5,168 matches
-
e bună la Crăciun, când e porcu` perpelit, cu paie, nu cu arzătorul, da` dacă e frig ca-n Peștera Muierii, În octombrie, ce să facem? N-a fost bună ideea mea? Sandu duce ceașca la gură, suflă În ea, soarbe și dă din cap a aprobare. Bună. Buuuună, ca la mama ei. Îmi aduc aminte de alambicu` lu` tata, când făcea el țuică, Dumnezeu să-l odihnească, trozneau măselele Înainte să o bei. Că voi știți, c-ați băut din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat în nor, Plâns amar luat de glume, Adevărul vrăjitor: E ființa-mi tremurândă Care trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri ce mă-nneacă, Eu sorb mirul cel curat Cum o lebădă se pleacă, Bând din lacul înghețat. Și cu moartea cea adâncă Am schimbat al vieței gând, Am fost vultur pe o stâncă Sunt o cruce pe-un mormânt. Care-i scopul vieții mele Întreb
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și urmezi cu-a ta cântare, Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt, Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare Lutul palid, fără suflet, să-l depunem în pământ. Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine! Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat! Inima? Câtă simțire frămîntat-a ea în sine? Sufletul? Câte speranțe, câte visuri a păstrat? Și-azi nimic. Lumea gîndirei e o lume sfărâmată, De lemnoas-a mîn-a morții inima
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sărmană Care nimeni n-o-a-nțeles Trec prin vremea tristă, vană, Cum prin secoli un eres. Sunt ca lira spartă-n stâncă, Sunt ca glasul din pustii, Sunt ca marea cea adâncă, Sunt ca moartea între vii. Dintre chinuri ce mă-nneacă Eu sorbeam mirul curat, Cum o lebădă se pleacă Bând din lacul înghețat. Dar cu moartea cea adâncă Azi eu schimb al vieți-mi gând, Am fost vultur pe o stâncă, Fire-aș cruce pe-un mormînt! Care-i scopul vieții mele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e în aer, în codri miros Și umbră adânc viorie; Și luna-i a cerului scut argintos Și stele păzesc în tărie Și văile sunt În aburi de-argint Pierdute-ntr-al doinelor șuer Din fluer. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gîndirei se-ntrece Și calu-i turbat Sbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. {EminescuOpIV 97} Pe umeri de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din îngeri ori și care Odată-n vecinicia-i coboară spre cercare. Când sună-n viața lumii a mieze-nopții oră Atunci prin ceruri îmblă zâmbind amorul orb, De îngeri suflete-albe văzîndu-l se coloră Și ochii lor albaștri privirea lui o sorb; Plecând spre pământ ochii ei timizi se-namoră În pământești ființe cu fragedul lor corp Și prin a lumii vamă cobor bolnavi de-amor În corpurile de-oameni ce-aștept-venirea lor. Dar pîn-ce corpu-n lume un înger îl cuprinde, De-asupra
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lut fără suflare, Sufletul în afară rămâne surd și orb: Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Un murmur fără ape, e suflet fără corp, Dar înăuntru-i este o lume-ntinsă mare, Aevea-i pentru dânsul. Cum picături ce sorb Toate razele lumii într-un grăunte-uimit, În el îs toate, dânsul e-n toate ce-a gândit, Seraful își sfârșise vibrata-cugetare, Gândirea tace-asemeni în fiul de-mpărat, Și galbenă ca ghiața ruptă din nori răsare Luna și trece moartă pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
umbră dorește Și cu strugurii vineți și galbeni ce îmflați stau în soare. Vineți cu brumă sunt unii, iar alții cu boabele galbene c-aurul, Fluturii le-nconjoară ca dulci corăbioare de colori și lumini, Iară albine din bobițe crăpate sorb lamura mierei; Iar în mijloc de grădine, într-o luncă de verzi portocale Nalță-se ca într-un flor învălit palatul Selenei. Mare-i, cu zece intrări, la care duc scări înnălțate {EminescuOpIV 180} Și cerdacuri în aer - ținut de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care sufletu-mi despică E ca și când o lume mi-a furat; Ah, mierea buzei tale, păsărică, Am nebunit de când o am gustat! Ah, cum nu ești, să-ți mistuesc viața, Să-ți beau tot