11,293 matches
-
altele care îi vor urma și le propun. Este evident că schimbarea preconizată nu se va petrece peste noapte, dar tendințele de structurare și de extensie a fenomenului comunicării sunt clare în ceea ce ne privește și - de aceea - ne vom strădui să ne îndreptăm analiza și investigațiile în această direcție. În acest capitol vom face o scurtă incursiune în ceea ce astăzi, în literatura de specialitate, distingem sub denumirea de teorii ale comunicării. ¬ Teoria matematică asupra comunicării. Teoria informației (numită și teoria
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cu Elvira Popescu în rolul principal - și publicată în 1916. Din punctul de vedere al autorului, meritul incontestabil al dramei rezidă în construcție. Însușindu-și aserțiunea lui I. L. Caragiale că teatrul nu e atât literatură cât arhitectură, el s-a străduit să dea textului o soliditate de edificiu în care toate componentele structurante converg spre asigurarea unității totului. Piesa înscrie și un moment semnificativ în evoluția dramei psihologice românești. Debitoare naturalismului prin supralicitarea eredității, dar având afinități și cu teatrul ibsenian
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
și cumplit care își ocupă lent teritoriul, ia, treptat, universul în posesie: ploșnițele. Bivolițele și Șoarecele B, poate cele mai bune proze scrise de S., își datorează excelența unei structurări bipolare. Există un nivel la care personajele se mișcă, se străduiesc, se agită, își vorbesc, cât și altul, mai înalt, de la care o forță implacabilă se exercită și le strivește. Cititorul vede simultan scena și culisele, actanții și regizorul, zbaterea protagonistului în plasa ce îl strânge și mai tare, până la desfigurare
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
parabolă. Se pot stabili convergențe cu unele romane ale lui Nicolae Breban. În Oameni singuri (1968), de pildă, moartea suspectă a unei bătrâne, însingurată sufletește, tulbură adânc viețile celor din jur. Mânați de imboldul de a elucida cazul, câțiva se străduiesc zadarnic, fiecare închis în ipoteza lui. În Cortegiul (1969) și în Canionul (1975) protagoniștii - Iacob Stan, vădită autoproiecție auctorială, și un povestitor nenumit - își conștientizează singurătățile și le repudiază. Romanele Însemnările agentului Adam (1968) și Anchetă de iarnă (I-II
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
Ca dramaturg, debutează în 1954, când îi este reprezentată piesa Drumul soarelui. Genul dramatic abordat de S. este unul minor: comedia cu intenții moralizatoare, altoită pe un scenariu stereotip, cu mesaj ideologic. Problematica, tratată în maniera unui pedagog care se străduiește să aibă umor, o constituie investigarea unor aparente crize sau conflicte interioare socotite specifice tinereții, ca în Un tânăr cu pretenții (1978), Răspântia periculoasă (1982) ș.a. Spre exemplu, „tânărul cu pretenții” este de fapt un inovator, care descoperă greșeala de
STOENESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
sunt transcrise convingător, enigma bărbatului necunoscut e întreținută, cu un meșteșug subtil, de prelungirea suspansului. În Nu poate fi... personajul principal e un bărbat. Îndrăgostit nebunește, în a treia noapte de Crăciun, de iubita prietenului la care petrec, el se străduiește cu exasperare, dar fără succes, să o cucerească. În cele din urmă, o ucide: nu e clar dacă în mod real sau numai în cuget, dat fiind că fluxul narativ e un melanj indiscernabil de realitate, vis și halucinație. A
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
autor menționat de mai multe ori; potrivit lui Grigorie, manifestarea cea mai semnificativă a intervenției lui Dumnezeu în lume este miracolul. Se poate spune deci că istoria sa este constituită dintr-o serie de povestiri hagiografice în care scriitorul s-a străduit, uneori în mod naiv, să adune la un loc minunile. Astfel, Grigorie, pe lîngă proclamata și repetata profesiune de credință, dă dovadă și de o evlavie deosebită față de Sfînta Fecioară și Sfîntul Martin, cel mai vestit sfînt din Gallia. Martirii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru a obține controlul asupra Patriarhiei de la Constantinopol, care fusese proclamată de către conciliul ținut aici în 381 a doua autoritate creștină după Roma, în timp ce Alexandria fusese retrogradată pe locul al treilea. La moartea patriarhului Nectarie în 397, Teofil s-a străduit să-l impună ca succesor pe preotul Isidor, omul său de încredere, însă influentul Eutropius, ministru al împăratului Arcadius, l-a numit pe preotul antiohian Ioan Hrisostomul, obligîndu-l pe Teofil să-l hirotonisească, așa cum era obiceiul. Teofil a avut ocazia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
