostul Scaun esc al Arieșului) și din județele Sibiu și Brașov. Secuii vorbesc un grai maghiar cu numeroase arhaisme și regionalisme. Nucleul ariei lor de locuire este regiunea din sud-estul Transilvaniei cunoscută îndeobște ca Ținutul Secuiesc (în , în , în , în ) sau "Secuime". La recensământul efectuat în perioada 18-27 martie 2002, doar 532 de persoane s-au declarat că aparțin minorității secuilor din România. Pentru a spori numărul secuilor, la recensământul din 2012, etnicii maghiari au fost
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
și nu maghiari. Rezultatele ultimului recensământ nu prezintă care este numărul declarat al secuilor ci doar al maghiarilor. Proporția numerică a secuimii în cadrul maghiarimii din perioada descălecării poate fi estimată la 4 - 5%. Proporția secuilor maghiari care trăiesc în Ținutul Secuiesc poate fi astăzi la fel, deși o parte a rămas pe teritoriile locuite înainte, ceea ce dovedește și toponimia (denumiri geografice) și dialectul secuiesc. Proporția secuimii de aceea nu s-a schimbat în cadrul maghiarimii, deoarece în Ținutul Secuiesc a trăit o
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
maghiarimii din perioada descălecării poate fi estimată la 4 - 5%. Proporția secuilor maghiari care trăiesc în Ținutul Secuiesc poate fi astăzi la fel, deși o parte a rămas pe teritoriile locuite înainte, ceea ce dovedește și toponimia (denumiri geografice) și dialectul secuiesc. Proporția secuimii de aceea nu s-a schimbat în cadrul maghiarimii, deoarece în Ținutul Secuiesc a trăit o populație numeroasă care vorbea în limba maghiară și care după câteva generații a devenit secui. Dacă luăm în considerare numărul mediu al secuilor
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
trăiesc în Ținutul Secuiesc poate fi astăzi la fel, deși o parte a rămas pe teritoriile locuite înainte, ceea ce dovedește și toponimia (denumiri geografice) și dialectul secuiesc. Proporția secuimii de aceea nu s-a schimbat în cadrul maghiarimii, deoarece în Ținutul Secuiesc a trăit o populație numeroasă care vorbea în limba maghiară și care după câteva generații a devenit secui. Dacă luăm în considerare numărul mediu al secuilor dintr-un sat 202, stabilit de István Bakács, atunci în jurul anului 1330 numărul populației
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
a trăit o populație numeroasă care vorbea în limba maghiară și care după câteva generații a devenit secui. Dacă luăm în considerare numărul mediu al secuilor dintr-un sat 202, stabilit de István Bakács, atunci în jurul anului 1330 numărul populației secuiești poate fi estimată la 80 mii. Prima înregistrare militară autentică din 1614 ne arată imaginea Ținutului Secuiesc cu 120 mii de locuitori. Primul recensământ desfășurat în Transilvania a fost cel din anii 1784-1787. După datele conscripției fiscale din 1808, și
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
secui. Dacă luăm în considerare numărul mediu al secuilor dintr-un sat 202, stabilit de István Bakács, atunci în jurul anului 1330 numărul populației secuiești poate fi estimată la 80 mii. Prima înregistrare militară autentică din 1614 ne arată imaginea Ținutului Secuiesc cu 120 mii de locuitori. Primul recensământ desfășurat în Transilvania a fost cel din anii 1784-1787. După datele conscripției fiscale din 1808, și cele ale evidențelor militare din 1810 se poate presupune numărul familiilor secuiești la nivelul întregii "Secuimi" din
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
1614 ne arată imaginea Ținutului Secuiesc cu 120 mii de locuitori. Primul recensământ desfășurat în Transilvania a fost cel din anii 1784-1787. După datele conscripției fiscale din 1808, și cele ale evidențelor militare din 1810 se poate presupune numărul familiilor secuiești la nivelul întregii "Secuimi" din secolul XIX: Recensămăntul din 1850, a fost cel în care este menționată pentru prima dată "apartenența etnică". La acest recensământ disputat, au fost înregistrate 180.850 persoane de „etnie secuiască”. Statisticianul Varga E. Árpád arată
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
