5,184 matches
-
iarăși, nu te mai înduri să intrăm, te simt tresărind în interior de dorința de a te așeza în iarbă și să-ți deschizi caietul de schițe, dar avem voie în biserică numai până la vecernie, intrăm acum, pronaosul, cele șapte sinoade ecumenice, în aer mâna ta descriind ceea ce ochii mei furați de buzele tale neglijează cu atâta mărinimie, te desprinzi liber de lângă mine, De când mi-am dorit s-o văd! exclamând tu cu ascunsă bucurie, eu uimită așteptând ca ochii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e într-adevăr o artă de bărbat, îmi arată meșterul cărți vechi de iconografie pe care le poartă cu el, una tipărită la 1903, după un manuscris mai vechi întocmit de episcopul Ghenadie al Râmnicului, manual publicat cu aprobarea Sfântului Sinod, insistă asupra acestui lucru meșterul, Nu se poate picta oricum și orice în biserici, îmi explică el, și-mi citește din carte cu glas tare, Începutul cu Dumnezeu cel sfânt, Al erminiei meșteșugului zografiei care cuprinde, se străduie meșterul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spunea ca blestemul și afurisenia celui de-al Șaptelea Sobor să cadă asupra acelui zugrav ce nu ține seamă de poruncile Sfinților Părinți și de cele ale erminiilor, fie din trufășie, fie din închipuiri nevinovate, fie spre lauda meșteșugului său, Sinodul al Șaptelea ecumenic s-a ținut la Niceea, nu mai știu exact în ce an, dar atunci a fost combătut cu vehemență iconoclasmul, prigonirea icoanelor, Cuvintele meșterului Luca se răspândesc deasupra mea ca o ploaie cu grindină, dâre de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tradusă din limbile originare, versiunea "King James" stabilită în 1611, cu revizuiri în 1881-1885, editata de The American Revision Committee în 1911, Thomas Nelson & Sons, Internațional Council of Religious Education, New York, 1929 2. Biblia sau Sfânta Scriptură, cu aprobarea Sfanțului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grija a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, București (cunoscută sub numele Biblia de la București) 3. Biblia sau Sfîntă Scriptură A
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
22) (cf. Biblia sau Sfîntă Scriptură A Vechiului și Noului Testament, cu trimiteri, trad. Dumitru Cornilescu, 1992 [1921], pp. 866-867); sau "Cel vechi de zile" (Daniel, 7, 9; 7, 13; 7, 22) (cf. Biblia sau Sfîntă Scriptură, cu aprobarea Sfîntului Sinod, București, pp. 857-858). 16 "He [Urizen] formed golden compasses,/ And began to explore the Abyss": BCW: 234, 896. Este posibil ca celebrul desen care îl reprezintă pe Urizen în momentul în care creeaza universul folosind un compas pentru a măsura
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
începuturile creștinismului au fost ulterior considerate erezii fără vreo argumentație logică. Este vorba de excluderea diverselor “evanghelii apocrife” (evanghelia lui Toma, de exemplu, unde se vorbește de călătoriile lui Iisus în India și despre reîncarnare), ceea ce s-a întâmplat în cadrul sinodului de la Niceea (325 d.H.). Dar ea se regăsește ca o prelungire logică a necesității evoluției ființei umane. Creștinismul, înțeles în mesajul său profund, devine astfel o prelungire și o apoteoză a buddhismului. Mântuitorul Iisus Hristos se întrupează și continuă să
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
iar accesul la Arhiva Departamentului Cultelor de la București s-a făcut într-un mod netransparent. Diplomația ecleziastică a Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a secundat politica externă promovată de regimul de la București, inclusiv în relația cu Vaticanul, iar în Arhiva Sfântului Sinod s-au păstrat prețioase izvoare, foarte utile istoricului care ar dori să surprindă evoluția raporturilor României comuniste cu Sfântul Scaun. Din nefericire, Arhiva Sfântului Sinod nu a putut fi cercetată după 1989 nici de istoricii laici, nici de teologii ortodocși
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
externă promovată de regimul de la București, inclusiv în relația cu Vaticanul, iar în Arhiva Sfântului Sinod s-au păstrat prețioase izvoare, foarte utile istoricului care ar dori să surprindă evoluția raporturilor României comuniste cu Sfântul Scaun. Din nefericire, Arhiva Sfântului Sinod nu a putut fi cercetată după 1989 nici de istoricii laici, nici de teologii ortodocși. Aparent paradoxal, notele informative ale Securității (în principal Direcția I) care monitorizează acțiunile de politică externă ale Vaticanului și tratativele din anii ’60-’70 cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pentru românii greco-catolici din emigrație, a stârnit o deosebită iritare, deoarece noul arhiereu era considerat de regimul comunist drept „transfug” și „trădător”. Nu numai oficialitățile comuniste de la București priveau cu ostilitate ascensiunea preotului „transfug” spre demnitatea