octombrie), și nimeni nu l-a mai putut opri pe acesta cînd, înainte de revocarea arestului la domiciliu, a vrut să plece la Alexandria unde, la 30 octombrie, i s-a făcut o primire triumfală. în anii următori, Chiril s-a străduit să restabilească pacea, mai precis să-i determine pe antiohieni să-l abandoneze pe Nestorie; distribuind daruri nenumărate, el a reușit să manipuleze curtea imperială în această direcție. S-a ajuns astfel la formula de unificare promulgată la 23 aprilie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
theôrian... pneumatikên); într-adevăr, Legea este simbol și umbră care ascunde în sine frumusețea adevărului. Așadar, la problema clasică a raportului dintre Vechiul Testament și revelația creștină, Chiril oferă un răspuns lipsit de originalitate, ce respectă tradiția exegetică alexandrină. El se străduiește să interpreteze alegoric și tipologic o serie de pasaje din Pentateuh, sprijinindu-se pe textele profeților și pe Noul Testament. Nu e vorba de un dialog, ci mai degrabă de o expunere făcută de Chiril, presărată cu fraze aprobatoare ale interlocutorului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conflictele religioase deoarece acestea stimulau opoziția locuitorilor din zone vitale precum Siria și Egiptul. După o primă fază caracterizată de efortul de a impune formula de la Calcedon în special prin represiune militară, nu e de mirare că împărații s-au străduit să aplaneze neînțelegerile dintre calcedonieni și monofiziți. Foarte important a fost edictul de uniune - Henotikon - promulgat în 482 de împăratul Zenon Isaurianul sub influența lui Acaciu, patriarhul de Constantinopol. El îi condamna pe Eutihie și Nestorie, aproba cele douăsprezece anatematisme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Chiril, iar florilegiile conțin multe pasaje din operele acestuia; Sever de Antiohia a scris o confutațiune a unuia dintre ele, de orientare difizită, compus din 244 de texte ale lui Chiril (cf. p. 000). Desigur - așa cum chiar Sever s-a străduit să demonstreze -, exista tendința de a denatura pasajele, separîndu-le de contextul lor, sau chiar de a crea falsuri; în secolul al V-lea, apocrifele au fost totuși puțin numeroase, cu excepția falsurilor apolinariste, intenționat folosite de Chiril. Cel mai important florilegiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Irineu de Tyr și Synodicon-ul contra Tragediei lui Irineu Irineu era un comes imperial, prieten cu Nestorie; fiind interesat de chestiunile teologice, l-a însoțit pe acesta la Efes în 431, fără să aibă vreo sarcină oficială, însă s-a străduit mult să-l sprijine. Indignat că Nestorie a fost condamnat de conciliul condus de Chiril, le-a comunicat orientalilor sentința la sosirea acestora și, în iulie, a fost trimis de ei la Constantinopol pentru a susține cauza lui Nestorie. După
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că și această operă aparține genului întrebărilor și răspunsurilor; fiecare capitol începe cu obiecția nestorianului, care este apoi respinsă. însă nu e vorba de un nestorianism real, ci de o construcție a polemicii calcedoniene, diametral opusă monofizismului. Leonțiu s-a străduit în special să scoată noțiunea de ipostas din acea impasse în care ajunsese în urma eforturilor făcute pentru a aplica alcătuirii persoanei lui Cristos definiția ipostasului elaborată de teologia trinitară a Capadocienilor. Potrivit acesteia, ipostasul este individualitatea concretă ce rezultă în urma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de acord cu alegorizarea sistematică a Scripturilor, care ne face să ne considerăm mai învățați decît acestea și transformă cuvintele lor în orice lucru dorim, noi ceea ce îi derutează pe ascultători (IV, 117). îi critică și pe cei care se străduiesc să interpreteze tot Vechiul Testament ca o referire la Cristos: forțînd sensul simplu al enunțurilor, aceștia le fac un serviciu păgînilor și ereticilor; numai unele părți sînt profeții referitoare la Cristos (II, 195), și trebuie să știm să distingem ceea ce este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu precizie documente oficiale, astfel încît Dialogul constituie una din principalele surse pentru cunoașterea evenimentelor în discuție. Forma dialogată îl ajută pe autor să aducă argumente în favoarea a ceea ce el crede că este adevărul pe care, cu multă însuflețire, se străduiește să-l restabilească; aici dramatizarea evenimentelor nu mai este opera unui istoric imparțial, ci a unui martor profund implicat, ce apără un prieten și îl invocă pe Dumnezeu ca martor împotriva dușmanilor acestuia. Această apologie e scrisă într-un stil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Cîntarea Cîntărilor al lui Nilus, care a putut fi astfel recuperat în întregime (înainte se cunoșteau doar extrase, transmise prin alte manuscrise). în prolog, Nilus afirmă că mulți învățați, seduși de caracterul plauzibil al literei (lexis) textului, nu se străduiesc să caute comoara ascunsă în el; de aceea, el a