5,117 matches
-
asupra anumitor date fără să se știe întotdeauna dacă greșeala ține de o voință deliberată sau de o reală incapacitate de a-și aminti: așa se întâmplă atunci când menționează data testamentului lui La Boătie sau cea a redactării Discursului asupra servituții voluntare, cartea prietenului său; asupra datei morții tatălui său; asupra timpului pe care mărturisește că l-a consacrat traducerii cărții lui Raymond Sebord pentru a-i face plăcere prietenului său. După cum Montaigne nu va ști niciodată să socotească. Cifrele nu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
totuși la a face publice niște relații care depășesc cu mult arcul de cititori enunțați inițial). Mai spune că redactează această carte nepereche pentru a include în ea, ca într-un tabernacol, cartea lui La Boătie - acel sublim Discurs asupra servituții voluntare. Numai că nu chiar acesta e lucrul pe care-l face, după ce, în prealabil a diminuat opera lui La Boătie: un exercițiu de stil, o lucrare de tinerețe, o broșurică fără pretenții, o compilație zice el! Adevăratul motiv? în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Charron, Drumul spre înțelepciune, Metrodoros, Egalitatea bărbaților și a femeilor, Marie de Gournay, Eleganțele limbii latine, Valla, Elogiul nebuniei, Erasmus, Eneadele, Plotin, Epicurianul, Erasmus, Eseu asupra intelectului omenesc, Locke, Eseu asupra liberului arbitru, Erasmus, Discurs despre metodă, Descartes, Discurs asupra servituții voluntare, La Boătie, Dispute dialectice, Valla, Eseuri, Montaigne, îvezi capitolul consacrat lui Montaigne) Eseuri morale și politice, Hume, Etica nicomahică, Aristotel, Evanghelia lui Filip, Evanghelia lui Matei, Evanghelia lui Toma Expunere în rezumat a teologiei, Toma d’Aquino, Heautontimoroumemos, Terențiu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Allan Pinkerton, care-și deschisese o agenție privată de detectivi încă din 1850, crease o admirație durabilă: pe modelul său aveau să apară o sumedenie de detectivi particulari ce au înlocuit figurile oficiale ale polițistului și șerifului. Neconstrâns de servituțile angrenajului administrativ, detectivul particular avea o libertate de mișcare întru totul convenabilă scriitorului. Nelimitat de legi și regulamente, el era infinit mai atrăgător decât inspectorul de școală veche cu melon, vocabular ales și comportament previzibil. Modelul detectivului „dur” și al
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care a instituit la noi critica de analiză și al cărui determinism a fost continuat de N. Iorga și G. Ibrăileanu. Prim descendent maiorescian, Mihail Dragomirescu ar fi moștenit de la maestru „scrupulul critic de a desprinde opera scriitorului de orice servitute istorică și etică” și a elaborat prima doctrină estetică la noi (Știința literaturii). A doua vârstă maioresciană a stilului critic românesc o reprezintă E. Lovinescu. Pentru epoca 1920-1940 mentorul „Sburătorului” îi apare lui S. ca principalul factor de progres al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
referă la credința că „Soarele, Luna și Întreg corul stelelor sînt sufletele raționale, creaturi odinioară incorporale supuse acum vanității și corpurilor de foc pe care, În neștiința noastră, le numim luminători ai lumii; și că ele vor fi eliberate de servitute și corupție pentru a se bucura de glorioasa libertate a Fiilor lui Dumnezeu”35. Într-o scrisoare din 401, păstrată de Ieronim, Teofil, patriarhul Alexandriei, la Început simpatizant, apoi cel mai Înverșunat prigonitor al origeniștilor din deșertul Egiptului, oferă cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Într-o lume, de pildă, care cultivă politețea ca manifestare a spiritului de toleranță și bună înțelegere și ca expresie a educației civice, sentința moralistului e semnul unei percepții distincte, al unei situări singulare și, evident, polemice: Politețea e o servitute, o concesie neîntreruptă, un contract de consimțiri"132. La Arghezi, deprecierea semnificației unui cuvânt, pe care norma comună îl valorizează pozitiv, echivalează cu respingerea înțelegerii obișnuite, ordinare, asupra obiectului real. Văzută ca mască socială, ca "regulator elastic al sincerității și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
plantației colective care eșua pretutindeni? • De ce acest eșec tardiv? Care au fost condițiile sale concrete? Am văzut că Okelataka, prin situarea geografică, cunoscuse cele două exploatări coloniale (fildeșul și uleiul de palmier); de unde o alienare cvasitotală, o obișnuință îndelungată a servituții care-i face pe toți să se supună ordinelor venite de la suprastructura europeană. Aflat de mai bine de o jumătate de secol în situație colonială, redus la a fi această celulă exploatată pe care o dorea sistemul, Okelataka nu putea