se poate presupune numărul familiilor secuiești la nivelul întregii "Secuimi" din secolul XIX: Recensămăntul din 1850, a fost cel în care este menționată pentru prima dată "apartenența etnică". La acest recensământ disputat, au fost înregistrate 180.850 persoane de „etnie secuiască”. Statisticianul Varga E. Árpád arată că: În 1935 academicianul Gheorghe Popa-Lisseanu estima numărul secuilor la 500.000, contestând totodată aserțiunile relative la "puritatea lor etnică". Unii autori estimează că grupul secuilor, ca parte a maghiarimii din România, ar fi de
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
promovarea de acțiuni culturale, promovată de Partidul Național Liberal și de ministrul instrucțiunii C. Angelescu. Sabin Manuilă, rectorul Institutului de Statistică din București și directorul recensământului din 1930, s-a pronunțat împotriva ofensivei culturale (de educare a maselor) din zona secuiască (propusă de Ministerul Instrucțiunii Publice în 1927), sugerând (în memoriul redactat la 19 noiembrie 1935, adresat ministrului educației) că: Singura comună cu majoritate românească din centrul ariei locuite de secui este Voșlăbeni, Harghita, care a fost colonizată la începutul secolului
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
toponimiei, numele orașului Vlăhița a fost menționat în documente în anul 1406 sub numele de "villa olachalis" ("Oláhfalu, oláh =valah"). Localitatea s-a numit în maghiară până în 1899 "Oláhfalu", după care i-a fost schimbată denumirea în "Szentegyházasfalu". În afara scaunelor secuiești propriu zise mai există secui în localități răzlețe pe teritoriul județelor Bistrița-Năsăud (Cireșoaia=Magyardécse) și Cluj (Cămărașul de Pustă=Pusztakamarás). O comunitate arhaică de maghiarofoni, asociați uneori cu secuii, supravietuiește până în prezent la Săcădate (Oltszakadát) în imediata apropiere a orașului
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
huni, gepizi, avari, bulgarii de pe Volga, onoguri, kavari sau din kabardino-balkarii din Caucaz. De altfel, o ramură a turcilor horezmieni (din Horezm sau "Hwarizm"; populație cu substrat iranic), numită în maghiară "káliz" și "koromza"/"korozmin", a fost colonizată în scaunul secuiesc "Șepși" în jurul orașului Sfântu Gheorghe Un grupuscul etnic, numit "barsil", a fost pus de unii cercetători pe seama grupului etnic burtas de la Volga, despre care mult timp s-a crezut că era o populație fino-ugrică mordvină (numită și "bercelek"), dar mai
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
fost secuizată. Gheorghe Popa-Lisseanu arată că: Potrivit unui studiu realizat de geneticieni și antropologi din câteva instituții academice din Ungaria, se arată că "„din rezultatele cercetărilor antropologice și genetice a ieșit la iveală că nu există diferențe semnificative între populația secuiască și cea maghiară”". Etimologia cuvântului "székely" este controversată și neclară, cercetătorii oscilând între trei ipoteze principale: 1) din numele tribului turcic ogur (oghur; dialectele "lir") "*s*k*l" (pronunțat probabil [eskel, iskil] sau [eski]; în limba ). 2) din numele tribului
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
unui neam se afla de regulă un vârstnic, învestit cu autoritate și recunoscut ca atare de membrii grupului. Acesta era „conducătorul neamului” (ung. hadnagy "locotenent" sau szálláskapitány, „căpitan de așezare”; vezi și "hotnog" pe românește ). Dintre cele mai cunoscute „neamuri” secuiești: Halom, Örlec, Jenő, Meggyes, Adorján și Abraham Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale de-a lungul graniței nou extinse. Inițial au fost colonizați în Panonia apoi în apropiere de Oradea și în final în Ținutul numit secuiesc. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116, îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui Ștefan al II-lea al Ungariei (1116-1131). O altă mențiune autentică a