crezut că e necesar să-i dezvăluie sensul profund (nous) pentru a-i readuce pe calea cea dreaptă pe cei ce se lasă pradă gîndurilor lascive din cauza unor termeni prezenți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dintre darurile primite de la Dumnezeu, cel mai însemnat este „teologia”, darul ce izvorăște din contemplație, producînd în suflet o stare de plenitudine absolută; e o formă de rugăciune care se deosebește de rugăciunea în sens restrîns, prin care omul se străduiește să se îndrepte spre Dumnezeu (67-75). Capitolele 76-89 sînt dedicate harului și se referă la botez, la luptele cu poftele trupești, la realizarea progresivă a asemănării cu Dumnezeu. în capitolele 90-100 autorul se ocupă de nivelurile cele mai elevate ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a valma, pe numeroase foi pe care le-a luat cu sine la Noua Lavră. Cînd Avva Gheorghe, căruia îi este dedicată Viața Sfîntului Eftimie, i-a cerut să pună în ordine și să redacteze acel material, Chiril s-a străduit timp de doi ani, fără să reușească, pînă cînd într-o zi, în timp ce lucra, a adormit și i-a văzut în somn pe Eftimie și pe Sava care, mișcați de neputința lui de a duce la bun sfîrșit nobila sarcină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
miraculos care se dezvoltase în relatările tradiționale privitoare la aceste personaje. Totuși, Chiril a vrut și a știut să scrie ca un biograf fidel, și nu ca un autor de panegirice. Am văzut cum, prin călătorii și vizite, s-a străduit să obțină informații de la martori de încredere, iar în parte (mai ales în cazurile lui Ioan Isihastul și Chiriac) dispunea de informații proprii despre personaj. Grija sa pentru exactitatea cronologiei relative (vîrsta personajelor în momentul cînd se petrece un anumit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și rațional al lingvistului și improvizațiile sau invențiile celui sedus de depărtările miticului, spune Vernant, părea să existe, cu probabil cam mai bine de jumătate de secol în urmă, o netă separație. Cartea lui Olender, pasionantă după părerea mea, se străduiește să atingă două scopuri: unul "eretic", ar spune savanții de demult de la "Journal de psychologie", adică de a sonda chestiunea originii limbajului, dar și acela de a analiza tocmai cum de a ajuns primul obiectiv să pară simplă aiureală. Cîndva
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
mobilul televiziunilor care au avut, la concurență, o asemenea inițiativă. Chiar dacă Cronicarul e mai puțin optimist în ceea ce privește faptul că ultimul val de inundații a retrezit solidaritatea cetățenilor români, ci crede că acesta e meritul posturilor de televiziune care s-au străduit s-o facă, nu se poate contesta că la acest apel s-a răspuns cu multă generozitate și că primii care au făcut-o sînt oamenii obișnuiți, mulți dintre ei lipsindu-se de o parte din puținul lor pentru a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]
-
început, într-un Supliment al revistei Ramuri, de la Craiova, al cărei redactor-șef era. Totul se petrecea în vremea când păreau că se aleg mai degrabă apele bune. Iar cartea aceasta așa le-a și reținut. Politic, autorul nostru se străduiește să rămână "echidistant", cu riscul de a nu păstra nici o opțiune teoretică, pentru că, practic, a ales mai puțin răul din capitalismul pe care-l judecă neconcesiv. Premisa sa este iraționalistă sau, în orice caz, contestatară a raționalismului iluminist, vinovat pentru
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
apă și semințe. Și dacă nu îi dai, există un Mare Papagal, sus, care duce și grija nimănui... La corbul sărac, ciorile ce mai cârâie. • Chiar dacă nu au deloc nici urechi (muzicale, că fluturătoare... au) nici voce, cățelușii pekinezi se străduiesc să cânte din toate puterile lor, când stăpânul lor cânta la muzicuță. • Importantă în viață este perseverența. Vă imaginați ce boom financiar va da stăpânul lor, când va pune pe gratis, pe feisbuc, niște pekinezi care interpretează Tosca (mă rog
DIALOGURI CU ELISE (7) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381282_a_382611]
-
bucurie În jocurile colective și În reușita proprie. Motivația: dorește atenția și simpatia celor din jur; motivația dominant extrinsecă, are nevoie de Întăriri și aprecieri frecvente. Voința: nehotărâtă, ia greu decizii; abandonează cu ușurință o sarcină dată, fără a se strădui să o finalizeze. Temperamentul: introvertit; slabă reactivitate afectivă, calmă, lentă, caracterizată prin răbdare naturală; Înclinație spre rutină, refractară la schimbare, rezistență la efort, dar lipsită de tenacitate Aptitudinile: predomină aptitudinile fizice, predispoziție spre activități sportive, de abilități practice și educație
ŞI EA ESTE COLEGA NOASTRĂ… Studiu de caz. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Carmen CANĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2171]