5,716 matches
-
macerează uscăturile. Societatea le promovează deseori. Idealurile sfărâmate hrănesc lichelele. De cei mai mulți violatori "se bucură" libertatea. Se întâmplă în multe prietenii ca unul să fie țucălarul celuilalt. Ratarea este drumul asfaltat cu clișee. Se întâmplă uneori ca scriitorul să fie sublim în operă și lamentabil în biografie. Sinceritatea nu încape în mapele diplomaților. Există artiști care îi lingușesc pe tiranii vii, caricaturizându-i pe cei morți. Unii oameni râmă până când dau de stratul urât mirositor al condiției umane. Unii creatori de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rutinei ne-ar putea dezechilibra psihic. Nebunia poate fi explozia lipsei de comunicare. Cei care nu gândesc devin instrumente. Lumea este guvernată mai mult de orgolii, decât de reguli. Există suficiente victorii urzite doar de compromisuri. În avion toate sunt sublime. Și zborul și frica. Multe gânduri tulburătoare mor fără să cunoască botezul cernelii. Resemnarea nu este decât un surogat de înțelepciune. Cinstea continuă să fie plumb în aripa consacrării. Am impresia că cele mai apocaliptice întunecimi sunt dosite în om
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
știm că așa ceva nu există. A rămas extrem de fragilă granița dintre speranță și disperare. Țăranii nu au timp de insomnii. Și nici de angoase. Primitivii sunt imuni la alienare. Evul mediu a fost al poeților. Epoca noastră aparține psihiatrilor. Căutăm sublimul în angoase. Alienarea alt rug al acestui început de mileniu. Țipăm deseori într-un telefon scos din priză. Nu suntem prea departe de vremurile când vom circula pe străzi numai cu avizul psihiatrilor. Omenire, drepți! Cu viteză maximă spre nicăieri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fără să-ți citească drepturile. Oamenii sunt cenzurați de destin. Și de imbecili. Viața e făcută din canioane. Unele, ce-i drept, superbe. Celibatarii sunt niște bărbați ori prea timizi, ori prea inteligenți. Între artiști, consensul este, mai degrabă, simulat. Sublimul există. Dar nu-și găsește întotdeauna limbajul potrivit. În absența prietenilor, timpul se transformă în pustiu. Prea multă artă contemporană pare atinsă de refuzul duratei. Se pare că starea fundamentală a omului pe pământ rămâne chinul. Lumea s-a rătăcit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Tragediile generează solidaritate. Dar una mult prea efemeră. Schimbarea poate fi snobism, dar și mister. Evaluare optimistă: putea să fie și mai rău. Hotărăște-te! Lupți pentru aplauze ori pentru adevăr.? Dacă aveți febră mare, chemați pompierii, nu salvarea! Fără sublimă jertfă a florilor, relațiile umane ar fi fost mult mai încruntate. Diversitatea spaimei sporește densitatea vieții. Femeia simte imediat clasa bărbatului. Și nu se lasă până când nu i-o ridică ori i-o coboară. Întindem și celălalt obraz pentru echilibru
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
compromite și cea mai bună intenție. Fără perseverență, celelalte calități mor de inaniție. Care este deosebirea dintre călău și fisc? Păi, primul nu-ți ia decât viața. Ajunși la porțile Occidentului, nu ne putem încă vindeca de complexul Dinicu Golescu. Sublimul e un pisc, în care nu ai cum să te odihnești. Omul vomită binele băgat cu forța pe gât. La noi în trei zile orice miracol se alterează. Kafka a murit de mult, a rămas însă lumea așa cum și a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
minții spre raiul copilăriei. Mulți dintre marii români au murit ori în ospiciu, ori în exil. Murim îndeosebi noaptea. Când lumina nu ne poate apăra. Cred că și moartea e poezie. Pentru că ne logodește cu Absolutul. Viața este un dar sublim. Iar moartea o imbecilă necesitate. Moartea este rampa de lansare a marilor destine. Mulți oameni s-au salvat de la sinucidere prin spânzurare, fiindcă nu au avut cu ce să-și cumpere ștreang. Nu poți totuși să aștepți cu resemnare ultimul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pentru aceasta nici un alibi. Nenorocirea poate fi un test de rezistență. Salvarea noastră rămâne cosmosul. Numai de acolo. Pământul se vede frumos. Mama această poarta mirifică prin care ne desprindem din neant. Am nostalgia bucuriei generate de lumina marilor începuturi. Sublimul e un pisc în care nu ai cum să te odihnești. De înlănțuirea cosmică nu scapă nici trupul. Se contopește cu pământul care strălucește ca o stea. Viața poate fi o banală comparație. Dar și o subtilă metaforă. Suferința are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de pitoresc a marilor personalități. Fără simțul umorului, inteligența devine rigidă, casantă chiar. Zeflemeaua poate împinge chiar și tragicul în derizoriu. A evoluat și râsul. A devenit rânjet. Ironia trebuie să gâdile, nu să muște. Plăcerea de a ironiza e sublimă. Până când încep să curgă consecințele. Și eu mă gândeam să înalț niște piramide. Dar aud că mi-au luat-o înainte egiptenii și mexicanii. M-ați învins! Dar lăsați-mă să-mi finalizez râsul. Zâmbetul și mângâierea rămân principalele enzime
