7,439 matches
-
însoțitori, pe Foinix și pe Automedon. La despărțire, Peleu, știind firea feciorului său, îl sfătuiește să-și stăpânească mânia și să nu caute vrajbă, ci să se arate, spre mai marea lui cinstire, blând și îngăduitor. Era ca și cum ai fi sfătuit un puhoi năvalnic de munte să curgă ca o apă așezată și lină. La rândul său, Menoitios, părintele lui Patrocles, își îndeamnă fiul să se poarte cu Ahile ca un frate mai vârstnic, ajutându-l cu sfatul și cu chibzuința
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cedează. După ce Briseis îi este luată, o cheamă pe Tetis și o roagă să intervină pe lângă Zeus, ca acesta să-i ajute pe troieni, dându-le o mare biruință împotriva aheilor. Tetis îi făgăduiește că așa va face și îl sfătuiește să nu mai ia parte la lupte. Ceea ce Ahile, din momentul acela, și face, atât el, cât și, la porunca lui, mirmidonii. Apoi, dat fiind că Zeus i-a dat ascultare lui Tetis, aheii ajung într-o situație critică și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cu Agamemnon îi dă, în două rânduri, toată cinstirea cuvenită rangului său. În timpul jocurilor funerare în cinstea lui Patrocles, nu numai că se poartă extrem de ceremonios, cu noblețea și cu generozitatea unui mare senior, ci se dovedește delicat și conciliant, sfătuindu-i și pe alții să se poarte la fel, intervenind, împăciuitor, într-o dispută dintre Idomeneu și Aias care își spuneau vorbe grele. Iar acest om impulsiv și lipsit de răbdare ascultă până la capăt lunga, bătrâneasca depănare de amintiri rostită
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
decât pare. A vrut să-l apere pe Priam de două primejdii: îl roagă să doarmă afară (era vară) pentru ca nu cumva, găzduindu-l în casă, să dea peste el vreuna dintre căpeteniile care veneau mereu pe acolo să se sfătuiască cu Ahile, desigur în vederea ofensivei din dimineața următoare. Ar fi aflat Agamemnon și restituirea leșului ar fi fost întârziată. A doua primejdie de care a vrut să-l ferească pe Priam era el însuși. Îl roagă să nu se tânguie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Se încăpățânează ca un om obsedat, neînstare să iasă din cercul orb al obsesiei lui. Și totuși, cu gradații aproape imperceptibile, ceva se schimbă în el. Întâi spune din nou că va pleca acasă, chiar a doua zi, în zori, sfătuindu-i pe toți aheii să facă la fel pentru că „n-o să vadă sfârșitul Troiei niciodată, este prea târziu“. Totuși, după ce încearcă și Foinix să-l convingă să renunțe la mânie, îi spune să înnopteze la el și că „mâine, la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
până la capăt legată de acest șir fatal de întâmplări: din însoțirea lui cu nereida Tetis i s-a născut Ahile, pe care l-a iubit. Peleu a domnit îndelung și a domnit ca rege bun și vrednic. Știa să-și sfătuiască poporul, pe mirmidoni, cu vorbe frumoase, îi plăcea să aducă zeilor jertfe bogate. Dar nu s a distins prin vreo faptă de arme: era un om străin de orice violență și prietenia lui cu centaurul Chiron, o făptură atât de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
neștiutor de soartă, tot ce primise de la zei, armura, lancea, caii nemuritori. Precum și, firește, un însemnat contingent de mirmidoni, cu comandanții cei mai buni, iar, drept însoțitori, pe Foinix și pe Automedon. La despărțire, Peleu, știind firea feciorului său, îl sfătuiește să-și stăpânească mânia și să nu caute vrajbă, ci să se arate, spre mai marea lui cinstire, blând și îngăduitor. Era ca și cum ai fi sfătuit un puhoi năvalnic de munte să curgă ca o apă așezată și lină. La
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
însoțitori, pe Foinix și pe Automedon. La despărțire, Peleu, știind firea feciorului său, îl sfătuiește să-și stăpânească mânia și să nu caute vrajbă, ci să se arate, spre mai marea lui cinstire, blând și îngăduitor. Era ca și cum ai fi sfătuit un puhoi năvalnic de munte să curgă ca o apă așezată și lină. La rândul său, Menoitios, părintele lui Patrocles, își îndeamnă fiul să se poarte cu Ahile ca un frate mai vârstnic, ajutându-l cu sfatul și cu chibzuința
