7,161 matches
-
pentru a se elibera de el. Unde noi vedem capriciu sau fantasmă gratuită, existau, fără îndoială, angoasă și rugă. Fetișul primitiv, în care azi vedem un "poem-obiect" cu funcție simbolică, stă mărturie nu atât pentru libertatea spiritului, cât pentru aservirea strămoșilor noștri față de noapte, cu zeii, animalele și umbrele ei bântuitoare, acești creanțieri însetați de sângele datornicilor lor, oamenii vii. Moartea în pericol Astăzi nu mai există monumente funerare, nici statui sau fresce în camerele morților. Mai puține blesteme, mai puține
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai întâi fuzională, devine decalc al realului și, în fine, decorațiune socială. Un exemplu: decupajul propus odinioară de cercetarea cea mai puțin teoretică despre istoria portretului ritual în Roma. "În prima perioadă, până cu două sute de ani înainte de Christos, portretul strămoșilor are o semnificație magică; într-o a doua perioadă, între -200 și +20, are o semnificație etică; după anul 20, începe perioada snobismului social"59. Cu cât sensul portretului scade, cu atât acesta devine mai asemănător. Exactitudinea (prin folosirea mulajului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ne lasă să credem că ei au încă autoritate. Creația a durat șase zile, Potopul patruzeci, iar Noe a intrat în arca lui la șase sute de ani după primul răsărit de soare. Așa spune mitul. Pământul a îmbătrânit mult de când strămoșii noștri îi citeau istoria în Geneză. Și pe cea a "artei". Ceea ce Kant, Hegel sau chiar Nietzsche luau drept zorii imaginii, știm acum că era o după-amiază. Să ne amintim aceste date: Altamira a fost descoperită în 1878, iar Lascaux
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
occidentală, căci nu ne place ceea ce vedem, ci vedem ceea ce ne place. Natura și arta ca valori s-au generat una pe alta. Pot ele să-și supraviețuiască? Peisajul absent În multe culturi, nu există cuvânt pentru "peisaj" (mult timp strămoșii noștri au străbătut "ținuturi", nu peisaje). În multe culturi, nici pentru artă. Curios e că sunt aceleași. Pentru a rămâne în aria noastră de civilizație, elenismul, universul bizantin, latinitatea medievală. Arta, peisajul, țăranul: abia pierzându-le le descoperim. Au existat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un lirism propriu. Criticii de artă care-i judecă pe Warhol sau Buren ca pe Tintoretto sau Matisse, după normele moștenite din grafosferă; amatorii care așteaptă de la "vizual" plăcerile sau vertijurile pe care li le procura "arta" seamănă, poate, cu strămoșii noștri din secolul al XVIII-lea, care încă nu puteau să vadă frumusețea Alpilor, acel "haos indescriptibil", și a plajelor bretone. Defazați, exilați din paradisurile lor verzi, melancolicii de azi poate că nu știu să salute frumusețea antenelor, a firmelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a se muta într-un local permanent și acoperit, construit special: nașterea, în secolul al XVI-lea, a teatrului. Într-o zi, cinematograful fraților Lumière părăsește barăcile de bâlci sau sala de la Grand Café, iar Méliès inventează în 1902 nickelodeon-ul, strămoșul sălilor noastre de proiecție, pentru a prezenta Călătoria pe Lună: nașterea, la începutul secolului XX, a cinematografiei ca artă. Într-o zi, dansul iese din clădirea Operei, maestrul de balet ia numele de "coregraf", scrie despre sensul vieții și despre
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
golul este plin. „[...] dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.“ „Dao este gol ca un vas, / dar folosit, nu poate fi umplut: / o! cât de adânc, / el pare strămoșul / celor zece mii de lucruri.“ Consider că sunt esențiale și necesare, în acest moment, două gesturi autocritice, reflexive, de situare și adecvare metodologică: 1. Un prim gest este celaladecvării în privința atribuirii unui „conținut“ termenilor-cheie utilizați într-un studiu. Astfel, precizarea înțelesurilor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca dar?”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, rp. 51, în Filocalia..., vol. III, p. 201-202) Necesitatea credinței „Ce devine întreaga noastră viață fără de credință? Ce devine familia? Oare nu printr-un act de credință îi știm noi pe fiii strămoșilor noștri? Ce devine societatea? Faceți pentru moment să înceteze credința în tranzacții, credința în simpla monedă, credința în cuvântul dat și semnătura scrisă: ce tulburare și ce haos! Cum se inițiază copilul în științe, dacă nu dând mai întâi credința
