4,438 matches
-
de filozofia biologiei decât texte de pură specialitate, combinându-le la cererea studenților cu unele texte de filozofie generală și de literatură. Dar chiar și acestea din urmă le-am ales în așa fel încât, prin atitudinile de gândire și simțire ale autorilor față de viață, ele să nu fie tocmai străine biologiei. Am vrut să demonstrez prin aceasta că între literatură, filozofie și știință există punți de legătură, că aceste trei domenii fac parte din aceeași viziune asupra lumii, care este
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
rușine acestui țăran din Breaza de Sus când semnează acte prin care nenorocește oameni ca și el? Niciunul dintre acești doi oameni, cu mari răspunderi pe hârtie, nu are nicio tresărire când sprijină ca niște mecanisme lipsite de gândire și simțire actele izvorâte dintr un dezechilibru evident? Cetățenii numesc noua arteră care însângerează orașul Bulevardul Nebunilor, înțelegând prin asta pe Ceaușescu și pe soția sa. Ei vor ca defilarea de la 23 august, din acest an, să aibă loc pe acest bulevard
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
circul ține de ce estetica numește grotesc și conține În sine un element sinistru, abea deghizat sub costumația și sub gesturile comice. Am studiat și eu, nu pe hârtie, ci ca spectator, reprezentațiile de sub cortul de pânză și pot să certific simțirea Dumneavoastră. Clapa lăuntrică pe care o apasă aceste spectacole este una dintre cele mai primejdioase ale ființei umane, pentru că situate În imediata vecinătate a exhalărilor de gheață ale practicităților, cărora, dat fiind că sunt totuși spectacole, le dau minima carne
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
originară și taina ultimă. Acel ceva pe care tânărul gânditor Îl consideră, deopotrivă, „obiectiv, etern și independent”, dar și În intimă relație generică și stimulativă cu conștiința pe care o numește activă și creatoare. Alăturarea acestor noțiuni - realul de necuprins, simțirea, conștiința, misterul - dă ecuația Încercării „criticiste sau realist-idealiste”, cum Își definește liceanul viziunea care, crede elevul Blecher, ar face posibil conjunctul, ca să Întrebuințăm chiar termenii săi, dintre o credință „profundă” și „un spirit științific convins”. Avem aici prefigurate, credem, Întâmplările
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un jurnal, nicidecum o creație artistică. Obiecția revine, de altfel, adesea, față de acest tip de literatură, considerată deficitară, pentru că ar fi excesiv implicată, subiectivă, speculativă, „cerebrală”... și nu este greu de recunoscut neaderența structurală a unor lectori la mutualitatea dintre simțire și gând, Între fapt și conștiință, Între epic și analitic, Între - și asta trebuie subliniat - etic și estetic. * Să transcriem Începutul unei fraze care trăiește de aproape un secol În memoria lectorului român, datorită unuia dintre artiștii cei mai mari
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Jos dictatura, jos comunismul, vrem democrație, vrem libertate ! etc. In final, în ideea solidarizării și afirmării că nu suntem singuri, așa cum își dorea atât de mult regimul, ne-am fi strâns de mână într-o mare horă a unității de simțire și ideal, unitate ce atunci exista, nu ca acum, am fi aprins lumânări, (de sufletul ateului ZOMBI) și am fi cântat ceea ce după 22 decembrie ’89 a devenit imnul național, “Deșteaptă-te române”. Un verb “regulat”, conjugat în clasa a
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
din apă și m-am pus pe mal, țiindu-mă cu mâinile de inimă, băieții s-au strâns ciotcă împrejurul meu și m-au înmormântat cu năsip, și m-au prohodit cum știau ei, și de-abia mi-am venit în simțire peste vreun ceas”. O stranie coincidență face ca, în Amintiri..., Lazăr, cel ce„tot moare și iar învie, și învie și iar moare”, după cum zice părintele Oșlobanu, care-l detestă, să fie pomenit de câteva ori. Pe temeiul exemplelor, se
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
câteva Arabescuri, e valorizată complet abia mai târziu, în versurile din volumul Leagăn de cântece. În cele 122 de catrene duble, simbolismul de suprafață este părăsit pentru un lirism mai decantat, în care adorarea eternului feminin se împletește cu o simțire mai intimă a naturii. Cizelarea poeziilor atinge de multe ori perfecțiunea, dar constanța atitudinilor dă impresia de repetiție, de saturație și chiar de registru minor. Această atracție spre arabesc coexistă încă din anii 1915-1916 cu o alta, spre construcția monumentală
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
revistelor”, „Film” (susținute de obicei de Ovidiu Papadima, cu pseudonimele D. Pala și P. Opal), „Probleme - oameni - comentarii”, „Viața studențească”, „Cronici și fapte”, „Curier literar”, „Viața culturală”, „Literatură și artă”, „Revista presei” (Mircea Vulcănescu). Colaborează cu articole Constantin Noica (Despre simțirea românească), Anton Golopenția (Datoria jertfei de liniște), Mircea Vulcănescu, Ovidiu Papadima, Nichifor Crainic, Nicolae Andrieș, Horia Sima (La Russie sous les Juifs), Eugen Radian. Poezie semnează Aron Cotruș (Strămoșesc pământ, Către plugari). Mai colaborează Petre Onescu, Șt. Corbu, G.N. Mugur
DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286868_a_288197]
-
suculent îndeamnă retoric spre amintirile copilăriei, spre ieșirea din tristețe și durere, spre imnificarea gliei străbune, cu întreg cortegiul ei de frumuseți baladești și de fapte eroice. Cuvinte ca „baladă”, „legendă”, „stele” și „toamnă” sunt aici simboluri ce conturează obsesiile simțirii. În Însemnele anilor (1973) este evidentă încercarea poetului de a se regăsi pe sine și întreaga-i creație precedentă. Acest volum retrospectiv reușește să surprindă esența gravă din care autorul și-a plăsmuit de-a lungul anilor versurile. Amintirea copilăriei
DRUMUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
vede Încearcă să calmeze și să ascundă ceea ce se simte, iar rezultatul este o tensiune latentă Între un văz raționalizabil și o expresie incontrolabilă, ca-ntr-o negociere a rațiunii cu derațiunea, Între conștient și inconștient : vechii inamici, rațiunea și simțirea, Își reiau pozițiile Într-un sfîrșit de secol incert, care cere atitudinea sceptică, retragerea demisia, fie ea cu părere de rău, dintr-un angajament monden de-acum inocuu. Enormul poate fi egalul insignifiantului, dacă te uiți la ultimul cu binoclul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Premiul Societății Scriitorilor Români) sunt mai degrabă o manifestare violentă a unei atitudini de frondă socială, morală și estetică, prin afirmarea ostentativă a preferinței pentru reperele de valoare și stabilitate ale spațiului rural, pentru formele naturale de viață și de simțire, pentru expresia directă, neaoșă, nesupusă interdicțiilor și normelor limbajului cult (Mărturie). După ce exaltă forța biologică, instinctul constructiv, simțul dreptății, comportamentul primitiv, de ființă ancenstrală, telurică, în Taica, fiul își clamează la rândul său dorința aprigă de a răspunde necesităților vitale
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
sale. Lipsit de inventivitate verbală, într-un stil incolor, C. a atacat temele epocii. Lamartiniza vizibil în Toamna și Seara la Ceahlău, cultivând ca și poetul francez contrastul dintre împăcarea firii și zbuciumul sufletesc al însinguratului. Cu destulă delicatețe a simțirii, evoca despărțirea de o iubită „albă precum crinul”, cu „unduioase” coame și „chip îngeresc”, retragerea din lume, așteptarea morții (Către moarte, Pavilionul romantic). Precum Barbu Paris Mumuleanu și după modelul englezului James Thomson, C. a dat o poezie a anotimpurilor
CUCIURAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286547_a_287876]
-
făcându-se mai distinct auzită în versurile de tonalitate elegiacă: „S-au scuturat toți trandafirii, / Se mai aude aiurând / Povestea tristă-n care mirii / Se întâlniră la comând. // [...] S-au scuturat toți trandafirii.” Dar simbolismul, cât există, nu angajează însăși simțirea poetică adâncă a lui H., care în esență e o formă de romantism, ușor modernizat în latura tehnică. A parafraza este o procedură ce amintește de clasici, de cei greci și latini, dar modernii o cultivă și ei, parodiind astfel
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
Să scriu faptele ca să mă lămuresc mai bine”) și ajută la punerea sub observație a sentimentelor celor mai profunde. Cu aparentul lor sentimentalism care funcționează drept pretext pentru desfășurarea procesului de autocunoaștere, romanele, odată cu transformarea „actului intelectual în act de simțire” (Șerban Cioculescu), conduc inevitabil la constatarea eșecului înțelegerii complete a individualității celui ce se instituie ca narator. Strategiile de care acesta se folosește își dovedesc ineficiența, deoarece, asemeni monadelor, „suntem închiși fiecare în temnița structurii noastre morale și nu putem
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
împreună cu marele campion al heteronomiei, Fernando Pessoa. Deschis deopotrivă acumulărilor livrești și realității cotidiene ca material poetic, C. a fost definit, în consecință, drept „cel mai doinașian dintre poeții tinerei generații” (Ștefan Borbély) ori ca o „candoare ce conservă puritatea simțirii în propriul ei exil”, „candoare” fascinată de „scufundarea în lucruri”, de „mistuirea în trăire”, în „contopirea cu preajma mirifică” (Ștefan Aug. Doinaș, pe coperta a patra a volumului Lamura, 1983). Aluviunile livrești, invazia conceptelor și voința de filosofare poematică erau
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