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cedează. După ce Briseis îi este luată, o cheamă pe Tetis și o roagă să intervină pe lângă Zeus, ca acesta să-i ajute pe troieni, dându-le o mare biruință împotriva aheilor. Tetis îi făgăduiește că așa va face și îl sfătuiește să nu mai ia parte la lupte. Ceea ce Ahile, din momentul acela, și face, atât el, cât și, la porunca lui, mirmidonii. Apoi, dat fiind că Zeus i-a dat ascultare lui Tetis, aheii ajung într-o situație critică și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cu Agamemnon îi dă, în două rânduri, toată cinstirea cuvenită rangului său. În timpul jocurilor funerare în cinstea lui Patrocles, nu numai că se poartă extrem de ceremonios, cu noblețea și cu generozitatea unui mare senior, ci se dovedește delicat și conciliant, sfătuindu-i și pe alții să se poarte la fel, intervenind, împăciuitor, într-o dispută dintre Idomeneu și Aias care își spuneau vorbe grele. Iar acest om impulsiv și lipsit de răbdare ascultă până la capăt lunga, bătrâneasca depănare de amintiri rostită
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
decât pare. A vrut să-l apere pe Priam de două primejdii: îl roagă să doarmă afară (era vară) pentru ca nu cumva, găzduindu-l în casă, să dea peste el vreuna dintre căpeteniile care veneau mereu pe acolo să se sfătuiască cu Ahile, desigur în vederea ofensivei din dimineața următoare. Ar fi aflat Agamemnon și restituirea leșului ar fi fost întârziată. A doua primejdie de care a vrut să-l ferească pe Priam era el însuși. Îl roagă să nu se tânguie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Se încăpățânează ca un om obsedat, neînstare să iasă din cercul orb al obsesiei lui. Și totuși, cu gradații aproape imperceptibile, ceva se schimbă în el. Întâi spune din nou că va pleca acasă, chiar a doua zi, în zori, sfătuindu-i pe toți aheii să facă la fel pentru că „n-o să vadă sfârșitul Troiei niciodată, este prea târziu“. Totuși, după ce încearcă și Foinix să-l convingă să renunțe la mânie, îi spune să înnopteze la el și că „mâine, la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care crede că nu are nevoie de nimic, deoarece ar avea totul: „Fiindcă tu zici: Sunt bogat și m-am îmbogățit șin-am nevoie de nimic! Și nu știi că ești ticălos, vrednic de plâns,sărac și orb și gol! Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit înfoc ca să te îmbogățești, și veșminte albe ca să te îmbraci și să nu sedea pe față goliciunea ta și alifie de ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi”(Apocalipsa 3, 17 18). „Înțelepciunea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
adevăr, conchide el, inscripțiile arată aceasta” (I, 13). Astfel, pe o bază teoretică confecționată ad hoc, Philippide elimină romanitatea orientală din Epir, Iliria, Tesalia, Macedonia, Tracia, din Balcani până aproape de Dunăre, din Sciția Minor (Dobrogea), de pe litoralul nord-vestic al Mării Negre, sfătuindu-i pe cercetători să o caute dincolo de spațiul grecizat, în partea nordvestică a peninsulei și anume în Moesia Superior. Trimiterea la Moesia Superior ca bază geografică a romanității orientale se corelează cu baza etnică autohtonă a acestei zone unde, cum
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de la capăt, fără să mai existe nevoie de a fi probate”. Este vorba 1. De existența legilor fonetice și 2. De faptul că „o limbă oarecare are firea ei proprie” (I, 384 urm.). În finalul acestor indicații orientative autorul îi sfătuiește pe romaniști ca „mai înainte de a enunța păreri așa de extraordinare cu privire la fenomenele care au loc în limbă „să vadă ce cred în privința aceasta indogermaniștii, căci indogermanistica este mai bătrână și mai cu experiență decât romanistica” (I, 387). Deșertăciunea operei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
externe, nimic din ceea ce nu atârnă direct de mine, nu mă atinge adânc" (Scrisoare a lui Titu Maiorescu către Eduard Gruber din 19 noiembrie 1887, în Torouțiu, 1934, vol. V, p. 32). Maiorescu îl crede capabil de filosofie și îl sfătuiește să fie pragmatic: "lasă Lipsca și pe Wundt". Apoi pregătește febril un concurs la școala de Belle Arte din Iași pentru catedra de Istoria Artei (doarme doar patru ore pe zi, mănâncă fără să lase cartea din mână). După eșec
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