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sunt expresia "neputinței rostite pe de rost". Singură Muzica sugerează infinitul: "Îmi trebuie un milion de voci / ca să scufund această mare moartă / ce se trezește-n suferința mea..." Neliniștile solitarului copleșit de "obstacole", terorizat de proximitatea "deșertului" sunt, în fapt, servituțile categoriei umane; observatorul din Inflație, "încleștat în contradicțiile înconjurătoare", e centrul speciei in toto: Uscate-atâtea rosturi sunt Doamne! pe pământ, de frig, de foc, regrete, spaimă, neputință, că sângele din mine a început, oh! prea devreme să se domolească. În
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
analog; gândul lui se îndreaptă "către sat", către "lutul" celor duși. "Academia mea: iarba din sat!". Sicilianul Salvatore Quasimodo admira "il riposo dell-erba"; George Vulturescu percepe forțe subterane: "Când scriu primesc din sat energia sălbatică / a nopților de mai. O servitute cumplită mă leagă de cuvintele lui care-și hăuie-n mine cortegiile de păstori" (Animal tânăr, ochiul). Consecvent sieși, el îngrijește cuvintele "tot după legea ogorului"; analogiile sunt clare: "Am agonisit la fel: voi un petic de lut eu un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a realizat plenar. Într-un text final (predominant în proză), o propoziție sună a deviză orgolioasă: "Vreau poetul unic, singuratic, nemultiplicabil". Afirmație-program! Lectorul va descoperi în volumele acestui original cătător de comori un micro-tratat, un corpus compact despre încântările și servituțile creației; o lecție fremătândă despre viață și idealități, despre Poezie ca mod de existență, ca iluzie salvatoare. INDEX OPERUM IO(A)N ALEXANDRU Topa-Mică (Cluj): 25 dec. 1941 București, 15 sept. 2000. Cum să vă spun (1965); Viața deocamdată (1965
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lunii. Scurt... istorie a totalitarismului În Slovenia, 1945-1990, cu o versiune prescurtat... În englez.... Al...turi de c...rți și expoziții - asupra c...rora vom reveni - unul din mijloacele privilegiate ale acestei „memorii a rezistenței” este televiziunea, eliberat... brusc de servituțile totalitare. În Polonia, potrivit lui L. Kuk, „televiziunea public... a devenit foarte repede domeniul combatanților din vechea opoziție anticomunist..., În primul rînd al sectoarelor ei radicale. Ea pare s...-si fi asumat dificilă sarcin... de a distruge moștenirea epocii comuniste În
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Acesta a fost singurul mediu pe care l-a cunoscut și În care s-a dezvoltat, e vatra lui, preajma lui, universul lui. Și-i rămâne credincios. Remarcabil este că el Însuși nu știe că nu știe și altceva. Enigma servituții voluntare Privind În urmă asupra evenimentelor din societatea noastră actuală până la ultimele desfășurări, constați că nu e fără temei explicația psihosociologiei clinice privind „dorința de supunere” și „frica de libertate”, detectate de Erik Fromm Încă din 1942. Această basculare Între
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
actuală până la ultimele desfășurări, constați că nu e fără temei explicația psihosociologiei clinice privind „dorința de supunere” și „frica de libertate”, detectate de Erik Fromm Încă din 1942. Această basculare Între două atitudini aparent ireconciliabile pare să fie „enigma” celebrei „servituți voluntare”, sintagmă care frământă filosofii și, mai nou, politologii Încă de când a fost lansată de Étienne de La Boătie - om politic, scriitor, poet - În 1574.. Discursul despre servitutea voluntară, citit azi, poate fi considerat un manifest chemând la luptă pentru libertate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
1942. Această basculare Între două atitudini aparent ireconciliabile pare să fie „enigma” celebrei „servituți voluntare”, sintagmă care frământă filosofii și, mai nou, politologii Încă de când a fost lansată de Étienne de La Boătie - om politic, scriitor, poet - În 1574.. Discursul despre servitutea voluntară, citit azi, poate fi considerat un manifest chemând la luptă pentru libertate sau un pamflet, amendând atitudinea celor „lași și leneși care nu știu să Îndure răul, nici să câștige binele” (acest citat și următoarele sunt redate după traducerea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
oarbe la propriul bine!”, iată cuvinte deloc măgulitoare despre cei ce acceptă să se supună și nu caută libertatea. Desigur, scrierea sa e Îndreptată Împotriva tiranilor, dar e și o caracterizare vitriolantă a celor care nu găsesc deloc amar „veninul servituții”. El descrie un Întreg lanț al supunerii. Veriga malefică sunt „curtezanii”, formând o grupare legată prin interese și complicități, o adevărată „bandă”; ei se supun și apoi supun, la rândul lor, pe cei mulți, aservindu-i, făcându-i dependenți de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
astfel”, care se supun de bună voie, devin „lași și efeminați”, ba chiar Își „pierd vivacitatea (...) au inimile degradate și incapabile de ceva măreț”. Odată Îngenuncheate, chiar popoare Întregi cad brusc În „uitarea libertății” și se obișnuiesc cu ascultarea, cu servitutea. La Început, oamenii au fost supuși prin constrângere, Învinși prin forță, dar „cei ce vin după ei se supun fără regret și fac bucuroși ceea ce au făcut cei dinainte prin constrângere”. Vor fi fiind câțiva care au minți clare și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