alb (Poezii în vers alb, 1983). Un ton neașteptat de aspru, răbufnind în sarcasme și blesteme, zvâcnește în Balade și strofe răzlețe (1943). Cu toată jalea pe care o lasă în urmă, războiul, „stihie” devastatoare, insuflă bucovineanului podidit de patriotice simțiri impulsuri de energie combativă. O antologie din versurile lui C., Scrieri lirice, s-a editat în 1970. Respirând o seninătate ce îngăduie și câte o inflexiune de umor, sonetele - înmănuncheate în Scrieri lirice, 1973 - întrețes îngândurări de convenție (despre deșertăciunea
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
subiectivism. Judecățile de valoare, oricât de personale în esență, au întotdeauna în sprijin analize și comentarii atente, adică argumente. C. pare a se conduce după regula de a-l legitima pe scriitor prin „inteligența altoită pe un fond bogat de simțire”. Este primul foiletonist român consecvent, manifestând un interes profesional pentru noutățile literare, pe care le selectează însă potrivit unei grile tradiționaliste. Constatând, vădit satisfăcut, că „românul e născut și foiletonist”, el detaliază însușirile pe care trebuie să le dovedească cel
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
1915. După trei zile de la apariția lor în librării, anxiosul autor și le-a retras. Gestul presupune un scrupul care, din păcate, nu e susținut de o înzestrare pe măsură. Rareori destins și surâzător, poetul este, în stihurile lui de simțire romantică, un sceptic, părăsit de iluzii și invadat de melancolie. Trist, el caută mângâiere, așa cum, amăgit în iubire, exaltă „plăcerile durerii”. În sonete, care s-ar fi cerut încă șlefuite, se resimt înrâuriri baudelairiene. Într-un comentariu din „Literatorul” (1918
GIGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]
-
pre fața pământului să află a fi, tuturor știut ieste) și Vulturul din văzduh (carile precum tuturor zburătoarelor împărat ieste, cine-și poate prepune?) în sine și cu sine socotindu-să și pre amănuntul în samă luându-să, după a firii sale simțire așé să cunoscură, precum mai tari, mai iuți și mai putincioasă dihanie decât dânșii alta a fi să nu poată"12. Este aici o preluare tacită a oricărei ierarhii a puterii în regnul necuvântător reprezentată în convenție simbolică. Dacă în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
philosphie à l'épreuve de l'animalité, Fayard, Paris, 1998, pp. 87-101. 5 Am folosit ediția Plutarque, Manger la chair. Traité sur les animaux, traduction d'Amyot, préface de Serge Margel, Éditions Payot & Rivages, Paris, 2002. Consderând animalele egalele întru simțire și rațiune ale omului, Plutarh consideră chiar că este nu doar imoral, ci și contra naturii ca omul să se hrănească cu carne. Pentru comentarii, trimit la aceleași surse. Umberto Eco, op. cit., pp. 152-154 și Elisabeth de Fontenay, op. cit., pp.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
philosphie à l'épreuve de l'animalité, Fayard, Paris, 1998, p. 87-101. 201 Am folosit ediția Plutarque, Manger la chair. Traité sur les animaux, traduction d'Amyot, préface de Serge Margel, Éditions Payot & Rivages, Paris, 2002. Consderând animalele egalele întru simțire și rațiune ale omului, Plutarh consideră chiar că este nu doar imoral, ci și contra naturii ca omul să se hrănească cu carne. Pentru comentarii, trimit la aceleași surse. Umberto Eco, op. cit., p. 152-154 și Elisabeth de Fontenay, op. cit., p.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pierdut și în cazul lui "lăcrimioarele" se referă la lacrimile transformate în poezie, adică la suferința transfigurată literar. Așa se încheie Steluța, primul poem din ciclu: Tu dar ce prin iubire, la a iubirei soare, Ai deșteptat în mine poetice simțiri, Primește-n altă lume aceste lăcrimioare Ca un răsunet dulce de-a noastre dulci iubiri!. În schimb, Mărgăritărelele sunt un ciclu eterogen, nu numai prin amestecul de subiecte, ci mai ales prin diversitatea formulelor poetice: sunt multe prelucrări după rețete
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
exaltat - spiritul înfumurării sale robuste și violente 48. În cele din urmă, totul se reduce la calitatea inspirației care îi împinge pe indivizi la acțiune, la orientarea gesturilor și a gândurilor: Aceștia, ca toți ceilalți din istoria universală care avură simțirile la fel ca dânșii, au biruit fiindcă i-a însuflețit veșnicul; au biruit pentru că, în chip fatal și întotdeauna, biruiește însuflețirea pe cel ce n-o are. Nu puterea brațelor, nu perfecțiunea armelor, ci puterea sufletului câștigă izbânda 49. A
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ca și cum ar recompune documente sufletești. Aflând că a fost îndrăgostit, criticul vrea să evalueze intensitatea sentimentului: Firește așa trebuia să scrie pedagogul; dar firește așa trebuia să facă poetul, fiecare după menirea lui în lume. Și ce puternică a fost simțirea junelui teolog, lumească, nu e vorba, dar sfântă, cum o numește el și cum are dreptul să o numească, se vede din poeziile lui123. După ce citează încă două texte conchide triumfător: Acum viața sufletească a autorului ne era deslușită, nu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]