arhierească, ci și Sfântul Sinod al BOR. Activitatea intensă a BOR în cadrul mișcării ecumenice, după 1961, susținea perfect imaginea pe care statul încerca să și-o creeze în exterior, iar această imagine pozitivă a statului român sprijinea reputația de instituție demnă de încredere pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cunoscut pe „Marele Bătrân al teologiei ortodoxe din România” au dat dovadă de ingratitudine sau au încercat să se folosească de faima lui Dumitru Stăniloae. Lectura volumului de amintiri pare să aducă anumite clarificări și în privința raporturilor dintre membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în anii ’48-1950. Spre exemplu, în toamna anului 1950 se vădea atitudinea obedientă a ierarhiei ortodoxe: Sfântul Sinod, în frunte cu patriarhul Justinian, consimțea să-l pensioneze în mod arbitrar, la comandă politică, pe încă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Dumitru Stăniloae. Lectura volumului de amintiri pare să aducă anumite clarificări și în privința raporturilor dintre membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în anii ’48-1950. Spre exemplu, în toamna anului 1950 se vădea atitudinea obedientă a ierarhiei ortodoxe: Sfântul Sinod, în frunte cu patriarhul Justinian, consimțea să-l pensioneze în mod arbitrar, la comandă politică, pe încă tânărul prelat Nicolae Popovici, episcop al Oradei (vezi Arhiva Serviciului Român de Informații, fond D, dosar 2488, ff. 119-120), suspectat de atitudini „naționaliste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
diplomație bisericească și chiar să ocupe demnități ecleziastice importante (cazul cel mai semnificativ este reprezentat de Antonie Plămădeală). Chiar și profesorul Dumitru Stăniloae, o dată eliberat din închisoare, este integrat în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor (p. 282) și devine unul dintre referenții Sfântului Sinod al BOR. Ar mai trebui adăugat tonul violent „antiuniat” al scrierilor profesorului Dumitru Stăniloae („uniatismul” era receptat ca fiind un mijloc de „dezmembrare” a unității spirituale a poporului român). Această nefericită retorică era în acord cu viziunea regimului comunist despre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
moartea este preferată lepădării credinței strămoșești. Prin rațiune, omul este capabil să domine atât plăcerea, cât și durerea, poate să facă față presiunilor mediului exterior și, În același timp, să rămână fidel idealului său de trăire și gândire În 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a proclamat canonizarea oficială a Sfinților Martiri Brâncoveni, cu data de pomenire 16 august. Anul acesta, 2014, se Împlinesc 300 de ani de la martiriul Sfinților Brâncoveni și 22 de ani de când, Într-o ședință solemnă a
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Cristina-Alina Bardos-Micu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92314]
-
Ortodoxe Române a proclamat canonizarea oficială a Sfinților Martiri Brâncoveni, cu data de pomenire 16 august. Anul acesta, 2014, se Împlinesc 300 de ani de la martiriul Sfinților Brâncoveni și 22 de ani de când, Într-o ședință solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, au fost canonizați.
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Cristina-Alina Bardos-Micu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92314]
-
creștină, metoda fundamentală pentru constituirea dogmelor ei66. Mai este un amănunt care trebuie adus în atenție. Lucian Blaga sesizează că teologia creștină dă ulterior un sens mai larg termenului "dogmă", înțelegând prin el o formulă de credință, unanim acceptată de sinoadele ecumenice pe temei de pretinsă revelație, care face parte din doctrina creștină, indiferent dacă depășește sau nu înțelegerea omenească 67. Nu acest sens al termenului îl interesează pe Blaga. Pentru el, dogma contează doar ca formulă intelectuală care se constituie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Demetrius beneficiar al comerțului lor. Majoritatea populației din teritoriul dintre Dunăre și Mare este ortodoxă, pentru care se organizează la Vicina, Începând cu 1285, o arhiepiscopie, apoi o mitropolie. Puternicul centru cultural - religios de la Vicina este atestat Îndeosebi În actele sinodului ecumenic din anii 1305-1306. În jurul anului 1320, Patriarhia din Constantinopol numește și un Mitropolit de Varna și de Carbona. Potrivit unui geograf străin, la 1321, Isaccea face parte din Alualak ( Țara Valahilor). Integrarea acestei regiuni În statul lui Basarab are
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
