4,486 matches
-
naturii; o natură curată și naivă, dar uneori ostilă, neprimitoare; dar și apropierea de suflete nevinovate ale mediului sătesc, ale vietăților ce simbolizează gingășia și drăgălășenia; prin aceasta pastelul se alătură idilei, bucolicei; elogiei; - pastelul este și o împletire de simțiri poetice, dar și un prilej de meditație; imaginația cititorului fiind solicitată intens; Omul, integrarea omului în natură:omul, când apare, este în condiția sa naturală, nu în cea socială; în raporet cu natura, rareori în relație cu semenii; - omul, a
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
fi privit în sine pentru a bucura privirea ca și celelalte componente încântătoare ale naturii;natura îi împrumută omului echilibrul său reconfortant; dar și omul își proiectează tensiunea și încordarea sa asupra naturii (!! o simbioză Ț în final Ț de simțire); (!!) uneori natura își desfășoară toată magnifica forță de fascinație și reușește să Ț l subjuge pe om prin farmecul ei amețitor; (!!) este o cucerire de moment, pentru că, până la urmă tot dispoziția lăuntrică umană este aceea ce dă acordurile conclusive; - pastelul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
unui Realpolitik educațional și luând cunoștiință de egoismul național tot mai accentuat al țărilor vecine, Michailescu insistă asupra rostului patriotic al instrucției istorice: "nimenĭ nu póte nega că istoria patrieĭ [...] trebuie să serve institutoruluĭ inteligent ca mijloc de stimul al simțirilor mărețe, [...] ca hrană de întărire a iubiriĭ de țară, mai presus de orĭ-ce" (ibidem, pp. 77-78). Nu fără temei circumstanțial, inspectorul denunță vitriolant propunerile de a dirija educația istorică pe făgașul umanitarismului ca "utopii fanteziste eterate" care, în pofida idealismului lor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
române, autorii manualului de Istoria românilor pentru clasa a IV-a aduc un elogiu patetic limbii prin executarea unei demonstrații de virtuozitate lirică: "Fiind bogată, armonioasă și frumoasă, limba română poate tălmăci cele mai înalte gînduri și cele mai gingașe simțiri ale oamenilor. În cuvintele ei se aude (sic!) parcă vuietul luptelor, foșnetul pădurilor, murmurul izvoarelor, legănarea holdelor, cîntecul mamei la leagănul copiilor" (Daicoviciu et al., 1992, p. 18). O altă expresie a unității totale românești este unificarea identitară a românilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spre dragoste autentică și independență personală, dar și de individ dorit, de obiect al unei iubiri arzătoare. Îndrăgostitul este de cele mai multe ori tânăr, fermecător, de o virilitate impunătoare. Uneori el provine dintr-un „neam cam prost” (IV, 1), însă are „simțiri alese, nobile purtări”112 , este acceptat nu pentru poziția socială deținută, ci pentru calitățile sale. Asistăm la o democratizare a relațiilor interumane, la o valorificare accentuată a potențialului fiecărui individ. Este aventuros, dornic de a-și avea persoana îndrăgită alături
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dându-le o lecție ce nu va fi uitată ușor (VIII. 4). Este cazul Piccardiei, ce îl pedepsește pe un canonic, descris într-o lumină mai mult decât defavorabilă („Era canonicul acesta cam bătrâior de ani, dar tare tânăr la simțire, cutezător, semeț și foarte plin de sine, cu un fel de a fi dezgustător și cu apucături grețoase, într-un cuvânt așa scârbos și urâcios de felul lui, că nimeni nu-l putea înghiți”550), bărbatul crezând că orice femeie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
689 Naratorul nu ezită să insereze în textul legendei versuri moralizatoare privind viclenia bărbaților, cărora nu ar trebui să li se dea întotdeauna crezare, este un pedagog feminist: „O, voi femei curate, moi din fire,/ Pline de milă, cinste și simțire,/ Cum de vă-ncredeți oare în bărbați?/ De-al lor fățarnic chin vănduioșați/ Când pilde vechi aveți - cu ce folos?/ Au nu vedeți cum jură mincinos?”690 Aceste sfaturi nu fac decât să o pună pe Dido într-o lumină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
121. (trad. n.) 982 Aldous Huxley, Chaucer, în „The London Mercury”, vol. II, nr. 8, June, 1920, p. 189. (trad. n.) 983 Ibidem. 264 Că-n ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea-i fără-asemuire/ Se întrecea cu dulcea ei simțire.// Cinstită, cumpătată și cuminte,/ și dăscălită-n orișice privință,/ Plăcută îndeobște la cuvinte,/ Miloasă, mândră, dornică ființă,/ și-n toate dovedind îngăduință,/ Cu suflet galeș, lunecos din fire [subl. n.]” 984 . Caută mereu să fie protejată, să găsească la cei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