bogați își modifică numele, deznaționalizarea este o realitate și conflictele între fiii biblicului Tobia. Bogații se lasă asimilați cuceritorilor greci, sirieni, mai apoi romani. Ierusalimul plin de discordii este pus la dări și apoi repetat jefuit de Antioh Epifanes care, sfătuit de evrei bogați, dă decret de desființare a iudaismului (anul 168 î.Chr.), ordinul venit din Antiohia preconizează interzicerea legilor, obiceiurilor, credințelor existente. Zeus din Olimp ajunge în Templu. Alți idoli după el. Urmează prigoane, masacre. Tora = cartea învățăturilor este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Arnoldo de Villanova a lăsat un Breviar medical și Regimen sanitatis, această carte a sănătății în care armonizează concepția hippocratică, galenică și arabă cu cea a școlii medicale din Salerno. Glorie a făcut și Chirurgia celebrului Henri de Mondeville, care sfătuia pe medici să ia onorariu de la cei care au, dar să trateze gratuit pe cei săraci, căci „așa vor ajunge în Rai“. Discipolii l-au recunoscut ca mare profesor și pe Guy de Chauliac, autor al Chirurgia Magna în care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mult, nici mai puțin, este măsura unei piese care se vrea cerută și recitită pe scenă." Chiar dacă este conștient că o acțiune jucată pe scenă produce mai mult efect decât o povestire, Horațiu interzice totuși reprezentarea scenelor sângeroase. El îl sfătuiește pe autorul dramatic să le situeze în afara scenei și să recurgă la povestirea unui martor pentru a informa spectatorul despre asta. Teoreticienii clasicismului se vor baza pe autoritatea lui Horațiu pentru a justifica, în numele bunei cuviințe, refuzul de a reprezenta
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fie luate drept lucruri neînsemnate." Are și convingerea că lectura unei piese de teatru nu este lucru ușor. Este și punctul de vedere al lui Molière, în Avertisment cititorului la Amorul medic (L'Amour médecin), care merge chiar până la a sfătui lecturarea pieselor de teatru. "Se știe că piesele comice nu sunt făcute decât pentru a fi jucate; și eu nu sfătuiesc lecturarea acestora decât de către persoanele care au ochi pentru a descoperi la lectură întreg jocul teatrului." De aceea este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de vedere al lui Molière, în Avertisment cititorului la Amorul medic (L'Amour médecin), care merge chiar până la a sfătui lecturarea pieselor de teatru. "Se știe că piesele comice nu sunt făcute decât pentru a fi jucate; și eu nu sfătuiesc lecturarea acestora decât de către persoanele care au ochi pentru a descoperi la lectură întreg jocul teatrului." De aceea este Corneille convins că didascaliile vor facilita lectura unei piese de teatru. "Astfel aș fi de părere ca poetul să fie foarte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca un om singur să strige cu voce tare cum trebuie să facă Histrionii pentru a fi auziți". Un asemenea monolog este și mai greu de făcut legitim decât cel al personajului singur pe scenă. De aceea, d'Aubignac îl sfătuiește pe actorul care monologhează să-și moduleze vocea, vorbind când tare, când foarte încet, iar pe acela ce ascultă să sublinieze, prin jocul său, neplăcerea de a auzi prost. În aceste întâlniri deci trebuie, fie găsit un motiv de verosimilitate
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îi refuză folosirea: "ea nu mi se pare suportabilă, dacă nu există ocazii foarte juste și foarte importante care-l obligă pe un actor să iasă de pe scenă când aude zgomot. Este o atât de slabă legătură, încât nu aș sfătui niciodată pe nimeni să o utilizeze." Scena clasică nu trebuie să rămână niciodată goală. Spre deosebire de Corneille, Racine nu vorbește decât foarte rar de compoziția pieselor sale, cu excepția debutului său pe scenă, în Prefața la Alexandre, unde, pentru a închide gura
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unitatea de oraș" barocă și unitatea de loc impusă de clasicism. Dacă este de acord, împreună cu docții, că locul nu trebuie să se schimbe în cursul unui act, crede că el poate varia de la un act la altul. El îl sfătuiește pe autor să situeze acțiunea în același oraș, fără a desemna un loc precis, pentru ca același decor să poată fi păstrat pe durata întregii piese și pentru ca spectatorul să nu fie sensibil la schimbare. Acest lucru ar ajuta la înșelarea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Racine explică, în A doua prefață, că a reintrodus o distanță între spectatori și personaje prin îndepărtarea în spațiu. Drama se petrece în Turcia, regiune misterioasă prin exotismul său, pentru spectatorii secolului al XVII-lea. "De fapt, nu l-aș sfătui pe vreun autor să ia ca subiect al unei tragedii o acțiune atât de modernă ca aceasta, dacă ea s-ar fi petrecut în țara în care vrea să-și reprezinte tragedia, nici să pună eroi pe scenă care ar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]