După instalarea dominației habsburgice ( sfârșitul secolului al XVI lea). Biserica În 1359 ia ființă Mitropolia Țării Românești, În 1401 ia ființă Mitropolia Moldovei, Între anii 1359 - 1401 mitropoliții Ungro - Vlahiei făceau parte din administrația Patriarhiei din Constantinopol ca membri ai Sinodului patriarhal. Justiția Principalul izvor de drept era obiceiul pământului Înlocuit treptat cu norme juridice scrise. Foruri supreme de judecată: domnul și sfatul domnesc În Țara Românească și Moldova. Scaunul de judecată al voievodului, Tabla principelui și Dieta În Transilvania. Organizarea
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
atunci se simțea nevoia, din când în când, a unor îndemnuri: «Să nu părăsiți adunarea voastră, după obiceiul unora, ci să vă îndemnați, cu atât mai mult cu cât vedeți că se apropie ziua» (Evr 10,25). În jurul anului 300, Sinodul de la Elvira (Spania) a hotărât: «Si quis in civitate positus tres dominicas ad ecclesiam non accesserit, pauco tempore abstineatur, ut correptus esse videatur» ( Dacă cineva care trăiește în oraș, nu merge la biserică pentru trei duminici consecutive, este exclus pentru
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
a se opune tradiției ariene<footnote Aceasta include ereziile lui Arie Și ale lui Eunomie. Susținerea lui Arie că există o diferență esențială între natura negenerată a Tatălui Și natura generată a Fiului (refuzată în anul 321 Și respinsă de Sinodul de la Niceea din anul 325) este dusă la extrem prin afirmația lui Eunomie că „negenerat” înseamnă nu numai caracteristica fundamentală a lui Dumnezeu, dar Și esența lui Dumnezeu (οὐσία). footnote>, care susținea că negativul este superior pozitivului când ne referim
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
la ai săi, și a se lăsa în socotința rudelor, ori părinți de vor fi, ori frați, sau orice fel de ocrotitori ai fetei...”. Răpirea este condamnată și de alte canoane: 67 apostolic, 27 al celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, 92 și 98 Trulan și 11 Ancira 29. Este greu de știut care ar fi fost reacția rudelor (răpirea pare să fi fost una autentică, nu o înscenare), căci Safta nu era deloc o „giupâneasă săracă”, ci coborâtoare din
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
viitorul sultan Murad al III-lea (1574-1595) o chema Anca, iar surorile ei se numeau Maria, Stana și Dobra 275. „Pe una din ele - continuă Iorga -, [pe Dobra, probabil - nota mea, D.H.M.] Chiajna voise [uitând sau neștiind că mai multe sinoade - cel de la Laodiceea în chip special - interziseseră căsătoria cu ereticii— nota mea, D.H.M.] s-o mărite cu ciudatul grec Iacob Heraclidul Despotul, care luase domnia Moldovei și - interesant amănunt - ea îi trimisese acestuia portretul miresei lui” (și un inel cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care a ajuns șaizeci de ani, de ar voi iarăși să viețuiască cu bărbat, nu se va învrednici împărtășirea celui Bun, până nu va înceta de patima necurăției” 164 (glăsuiește canonul sprijinit pe decizii ale celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, ale celui Trulan și ale celui din Cartagina, precum și pe recomandările Sfântului Vasile cel Mare). Sfântul Vasile cel Mare fusese extrem de explicit. îndreptarea legii din 1652 îl citează: „Văduăle carele sânt alése întru rândul văduălor și de la besérică se
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
părăsiți, tot din rândul văduvelor erau recrutate și unele diaconițe (și ele alcătuind o grupare religioasă importantă) și bineînțeles, cele ce urmau a se consacra chinoviilor 167. Era însemnată această grupare a diaconițelor (ea a înlocuit „ordinul” văduvelor) de vreme ce canoanele sinoadelor o discută, iar novelele imperiale s-au ocupat cu fixarea numărului „diaconilor sacramentali”. O novelă a împăratului Iustinian (527-565), a III-a, se precizează că, la Marea Biserică din Constantinopol, trebuie să funcționeze concomitent 60 de presbiteri, 100 de diaconi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
complotiști au fost orbiți [bizantinii practicau și castrarea, iar unii inamici erau hirotonisiți preoți - și Irina a dat o astfel de poruncă - și eliminați astfel din viața civilă]), protectoare la nivel instituțional a adoratorilor imaginilor sacre. în anul 786, un sinod început la Constantinopol se pregătea să condamne iconoclasmul, când a fost „dizolvat” de militarii din capitală. Un an mai târziu, însă, la Niceea, și-a început lucrările cel de-al VII-lea Conciliu ecumenic (i s-a zis așa, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-lea Sophos, aflat în situația de a pierde trei soții în câțiva ani și de a se căsători a patra oară (legalizându-și această „nuntă” printr-un conciliu convocat în anul 908), a dus - după dispariția bazileului neascultător - la organizarea Sinodului din 920 (l-a strâns patriarhul Nicolae, cel ce se împotrivise împăratului și avusese de suferit urmări grave), când a fost formulat și așa-zisu Tamos Unionis, cartea de împăcare între Ecclesie și Aulă. Acest „tom” interzicea complet cea de-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]