greacă Panaiote Șuțu, „nepot de tată al lui Mihai și Alexandru Șuțu cari au domnit la noi”; acesta, Alexandru Sihleanu, trebuie arătat ca „hoț literar” iar nu Mihai Eminescu: „Singur, maestrul maeștrilor, Eminescu a fost acela care și-a cântat simțirile și ideile. Și dacă s-au găsit unii să bârfească cum că ar fi furat din nemțește, sau că e un imitator al lui Nic. Lenau, apoi de aceia nici nu vorbesc, căci au fost împinși de o ură și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
altar al cultului recunoștinței față de cel mai mare geniu al neamului. CUVÂNTAREA D-LUI MINISTRU V. GOLDIȘ. Comemorarea lui Eminescu este un prilej de aducere aminte de cel mai mare geniu al neamului nostru. Eminescu, prin gândirea lui înaltă și simțirea-i adâncă, redate într-o formă impecabilă, a pătruns în taina universalității, așezându-ne cu vrednicie în rândul omenirii civilizate. Avem datoria sacră să-i eternizăm memoria, prin ridicarea de monumente. Generațiile viitoare trebuie să găsească în doctrina lui sâmburele
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
A. C. CUZA. D. prof. A. C. Cuza a vorbit în numele celor cari l-au cunoscut de aproape pe Eminescu. Așa cum l-am cunoscut la Iași, începe d. profesor, Eminescu era un aristocrat din naștere, o personalitate de rasă, de gândire și simțire. Acei cari l-au cunoscut din scrieri și-au făcut o părere greșită despre el. În toate împrejurările vieții, Eminescu plutea deasupra vulgarității. E nu numai poet, dar cel mai mare gânditor politic al nostru. Scrierile lui cuprind un sistem
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Lupaș, membru al Academiei Române, începe cu cuvintele apostolului Pavel: „Aduceți-vă aminte de mai marii, la a căror fapte privind, să le urmați credința”. Printre bărbații cei mai de seamă ai neamului, Eminescu este cel mai mare. Perfecțiunea cugetării și simțirii sale, îmbrăcată în cel mai minunat vers, precum și scrisul său cotidian rămân pildă pentru noi de ce înseamnă arta scrisului. Nouă, celor cari am fost în robie, scrierile lui ne-au adus nădejdea mângâietoare a întregirii neamului. Fapta comitetului e morală
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Ștefan Emilian, coleg și prieten cu Ștefan Micle. Soțiile profesorilor universitari din Iași, între care și Veronica Micle, ba încă ea în primul rând ca soția rectorului, reprezentau înalta societate a intelectualității urbei, dădeau tonul purtării alese, inițiativelor umanitare, înaltelor simțiri și cugetări patriotice ori familiale. Ele au fost scandalizate de-a dreptul când au auzit apoi au și văzut că, după moartea rectorului, în august 1879, în loc să-și pună doliu și să-i facă parastasele, soția lui, Veronica Micle, și-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mănâncă o bucățică de carne, deși foarte mică, însă i-a cauzat mult bine. Vorbește, cunoaște, se simte însă este foarte slăbit. V-am scris și vă repet că numai fricțiunile cu mercur l-au adus în bunăstare, în toate simțirele. Medicamentele, numai bani cheltuiți în zadar, voi urma și la băi fricțiunile în toată regula. Sunt fericită din zi în zi cum merge. Zilele cele când nu putea nici vorbi, Isac susținea că boala lui este foarte gravă din necăutare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
opt franci pe o zi jumătate Țitman care îl ia în interior, patru franci fricțiunea, un franc cincizeci bani pucioasă în baie, servitorul cincizeci franci pe lună, și încă am avut noroc că a venit cu azi cincisprezece zile în simțire și am putut da drumul femeii, care sta în permanență de spăla/ vrea să spună că de 15 zile, „cu azi 15 zile”, bolnavul și-a venit în simțire și nu mai e nevoie de femeie să spele. Cheltuielile se
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
am avut noroc că a venit cu azi cincisprezece zile în simțire și am putut da drumul femeii, care sta în permanență de spăla/ vrea să spună că de 15 zile, „cu azi 15 zile”, bolnavul și-a venit în simțire și nu mai e nevoie de femeie să spele. Cheltuielile se urcă la douăzeci franci și douăzeci și cinci bani pe zi, fără să plătesc lui generosul și nobilul Isac, decât numai birja, că el nu ține trăsură. Dacă nu se poate
