6,757 matches
-
revenirea lui Wittgenstein din America, în toamna lui 1949. El observase, ca mulți înaintea lui, că Wittgenstein se apropia ușor de oameni dintr-o bucată, lipsiți de afectare și de pretenții. Integritatea interlocutorilor cântărea în ochii lui mai mult decât strălucirea lor intelectuală. Își dorea ca și ceilalți să privească spre el în același fel. Adică să vadă în el o persoană care gândește cu sinceritate, cu interes doar pentru adevăr, și nu un virtuos al jocului cu idei. Profesorul de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mai tolerantă și mai sensibilă la suferință. Cu greu am putea găsi un sistem de referință mai potrivit pentru a caracteriza orientarea gândirii lui Wittgenstein decât acea pledoarie pentru raționalitate, pe care Russell nu numai că a susținut-o cu strălucire, dar și-a asumat-o totodată, cu seriozitate și onestitate, de-a lungul unei vieți îndelungate. Din 1911, atunci când Wittgenstein îl va cunoaște pe Russell și va deveni studentul său la Cambridge, și până la moartea sa, în 1951, în desfășurarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a unei lumi purificate, spectrale, universul lui Doinaș aliaj de memorie și prezentificare ține de mentalul unui călător mitic solitar, pornit spre Țara Făgăduinții. Logosul demiurgic (Cuvintele poetului), crede el, vizează un "timp esențial / ce scaldă pulsul unor clipe în strălucire și durată". Izbește la Doinaș intelectualizarea sistematică a emoției de unde o poezie intens gânditoare, un lyrisme à froid, un discurs liniar asumându-și întrebările filozofiei; poetul, un abstractizant lucid, un arhitect, problematizează neîncetat, transgresând din imanent în impalpabil. Preocupă omul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
într-un cuvânt, al unei poezii care izvora din tradiție ca dintr-o fântână a veșnicei tinereți, și care se ferea ca de foc de orice gest liric de frondă, de orice tentativă eretică de experiment. Rigoarea formală era singura strălucire pe care o percepeam în această artă a cuvântului inspirat, obscuritatea ei mi se părea o axiomă. Veneam, fără îndoială complexat, de la țară, fascinat de abstracțiunile încifrate ale lui Mallarmé și Valéry, descoperind abia acum tonul oracular al lui Hölderlin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cincizeci și una de secvențe; în Orpheus (tot cu atâtea fragmente) se schițează o fenomenologie a existenței, de unde glose abordând ordinea cosmică, memoria lumii, "sensul spre Om" și celelalte, conexe; preocupă programatic lumea interioară, hieratismul, atingerea prin "adâncă muțenie" a "strălucirii orphice"; și nu în ultimul rând moartea. Ca la Nichita Stănescu, se vrobește de katabasis și anabasis. Câteva poeme ample din Dilatarea timpului, încadrabile în ceea ce se numește poezie de idei, pledează (discursiv) pentru un umanism sagace. Dincolo de încărcătura mitologică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri -, chiar dacă, între timp vopsit în culorile steagurilor naționale și împodobit cu peste un milion de lampioane în toate strălucirile curcubeului, nu era în stare să oprească acordurile grave venind din partea cealaltă a graniței. Mai mult încă, în Vandana de Sud a fost emis un decret prin care imnul de stat să fie interpretat de trei ori pe zi și
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri -, chiar dacă, între timp vopsit în culorile steagurilor naționale și împodobit cu peste un milion de lampioane în toate strălucirile curcubeului, nu era în stare să oprească acordurile grave venind din partea cealaltă a graniței. Mai mult încă, în Vandana de Sud a fost emis un decret prin care imnul de stat să fie interpretat de trei ori pe zi și
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
neclintită în idealul lor, fiind întemnițați sau luând calea exilului. Dintre cei aflați în surghiun, unii au avut șansa să revină în țară, contribuind la propășirea neamului românesc (Ion Heliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, Christian Tell, Nicolae Golescu ș.a.). b. Orbitoarea strălucire rusă Cam în aceleași timpuri, influența franceză a urmat în paralel o cale estică sub drapelul Rusiei... Țarii reușiseră tocmai atunci să-și afirme puterea și asupra principatelor dunărene. Napoleon I nu a putut să îngenuncheze definitiv Rusia pe câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