fiind câțiva care au minți clare și spirite clarvăzătoare, care privesc În jur, În trecut și În viitor, care și-au „antrenat judecata proprie” prin studiu și cunoaștere. Dar vocea lor nu se aude din cauza celor „hrăniți și crescuți În servitute”, a „masei abrutizate” sau a celor care „vor să servească pentru a avea bunuri”. În interpretările de astăzi, discuția se deplasează Îndeosebi spre analiza celor ce se supun, spre analiza comportamentului asertiv, ca iluzie a autonomiei. Pentru a-și conserva
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
În schimbul unor beneficii de moment. Sau adesea din comoditate. Apar astfel comuniuni fuzionale În jurul unor idei livrate comunității de tot fel de responsabili, intermediari, propagandiști, vânzători de idealuri, antrenori, specialiști În crearea unui „spirit de Noi” care asigură liniștea, consensul. Servitutea corupe, facilitează instalarea ideii dominatoare, a programului ideologic (programelor ideologice). Efectul e devastator: se naște individul-masă, se instaurează dificultatea comunității de a gândi la destinul său și de a iniția proiecte, operațiune pe care o cedează unui grup dominant. Astfel
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Gavrilescule, înapoi cu tramvaiul până în strada Preoteselor"296 începutul aventurii (înțeles de Eliade în sensul său primar, de "risc existențial"297) care-i va elibera îngerul din obezile fricii. Regăsirea "centrului" și recuperarea identității presupun pierderea servietei cu partituri, semnul servituții sale de biet profesor de pian (Orfeu demitizat), pentru a putea redeveni artistul de dinainte de cădere 298. Alegerea deliberată a individului ratat, logoreic - Gavrilescu este un Iancu Gore mai cult299 - este demonstrativă pentru o anumită tipologie umană, ca și gesturile
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
special la țară, o diferență de situare spațială păstrează o oarecare semnificație juridică. În mintea unui notar de țară sau a primarului dintr-un sat, pășunile, cîmpurile, pădurile, fermele, casele trimit la drepturile de proprietate, la contractele de vînzare, la servituți, ipoteci, arende, parcelări, adică o întreagă serie de acte și situații juridice pe care stricta imagine a acestui pămînt, așa cum îi apare ea unui străin, nu le conține, dar care se suprapun peste aceasta în memoria juridică a grupului țărănesc
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Clinceni, Slobozia de Jos, Slobozia Ghicăi, Slobozia Mîndra, Slobozia Muscalului, Filipeni-Slobozia etc.), create de domnitori sau mai ales de mănăstiri, după dezrobirea țiganilor sau pentru fixarea bejenarilor, îndeosebi străini, pentru a repopula zonele pustiite de năvăliri sau de birurile și servituțile exagerate. Regimul social și fiscal al acestora era similar cu cel al ohabelor. Evoluția fonetică de la Ohăbița la Hobița se explică prin trecerea lui ă la o (sub influența lui o precedent și a lui p următor) și omiterea lui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
universale, începând cu antichitatea latină (Horațiu, Lucrețiu), trecând prin Shakespeare și dramaturgia clasică germană, pentru a se opri la poezia europeană modernă - Rimbaud, Baudelaire, Stefan George, ori la proza lui Cesare Pavese. Redusă ca întindere, creația sa originală vorbește despre „servituțile”, dar și despre „măreția” unei inteligențe ieșite din comun, dispusă să pună în joc atât atributele unei erudiții lipsite de ostentație, cât și rigoarea unui spirit critic în stare să întrețină viața operei și să-i găsească accentul specific în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285439_a_286768]
-
Teatru. Hoții, București, 1969; Cesare Pavese, Poeme, pref. trad., București, 1971; Poeți ai expresionismului, București, 1971 (în colaborare cu Dan Constantinescu și Petre Stoica). Repere bibliografice: Adrian Beldeanu, Nicolae Argintescu-Amza, „Expresivitate, valoare și mesaj plastic”, SPM, 1973, 143; Andrei Pleșu, Servituțile și măreția inteligenței, CNT, 1973, 32; Mircea Iorgulescu, N. Argintescu-Amza, „Expresivitate, valoare și mesaj plastic”, LCF, 1973, 35; Barbu Brezianu, N. Argintescu-Amza, LCF, 1973, 37; Gheorghe Grigurcu, N. Argintescu-Amza, F, 1973, 9; Dicț. scriit. rom., I, 120-122. T.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285439_a_286768]
-
spiritul își simte cel mai bine puterile și limitele. Adică eficacitatea. S-a vorbit de geniu. Dar geniul e un cuvânt prea vag; eu îi prefer inteligența. Ea poate fi măreață. Ea luminează acest deșert și-l domină. Își cunoaște servituțile și le ilustrează. Va muri o dată cu acest trup. Dar libertatea ei este că știe. Știm că toate Bisericile sunt împotriva noastră. O inimă atât de încordată se sustrage eternității, și toate Bisericile, divine sau politice, năzuiesc către eternitate. Fericirea și
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]