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lucrarea „Hungaria” (1536), considera că locuitorii din Moldova, Țara Românească și Transilvania sunt descendenții coloniștilor romani, afirmând unitatea de neam, origine și limbă a românilor; o Miron Costin (sec. XVII) în lucrarea „De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor”, considera că istoria românilor începea cu cea a dacilor antici, cuceriți și supuși de romanii lui Traian, care era considerat „descălecătorul cel dintâi”; lucrarea „De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor”, este primul tratat savant consacrat
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor”, considera că istoria românilor începea cu cea a dacilor antici, cuceriți și supuși de romanii lui Traian, care era considerat „descălecătorul cel dintâi”; lucrarea „De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor”, este primul tratat savant consacrat analizei originii neamului; în viziunea sa romanitatea românilor era dată de: numele dat românilor de străini; numele pe care și l-au dat ei înșiși, acela de români; latinitatea limbii (număr mare de cuvinte
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
locuitori în Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramoroșu, de la un loc sîntu cu moldovenii și toți de la Rim se trag”; o Dimitrie Cantermir în lucrarea “Hronicul vechimei a romano moldovlahilor”, spunea că “Aceștia dară (...) vestiți romani (...) sunt moșii, strămoșii noștri, a moldovenilor, muntenilor, ardelenilor(...)”. 3.Romanitatea românilor. O problemă politică. -La sfârșitul sec. XVII și în sec. XVIII au apărut primele semne ale unei conștiințe naționale moderne în întreaga Europă, iar problema originii popoarelor s-a transformat din problemă
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Îi păruse rău, văzând atâtea căpetenii rănite, și îi spune lui Euripil, rănit, de care i se făcuse milă, ca de toți: „O, sărmanilor, ce soartă ați avut, să pieriți aici, departe de cei vouă dragi și de pământul din strămoși, să săturați cu trupurile voastre câinii cei lacomi din Troia!“ Dar Patrocles este cald și îndurător și cu una sau alta dintre făpturile care populează epopeea. Felul în care, cum am văzut, îl plânge Briseis pentru bunătatea lui este grăitor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Îi păruse rău, văzând atâtea căpetenii rănite, și îi spune lui Euripil, rănit, de care i se făcuse milă, ca de toți: „O, sărmanilor, ce soartă ați avut, să pieriți aici, departe de cei vouă dragi și de pământul din strămoși, să săturați cu trupurile voastre câinii cei lacomi din Troia!“ Dar Patrocles este cald și îndurător și cu una sau alta dintre făpturile care populează epopeea. Felul în care, cum am văzut, îl plânge Briseis pentru bunătatea lui este grăitor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
decât ocredință teoretică sau fariseică, adică de ochii lumii, fără a pune înpractică cele pretinse a fi mărturisite cu buzele. El le reproșa unoradintre contemporanii săi că și-au pierdut total credincioșia față delegea pe care o aveau din moși strămoși și pe care doar pretindeaucă o respectă<footnote Gerhard Maier, Evanghelia după Matei. Comentariu biblic, Volumul 1-2, Editura Lumina lumii, Korntal - Germania, 2000, p. 793. footnote>. Acest fapt îl constata la vremea lui și Isaia când zi cea despre fiii
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
populația agatîrșilor, un neam dacic. Alte atestări antice înregistrează formele Marisos, Marisia, Marisius, Morisis. Silaba finală putea combina transcrierea lui ș ca si cu adaptarea la sistemul desinențial grecesc, rostirea care transpare din aceste forme putînd fi Mariș, paralelă cu „strămoșul“ Samus (al Someșului), Mors, Moros, Morosvar, Maros, Marusius și, înce pînd cu 1660, Murăș, Morăș, Moreș, Mureș, Mieresch, Merish, Mörisch. Apare, așadar, la multe dintre ele vocala o în loc de a și, mai tîrziu, ș final. Pentru baza străveche au fost
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu se insistă asupra tuturor problemelor legate de evoluția formei sau a înțelesului cuvintelor, chestiunea se discută ca într-un pliant turistic cu informații sumare. În schimb, în „certificatul de naștere“ sunt trecuți nu numai părinții, ci și bunicii sau strămoșii îndepărtați ai unui cuvânt. Criterii ale unei etimologii directe corecte În stabilirea unei etimologii directe corecte, trebuie avute în vedere mai multe criterii, dintre care două sunt fundamentale: criteriul fonetic (formal) și criteriul semantic (conținut). Pentru ca o etimologie să fie
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvântul vechi și cel nou), s-a schimbat. S-a ajuns, în acest fel, ca termenul latinesc nemarcat, să fie eliminat în decursul timpului: în dacoromână, unele cuvinte din substrat (moș, brusture) au înlocuit termenii moșteniți din latină (auș „bunic, strămoș“ < lat. avus, păstrat numai în aromână, și lăpuș „brusture“ < lat. lappa, păstrat numai în unele graiuri). Cred că numai așa se poate explica faptul că în română avem din substrat termeni ca buză, ceafă sau viezure pentru care astăzi nu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