unei civilizații agricole, aceste sărbători nu putea fi închinate decât atotputernicului soare care, radiind lumină și căldură, făcea posibilă viața. Credințele aparțineau unui cult solar în care astrul era celebrat în cele două zile ale anului corespunzând maximei, respectiv minimei străluciri pe cer, adică de Sânziene (solstițiul de vară) și Crăciun (solstițiul de iarnă). Atât de adânc s-au înrădăcinat credințele străvechi în ființa strămoșilor noștri încât biserica nu a putut să le șteargă urma cu totul, fiind integrate în patrimoniul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
iar împotriva ei s-au ridicat, peste veacuri, Horia, Cloșca și Crișan. Dar suflul niciunei dușmănii nu a avut puterea să stingă flacăra lumânării din candela ortodoxă aprinsă de strămoșii noștri în Ardeal. A pâlpâit în continuare datorită curajului și strălucirii unor mireni, dar mai ales a unor duhovnici care au făgăduit credință neamului. Au întins o mână zdravănă de ajutor poporului care se opintea. Așa a fost cazul lui Andrei Șaguna, un aromân care a năzuit să-și deștepte frații
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
totală se reduce cu 600.000 oameni. Edificator, nu? Pentru majoritatea oamenilor, asigurarea hranei este extrem de pro-blematică, doar e dificil să te hrănești cu deșeuri nucleare... În același timp, capitalurile ruse au adus așa-numitele paradisuri fiscale (offshore) la o strălucire nemaipomenită. Marea problemă rusă este evaziunea fiscală, sau incapacitatea statului de a-și colecta veniturile. Doar micii contribuabili își plătesc impozitele, și aceștia tot mai puțin. În aceste condiții, este limpede că datoria nu va putea fi plătită, iar deficitele
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cerurile albastre Luceferi se desfac Zîmbind iubirii noastre Și undelor pe lac. De glasul păsărelelor Pe gînduri codru-i pus O stelelor, stelelor, Unde v-ați dus? În turme călătoare Trec nourii pe ceriu Ce seamăn pieritoare Duioaselor dureri De strălucirea florilor, E cîmpul tot răpus. O, norilor, norilor, Unde v-ați dus! Șoptiri aeriene Pătrund din mal în mal Și-a stelelor icoane Pre fiecare val. De ochii tăi cei plini de-amor Aminte mi-am adus. O, stelelor, stelelor
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lua, de pildă, înfățișarea unui taur (când apare astfel în halucinațiile lui Pentheu, e destul de greu să deosebim aparența mincinoasă de adevăr). Bineînțeles, în finalul piesei, Dionysos apare plutind în văzduh, în toată splendoarea lui de făptură divină, trădată de strălucirea eidolon-ului său. Dar concluzia corului ne va avertiza în privința surprizelor pe care zeii le rezervă oamenilor. Cum am putea să nu deslușim aici, în filigran, tema vicleniei divinităților, acea viclenie al cărei instrument privilegiat este nălucirea înșelătoare? Aceasta este și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
statutul de apariție? Numai acum shite se arată în toată splendoarea costumului său, numai acum se concentrează în el toate energiile dansului, iar acesta e atât amintire a propriului sfârșit, cât și a sfârșitului unui întreg neam. Imaginea atinge apogeul strălucirii ei cu o clipă înainte să dispară, iar această strălucire, prin forța însăși a orbitoarei sale materialități, este menită să sugereze întruparea unui invizibil, prezența aici și acum a unui altundeva și a unui altădată. Actorul teatrului no nu este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
splendoarea costumului său, numai acum se concentrează în el toate energiile dansului, iar acesta e atât amintire a propriului sfârșit, cât și a sfârșitului unui întreg neam. Imaginea atinge apogeul strălucirii ei cu o clipă înainte să dispară, iar această strălucire, prin forța însăși a orbitoarei sale materialități, este menită să sugereze întruparea unui invizibil, prezența aici și acum a unui altundeva și a unui altădată. Actorul teatrului no nu este, în ultimă instanță, un avatar al colossos-ului? Ca și colossos-ul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
putea totuși spune că îi lipsesc cu desăvârșire unele puteri stranii, pe care și le manifestă mai înainte chiar ca „miracolul” final al animării statuii să se producă, în acel ultim act - „actul Paulinei” - în care magiciana apare în toată strălucirea harului ei. De fapt, încă de la începutul piesei, o vedem implicată într-un adevărat joc al vieții și al morții: asistă la nașterea viitoarei Perdita, anunță așa-zisa moarte a reginei Hermiona, salvează viața copilei pe care Leontes voia să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