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Ozun) și Uzonkafürdő (Ozunca-Băi) din județul Covasna. ("Ozun" înseamnă pe turcește "lung", comparabil cu cuvântul maghiar "hosszú".) În zona Mureș există sate cu numele de Búzásbesenyő (Valea Izvoarelor) care înseamnă "peceneg" (pe turcește "peçenek" și "beçenek").. O parte a populației secuiești a fost așezată pe granița vestică și nordică a ducatului, respectiv a Regatului Ungariei. Secuii sunt amintiti, printre altele, în anii 1256, 1314, 1323 și 1364, în provincii vestice ale Ungariei, în comitatele Pozsony și Moson. Prezența lor este confirmată
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
1323 și 1364, în provincii vestice ale Ungariei, în comitatele Pozsony și Moson. Prezența lor este confirmată apoi și de numele unor localități, ca Székely și Székelyfalu, ambele în comitatul Szabolcs, formate prin includerea etnonimului maghiar al secuilor. Importante comunități secuiești sunt evocate documentar și în comitatele Bars, Szerém, Gömör, Abaúj, Somogy și Baranya. Prezențe secuiești sunt semnalate în secolele XI și XII în anii 1116 și 1146 în Bihor, în zona localităților Teleac și Salonta, dar și pe teritoriul actualelor
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
este confirmată apoi și de numele unor localități, ca Székely și Székelyfalu, ambele în comitatul Szabolcs, formate prin includerea etnonimului maghiar al secuilor. Importante comunități secuiești sunt evocate documentar și în comitatele Bars, Szerém, Gömör, Abaúj, Somogy și Baranya. Prezențe secuiești sunt semnalate în secolele XI și XII în anii 1116 și 1146 în Bihor, în zona localităților Teleac și Salonta, dar și pe teritoriul actualelor județe Timiș și Hunedoara. Comunități secuiești, întemeiate probabil la cumpăna secolelor XI-XII, pe văile râurilor
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
comitatele Bars, Szerém, Gömör, Abaúj, Somogy și Baranya. Prezențe secuiești sunt semnalate în secolele XI și XII în anii 1116 și 1146 în Bihor, în zona localităților Teleac și Salonta, dar și pe teritoriul actualelor județe Timiș și Hunedoara. Comunități secuiești, întemeiate probabil la cumpăna secolelor XI-XII, pe văile râurilor Secaș, la Sebeș-Alba, și Târnava Mare, în zona Mediașului sau Sighișoara, dar și in zona Hârtibaci la Saschiz și Viscri. Spre mijlocul secolului XII, concomitent cu avansarea hotarelor Regatului Ungariei spre
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Târnava Mare, în zona Mediașului sau Sighișoara, dar și in zona Hârtibaci la Saschiz și Viscri. Spre mijlocul secolului XII, concomitent cu avansarea hotarelor Regatului Ungariei spre estul și sud-estul Transilvaniei, respectiv spre obstacolul natural, Carpații Răsăriteni și Meridionali, comunități secuiești sunt semnalate în sud-estul Transilvaniei, la Zăbala și Peteni. Comunități secuiești sunt atestate și pe malul din dreapta al râului Olt, în zona centrală a sudului Transilvaniei. O dizlocare masivă a așezărilor secuiești de pe Valea Oltului și cea a Hârtibaciului, cauzată
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Hârtibaci la Saschiz și Viscri. Spre mijlocul secolului XII, concomitent cu avansarea hotarelor Regatului Ungariei spre estul și sud-estul Transilvaniei, respectiv spre obstacolul natural, Carpații Răsăriteni și Meridionali, comunități secuiești sunt semnalate în sud-estul Transilvaniei, la Zăbala și Peteni. Comunități secuiești sunt atestate și pe malul din dreapta al râului Olt, în zona centrală a sudului Transilvaniei. O dizlocare masivă a așezărilor secuiești de pe Valea Oltului și cea a Hârtibaciului, cauzată de colonizarea germană, are loc la sfârșitul secolului XII. Începând cu
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
spre obstacolul natural, Carpații Răsăriteni și Meridionali, comunități secuiești sunt semnalate în sud-estul Transilvaniei, la Zăbala și Peteni. Comunități secuiești sunt atestate și pe malul din dreapta al râului Olt, în zona centrală a sudului Transilvaniei. O dizlocare masivă a așezărilor secuiești de pe Valea Oltului și cea a Hârtibaciului, cauzată de colonizarea germană, are loc la sfârșitul secolului XII. Începând cu prima jumătate a secolului al XIII-lea și continuând până în primele decenii ale secolului al XIV-lea, unii specialiști susțin că
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]