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fără să vrei cu stările sufletești ale personajelor sau ale eului liric, și de a vedea că le Înțelegi etc. Plăcerea lecturii este atunci cînd ea ne fură, ne sugestionează, ne pasionează, Îmbogățindu-ne pe nesimțite sufletul cu gînduri și simțiri noi. O lectură care Îți place te face să trăiești mai intens ca de obicei. * În filosofia de viață a lui Lev N. Tolstoi, existența nu trebuie să reprezinte altceva decît o sporire continuă a „conștiinței”: „CÎnd nu am conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prejudecățile sale. * „A-l Înțelege pe Dante Înseamnă a fi tot atît de mare ca el.” (H.de Balzac) Poate pentru faptul că, silindu-te să-l Înțelegi, ți-ai ridicat, fără să-ți dai seama, cotele gîndirii și ale simțirii proprii la nivelul de creativitate pe care acesta a simțit nevoia să-l trăiască, la un moment dat. * „Există fapte mici În aparență, dar care În viața sufletească sînt evenimente mari. Într-adevăr, uneori un gest conține o Întreagă dramă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
moral? Ar mai funcționa relațiile umane fără un minimum de Încredere și de sinceritate? S-ar mai dezvolta artele fără trăirea impresiei extazului sau a sublimului? etc. * „Am plîns și am crezut.” (Fr. Chateaubriand) „Credința” Își alimentează rădăcinile cu lacrimile simțirii curate, adică ale simțirii neegoiste, deoarece trebuie observat faptul că tot „simțirea” este aceea care și subiectivizează judecata: „Cu cît Îl iubești pe cineva mai mult, cu atît Îl cunoști mai puțin” (J. Galsworthy)). * „Există o politețe a inimii. E
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
relațiile umane fără un minimum de Încredere și de sinceritate? S-ar mai dezvolta artele fără trăirea impresiei extazului sau a sublimului? etc. * „Am plîns și am crezut.” (Fr. Chateaubriand) „Credința” Își alimentează rădăcinile cu lacrimile simțirii curate, adică ale simțirii neegoiste, deoarece trebuie observat faptul că tot „simțirea” este aceea care și subiectivizează judecata: „Cu cît Îl iubești pe cineva mai mult, cu atît Îl cunoști mai puțin” (J. Galsworthy)). * „Există o politețe a inimii. E Înrudită cu dragostea. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de sinceritate? S-ar mai dezvolta artele fără trăirea impresiei extazului sau a sublimului? etc. * „Am plîns și am crezut.” (Fr. Chateaubriand) „Credința” Își alimentează rădăcinile cu lacrimile simțirii curate, adică ale simțirii neegoiste, deoarece trebuie observat faptul că tot „simțirea” este aceea care și subiectivizează judecata: „Cu cît Îl iubești pe cineva mai mult, cu atît Îl cunoști mai puțin” (J. Galsworthy)). * „Există o politețe a inimii. E Înrudită cu dragostea. Din ea izvorăște cea mai firească politețe a manierelor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să precizăm Însă că atunci cînd dorințele vizează scopuri spirituale, se obține un progres sufletesc. * „Adevăratele paradisuri sînt paradisurile pe care le-ai pierdut.” (M. Proust) Niciodată o fericire ipotetică, oricît de promițătoare ar fi ea, nu poate egala În simțire chiar și cea mai modestă dintre dorințele pe care am avut șansa să ni le Împlinim. * „După Epicur, două sînt bunurile din care-i alcătuită fericirea supremă: un corp lipsit de durere și un suflet netulburat.” (L.A. Seneca) În legătură cu cel
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ajutată de lumina harului dumnezeiesc, ca să aleagă întotdeauna binele, să nu apuce pe căi greșite, de pe care drumul de întoarcere devine greu și anevoios. A cere asistența lui Dumnezeu este dorința noastră fierbinte de a ne orienta viața, gândirea și simțirea în conformitate cu voia Lui, adică cu Binele, Adevărul și Dreptatea. Un înțelept spunea: rugăciunea se ridică, iar binecuvântarea lui Dumnezeu se pogoară. Și așa cum omul trupesc absoarbe energie și inspiră vitalitate și forță, tot astfel, prin rugăciune, sufletul se deschide în fața
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
care trăim. Dacă ne vom ruga lui Dumnezeu în duh și adevăr, vom reuși să facem o lume în care să domnească Duhul Adevărului, care pretudindeni este și pe toate le plinește. Inima este vatra sufletului unde se plămădesc năzuințele, simțirile și toate dorințele omenești. Hotărârile mari tot de acolo pornesc. Un înțelept spune: „cine dispune de inima omului, acela în fapt îi stăpânește întreaga ființă.” Fericitul Ieronim îl ruga mereu pe Iisus Hristos să-i spună ce putea săvârși el
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
-o cu scump sângele Său și se roagă pentru ei „ca toți să fie una“. Este o clipă unică și măreață, când Domnul Iisus Hristos înalță această rugăciune către Tatăl Ceresc pentru ca noi toți să fim una, într-o singură simțire, un singur duh, în duhul patriei cerești, în duhul Bisericii lui Hristos. S-a rugat pentru unitatea credinței și a tuturor creștinilor de pretudindeni. A știut că vor apărea rătăciri și sminteli, dar le- a osândit spunând: „Vai celor prin
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]