oaie de peste un an“ < lat. annotinus, terțiu < lat. tertius), altele după culoare (coacin „(oaie) cu capul brun“ < lat. coccinus „roșu“ etc.) sau după alte caracteristici (păcuină „oaie de lapte“ < pecuina). Faptul se explică prin aceea că ocupația de bază a strămoșilor noștri a fost păstoritul. Poate tot așa se explică și de ce ovis s-a păstrat, dintre toate limbile romanice, numai în română. Berbec(e) < lat. vervex s-a moștenit în română, dar și în it. berbice; fr. brebis continuă același
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sud orașele de la mare, apărate de flota bizantină. Apar state slave și, începând din secolul 9, Biserica de limbă slavonă slavizează elementul romanic. În fața acestei puternice migrații, care ocupă văile și câmpiile de la sudul Dunării, o parte a populației romanice, strămoșii aromânilor actuali, a coborât din centrul Peninsulei Balcanice spre sud, în Pind, Thessalia și Epir. Astfel, din cauza stabilirii slavilor în Peninsula Balcanică s-a ajuns la separarea aromânilor de românii rămași la nord de Dunăre, unde numărul slavilor s-a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
curmat scurt considerațiile pompoase despre noblețea originală a inteligenței; el a extirpat radical metafizica din știința limbajului”. Bréal face un pas important în gândirea istorică arătând că indoeuropeana comună a fost născută de o limbă aglutinantă și că tatăl acestui strămoș, monosilabismul primitiv, poate fi un frate al chinezei. Este astfel recunoscută originea naturală comună a speței umane împreună cu limbajul acesteia, ceea ce înseamnă derivarea totală, fizică și psihică, a omului din evoluția naturală pe care înaintașul omului a parcurs-o în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și evoluție, fără legătură cu viața socială a generat interpretări abuzive care blochează cunoașterea științifică a acestui fenomen. Astfel, Bréal atribuie omului antic o prodigioasă capacitate de producere a silabelor, din care s-au constituit cuvintele aglutinante pe care apoi strămoșul comun al indoeuropenilor le-a redus la cuvinte morfematice și flexionare. De aici rezultă că formarea lentă, despre care vorbea Lefèvre, nu viza acumularea extrem de anevoioasă de către omul primitiv a primelor silabe pe care el începea să le folosească în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
încă parte integrantă a așa-numitei comunități ariene (indoeuropene, indogermanice); din acel leagăn comun, continuă el, s-au răspândit toate popoarele-limbi înrudite: în Asia vechii indieni și iranieni (limba avestă): în Europa greaca, latina, celtica, germanica, slava.” Autorul consideră că strămoșii slavilor și ai lituanienilor formau în patria inițială o unitate care a continuat să existe ca atare și în zona Niprului, Niemenului, Vistulei, unde ar fi venit pe la 1500. Abia pe la anul 1000 î. Hr. această unitate s-a destrămat în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tătărești care i-au stăpânit; sârbo-croații; slovenii alpini. În est au rămas slavii care au primit mai târziu numele străin de ruși, dat de data aceasta de cuceritorii nemți; în vest s-au răspândit până la Elba și dincolo de Munții Cehești strămoșii slavilor lusacieni, ai cehilor și slovacilor, în timp ce polonezii au rămas pe locurile vechi”, unde s-au individualizat ca limbă și obiceiuri, precum și ca nume, constituind un singur neam, „cu un mileniu și jumătate în urmă”. Astfel, în entitatea slavă popor-limbă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în lat. modus „măsură de cadastru, întindere de pământ, limită“, it. massaio, massaro „țăran, cătunar“ (lat. med. massarius < massa „moșioară, fermă“), alb. moshë „vârstă, generație, eră“, motohem și moshohem „a îmbătrâni, a se învechi“, moçëm „bătrân, antic“, magh. ös „moș, bătrân, strămoș“, față de öreg „bătrân“, engl. old „ib.“ Să se compare rom. olat, lat. alodus, gr. Elada, sl. vlastĭ „putere“, vladetĭ „a stăpâni“, zeul slav Veles/Volos (alb. Vëlës, ngr. Belessos, lat. Latialis) cu moșie, vodă, oșan etc. Se ajunge astfel la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
conducător și purced să cucerească Ungaria, prima cetate cucerită fiind Ungvár. Toată această istorie, conchide Slavici, e o compozițiune arbitrară: „o cucerire a Ungariei prin maghiari nu are nici un înțeles” (p. 27). 2. O altă teorie îi prezintă pe huni, „strămoșii maghiarilor”, ca descălecători ai Panoniei la începutul secolului al V-lea. În a sa Istorie a limbii și literaturii maghiare, Gheorghe Kristóf arată că în trecutul îndepărtat limba maghiară a trăit în comunitate cu celelalte limbi fino-ugrice, fiind din aceeași
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]