sufletul din gura ta, Să-ți sorb lumina pîn-ce-or fi de gheață Frumoși-ți ochi - să-ți devastez așa Tot ce tu ai frumos... o, mă învață Să te ucid cu respirarea mea! Să murim amândoi... La ce trăiesc eu, La ce trăiești tu pe a lumii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mulțimei Precum ar fi ieșit din caldă baie. Ici una oacheșă se-ntinde-a lene În brațu-unui bărbat ce, de sub gene, Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar una stă cu ochii ei să soarbă Pe-un vechiu ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine ca de ceară Și-mpleticește-n-a lui neagră barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă - Cu toții strigă, nimeni nu ascultă; Ocări frenetici sunt o desmierdare Și desmierdarea deveni insultă. Toți se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prin o zâmbire să fim nefericiți. Să văd a ta făptură să, nu mai fi ajuns! Ce demon oare-n cale-ți m-a pus ca să pătrunz - Și de sub frunte ochii mai bine i-aș fi rupt De cât să sorb din ochi-ți veninul ce l-am supt, De cât să fiu un preot la un astfel de cult Mai bine-mi rupeam capul ș-aș fi pierit de mult! 115Și totuși, totuși scumpo... de nu te-aș fi văzut
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să-nnebunesc "Căci te urmez și totuși din suflet te urăsc. " El o cuprinde... Fața ei albă atuncea piere Și gura ei se strânge de-o stranie durere. Ea ar țipa și glasul în gât i se îngaimă. Ea îl sorbea cu ochii deși murea de spaimă... Și cum stau mînă-n mână... tresar, tot mai aproape Se strâng și peste ochii-i își las-a ei pleoape. Din tainiță adâncă părea c-aud un vaer. De-asupra ei Brigbelu, nălțând făclia
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
păstori și cântece. Zeea nimic. Zeea pustiurilor fără adânc și fără înnălțime, fără lumină. Când a născut Dumnezeu cântecul vânturilor, gândirea stâncilor, ca omul ce va privi la ele din ele să formeze ideile sufletului său. - Copilul idee care a sorbit din esvorul Dumnezeirei tot a fost românul. Lumea era creată când acest gând uitat a lui Dumnezeu care s-a învrednicit să audă muzica sferelor a fost născut. Să proclam d-asupra ruinelor lumii un nou idol: omul. Și vântul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Râd în taină și privesc. Una face că nu vede Și cu capul stă plecat, Pe când ochii, -namorat, A lor raze își repede La streinul întristat. La strein cu fruntea pală Și cu părul ca de corb - Buzele ei roșii sorb Când în brațe și pe poală Doarme dus amorul orb. {EminescuOpIV 478} l5. LA QUADRAT (cca 187O ) Înger în patru colțuri, o stea cu barbă lungă, Cine-a știut vr-odată că tot ce eu iubeam E-un dramaturg puternic dar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de explozie, nu de antrenament. Ideile sunt precum amantele. Trebuie agitate mai întâi. Iubirea - acest filament al vieții. Femeile inteligente își transformă amanții în prieteni. Mă tem că de la arc voltaic, iubirea a luat-o spre opaiț. Îndrăgostiții pur-sânge se sorb cu priviri de Murano. Dacă știe să prindă momentul potrivit, monstrul Quasimodo poate deveni Don Juan. Iubirea - acest superlativ al complicității. Fără iubire, suntem niște cadavre ambulante. Simt uneori că în privirile iubitei mele există mai mult mister decât pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oamenilor vicleni. 6. Nu eu, ci gura ta te osîndește, buzele tale mărturisesc împotriva ta. 7. Tu ești omul care s-a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor? 8. Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine? 9. Ce știi tu și să nu știm și noi? Ce cunoștință ai tu pe care să n-o avem și noi? 10. Între noi sunt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliți decît tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Pentru ei, dimineața este umbra morții și cînd o văd, simt toate spaimele morții. 18. Dar nelegiuitul alunecă ușor pe fața apelor, pe pămînt n-are decît o parte blestemată și niciodată n-apucă pe drumul celor vii! 19. Cum sorb seceta și căldura apelor zăpezii, așa înghite locuința morților pe cei ce păcătuiesc. 20. Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-și mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac, 21. el, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Numai că așa cu gura uscată nu ai să prea ai spor la vorbă. Drept urmare, hai să ciocnim cele ulcele cu vin și să-ți ascult apoi povestea. Ieșeanul duce întâi ulcica spre nas, o adulmecă ca un copoi, apoi soarbe din ea cam cât ai pune în ochi la un șoarece și poartă picătura de vin prin toate cotloanele gurii... În sfârșit, o înghite fără grabă... Se uită lung la mine și, cu o mutră ghidușă, îmi aruncă: Parcă ziceai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a urmat apoi tot ritualul pe care îl știam de la vizita pe care mi-a făcut-o înainte de a porni în drumețiile noastre... Îl urmăream ca fascinat... A dus ulcica la nas, a adulmecat îndelung, ca un copoi, apoi a sorbit din licoare doar o picătură. A purtat-o prin toate cotloanele gurii și... în sfârșit a înghițit-o ca pe o împărtășanie, cu ochii în tavan, căutând mereu spre sine... a aducere aminte parcă... După aceea, doar el știe de ce
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
care intrau să deșarte o ulcică-două cu vin ședeau mai mult cu ochii după hangiță, de uitau să mai plece acasă... Toate au mers până într-o zi... Cotiugaragiul s-a oprit din povestit și a pus mâna pe ulcică sorbind din ea cu aducere aminte. Ce s-a întâmplat în acea zi, bade Pavele? Ei! Când are a da necazul peste tine, ori îl ajungi ori te ajunge. Așa s-o întâmplat și în ziua aceea... Era tot așa... o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu mai are aer, a răspuns: „Brândușa, ba...” Restul vorbei i s-a oprit pe buze și cu mare greu s-a urnit din loc. S-a dus la tejghea, dar nu-și putea lua ochii de la haiduc... Acesta a sorbit prelung din ulcică, privind la hangiță fără să clipească. După o vreme, s-a ridicat și a pornit spre ieșire. S-a oprit însă în prag și, uitându-se ca un vultur spre hangiță, și-a dus mâna la zagaraua
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
înflorat ce îl purta mereu la cingătoare. Parcă era vrăjită. Nu mai putea să se împotrivească de fel. Făcea totul ca purtată de o mână nevăzută... Cu gura uscată, bătrânul s-a oprit să-și mai tragă sufletul și să soarbă ultima picătură de vin de pe fundul ulcelei. A dat de dușcă vinul și a rămas cu privirea în gol... Înțelegând tâlcul momentului, Neculai a făcut semn hangiței să aducă o oală plină cu vin. După ce a băut vinul turnat de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
se uita cu drag la nevasta lui, Joan. Numai că, în seara aceea, ca niciodată, ea oftă, își aprinse o țigară, se lăsă pe spătarul scaunului și murmură: Terry, copil fără minte ce ești, iar o iei de la capăt... Apoi sorbi din cocteil, privi roată, cu ochii ei de un albastru limpede, pe toți musafirii de față, și zise: - Terry e pe punctul să vă spună povestea iubirii noastre. Dacă ați mai auzit-o, poftiți în sufragerie unde găsiți sandvișuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
2 stafia-mi Printre zidurile ruinei. (p. 253) , v Când luna se-namoră d-o stâncă sură ceasornic * Luna și amorul c-un nour de aur sub nourii negri (p. 257) 28 Rugați cerul ca să ia nourii din capetele omenimei sorbindu-i în capul său - - spre a-i vărsa pe pământ în mană și vin. (p. 257) 29 Vântul trece pe lângă palat sif aruncă umbra sa gândul * său pe ziduri de marmură, tu ești gândul său astfel *** Galiția vestește rău și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ochi adânci și cealaltă foarte frumoasă, două Cleopatre de facturi diferite însă cu figuri neprovocatoare, ingenui. Echilibrul se stricase... se instală tăcerea și ele îndrăznețe se așezară la masă. Nu serviră decât o băutură răcoritoare și una din ele vorbi, sorbind din pahar, uitându-se la ei plină de nonșalanță, - Fără popou... în rest tot ce doriți! Liniștea ca o șopârlă îi prinse nepregătiți... o secundă se insinuă subversiv și tăcerea se prăbuși printre ei după care unul, chipurile revoltat vru
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]