face cu moartea, cu materia moartă, nu încetează nici o clipă să aspire la viață. Rubek vorbește despre sentimentul de vid ce însoțește travaliul artistului și în locul căruia și-ar dori să se bucure de viața adevărată, viața reală „în toată strălucirea și luminozitatea ei”. O viață mai prețioasă, după părerea lui, decât această muncă a artistului care îl condamnă „să rămână închis, până la sfârșitul zilelor sale, într-o hrubă jilavă, trudind până la istovire cu argila și cu blocurile de piatră”, în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spre adevăr, spre realismul vieții, dar Genet nu-i ascunde lui Pauvert, în scrisoarea citată mai înainte, faptul că intenționează ca, prin intermediul ei, să-și realizeze visul de a înscrie forța apariției fulgurante în aparența actorului. Pentru ca imaginea să aibă strălucire, ne amintește Genet în „Echilibristul”1, trebuie ca ea să se îndepărteze de viață, trebuie ca Echilibristul să devină acel „bloc de absență” prin care este desemnat metaforic omul mort. „Cu alte cuvinte, să nu existe decât ca apariție”, își
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-i vadă fundul. Ea se întreabă dacă sclipirea pe care a văzut-o este într-adevăr suprafața moarată a apei, se apleacă puțin mai mult și sfârșește prin a cădea. Aplecat asupra obiectelor sale interne pentru a le putea observa strălucirea, persoana deprimată este întotdeauna aproape de această cădere, preocupată doar de această privire internă, aspirată în străfundul său de propriile sale obiecte. Sylvie petrece ore în șir în camera sa invadată doar de o „gaură neagră, desenând mereu siluete de femei
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
consacrat în exclusivitate vreo lucrare scrisă în limba franceză.) Nu supraviețuiești chiar așa ușor sub regimul filosofic platonician, cu atât mai mult cu cât el a fost consolidat de Heidegger și de adepții săi, înverșunați să le dea o nouă strălucire lui Heraclit și Parmenide, urmați pe această cale de o seamă de poeți asistați de alți câțiva dușmani ai materialismului... 4 Parfumul fecioarelor. Născut în Abdera, un oraș din Asia Mică (în Turcia de astăzi), Democrit a călătorit mult, mai
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de metri fără acoperire (Cine iese primul? Întrebase, neliniștit, luptătorul care avea să-i acopere cu gloanțele din Kalașnikovul lui), Olvido pipăise buzunarul lui Faulques cu o strâmbătură batjocoritoare, privindu-l foarte fix, cu irisurile verzi ieșite din orbite din cauza strălucirii soarelui deasupra nisipului și cu stropișori minusculi de sudoare pe frunte și buza superioară. Sper că ai obolul pentru Caron, spusese, cu răsuflarea Întretăiată de lăcomia cu care trăia clipa. Apoi Își atinsese lobii urechilor, sub plete, unde Îi licăreau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mării Îi răcorea fața și torsul gol, iar greierii, asurzitori, chicoteau prin tufe și pădurici Întunecate. Zgomotul resacăi răsuna jos, printre pietrele golfului invizibil. S-a dus spre buza falezei - s-a oprit puțin mai Înainte, precaut, Încă orbit de strălucirea reflectoarelor halogene - și a stat acolo până când retina i s-a obișnuit cu Întunericul, privind licărul Îndepărtat al farului, luna și stelele. Se pare - asta spusese croatul de dimineață, când priveau amândoi pictura murală - că participăm la un concurs de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și piatră, lăsând apoi timpul să lucreze peste tot, ca un artist Într-un atelier enorm. Atunci, printre molozurile care se Întindeau până la marea din apropiere, soarele la asfințit se arătase o clipă pe sub stratul de nori plumburii și o strălucire roșie explodase În apă, ca să se Întindă precum erupția unei lave incandescente prin peisajul chinuit, peste crestele sparte ale spălătoriilor de nisipuri aurifere, râpele cu zgură și turnurile miniere prăbușite, care se profilau În depărtare. Faulques ridicase aparatul În fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
roboți. Atunci, Faulques s-a apropiat de masă, a luat una dintre cutiile Închise ermetic În care păstra mici cantități de vopsele deja amestecate și a pus un pic de alb abia albăstrit pe un penel numărul 6. - Să dăm strălucire unuia din aceste cuțite, a sugerat. Va fi suficientă o linie fină pe tăiș. Te poți sprijini de perete, fiindcă vopseaua e uscată. A indicat locul, i-a dat pensula lui Markovic, iar acesta, În genunchi pe podea, după ce a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cuțite, a sugerat. Va fi suficientă o linie fină pe tăiș. Te poți sprijini de perete, fiindcă vopseaua e uscată. A indicat locul, i-a dat pensula lui Markovic, iar acesta, În genunchi pe podea, după ce a studiat efectul de strălucire pe ceea ce era deja pictat, a tras o linie, finisând marginea tăișului pe care unul dintre adversari Îl ținea ridicat. A făcut-o pe Îndelete și cu mare atenție, cât de conștiincios a putut. După un timp s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]