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
venit Graiul mi-e secat, de apă mi-este dor Și limba amorțită pronunță încetișor... “Ai grijă de viața ta, doar una ai în vizor!” ÎNCERCARE Mă pun la laptopul stâlcit de atâta tastat, Îmi fac cruce cu mintea mea sublimă, Las imaginația să cadă pradă aventurii. Poezie, încercare, viață, moarte, iubire Poezia e viața, Iubirea e moartea, Trupul se sfâșie, se tocește ca și un pantof aruncat de la etaj, Se zbate, înghite în sec cuvinte pierdute, În imensul Univers mult
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
unii altora părerile, construcția - grație căreia ne-am fi urcat de la relele pământului sus la cer - rămâne mereu neisprăvită. Lăsați-ne să sperăm că cunoașterea este limba universală care ne va uni din nou. Așa cum romanii arătau, prin alegoria lor sublimă, că numai prin virtute se ajunge la onoare, lăsați-ne și pe noi să credem că numai prin cunoaștere putem ajunge la virtute. ["ORICE CONCEPȚIE DESPRE LUME"] 2257 Orice concepție despre lume se reazemă, evident, pe domeniul metafizic, care se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
luptă a mediocrului și obișnuitului - când [contempli] istoric, o auzi deopotrivă vorbind, o vezi gesticulând - aceste manifestări ale voinței și voință de-a-ntregul. Filozofia și arta sunt o sală regală izolată în care, din când în când, doar cîte-o umbră sublimă, cu formele ei întunecate, sfințește palizii pereți de marmoră. ONTOLOGIE ["UNIVERSUL ÎNTREG ESTE ÎN ETERNĂ MIȘCARE"] 2258 Domnilor! Azvârliți pe suprafața vremei asemenea spumelor cari plutesc pe ocean, suntem însă un fel de spume cu ochi și privim îndărătul nostru
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nedreptății, binele - o reacțiune contra răului... și sângele rece. Sufletul liniștit și mulțămit are o influință binefăcătoare prin puterea de reacțiune ce o reprezintă față cu puterile lumei... De aceea un rege care poartă cu sânge rece căderea sa e sublim, de aceea martirul * este, de aceea filozoful care se leapădă de toate deșertăciunile ei. Viața noastră însăși, corpul nostru nu este decât un complex de puteri de reacție contra tuturor puterilor naturei și rezultatul acesteia e simțirea. Adevărul este negativ
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Știința filosofică este calea pentru celelalte științe, dar cine se oprește la aceasta, cade în întuneric». Acest fragment - pe care-l găsim în Collationes de donis Spiritus Sancti - exprimă într-un mod admirabil funcția științei filosofice. Pe cât de înaltă și sublimă, știința filosofică, dacă își ține privirea ațintită spre sine și nu o ridică spre o știință mai înaltă, teologică sau mistică, devine izvor de erori. Așadar Bonaventura nu este împotriva filosofiei în general, ci împotriva acelei filosofii incapabilă să primească
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
cuprinde, Liniștea s-așterne ca în paraclise, Iar somnul vine-mpovărat de vise. Negura nopții străpunsă de sulițele Lunii Îndoliază câmpuri, coline și genuni. Doar creșterea ierbii, din reavănul pământ, Tulbură liniștea și pacea de mormânt. Flori de tei Parfumul vostru sublim a inspirat, Pe cei ce-n universul poeziei au intrat. Fiți binecuvântate de oameni și de zei, Gingașe și miraculoase flori de tei. Încântare Un vin bun, ca și o poezie, Te încântă și-ți produc euforie. Degustat fără măsură
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ne vom gândi, pare să spună marele prozator, la hecatombele cunoscute, la mirosul de carne arsă, la tot acel apocalips al sălbăticiei birocratizate. Nici vorbă. Spunând fascism, îl vom avea în vedere pe grațiosul poet Gabriele D'Annunzio. Sau pe sublimul filolog clasic, părinte al lui Zarathustra. Doi oameni foarte simpatici. Cât despre tânărul gânditor, nici el nu reflectează prea mult la cât de nedrept și de înjositor, de mînjitor e acest termen aplicat cunoscutului filozof. Firește, pentru el totul e
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu natura noastră "orientală". Refularea Balcanilor este inversată în opera unor mari autori moderni ca Ion Barbu sau Mateiu Caragiale într-o sublimare (după expresia istoricului mentalităților Sorin Antohi) prin care balcanismul românesc apare ca o valoare paradoxală, oximoronică: abjecție sublimă, umilă măreție etc. Acest al doilea strat, adolescentin, frământat și excesiv al etosului balcanic a reușit, într-o scurtă perioadă istorică, să răstoarne utopia multiculturală și tolerantă din stratul inițial. Comunitatea s-a spart în bucăți și fiecare diferență, până
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Dîmboviței: Cînd apari, senorita, în parc pe-nserat Cu, în juru-ți, petale de crin, Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat Și ai trupul de șarpe felin. Gura ta e-un poem de nebune dorinți, Sânii tăi un tezaur sublim. Ești un demon din vis care tulburi și minți Dar ai zâmbetul de heruvim." A fost cel mai mare succes al lui Cristian Vasile, care l-a întrecut astfel cu mult pe Zavaidoc. "Zaraza" era pe toate buzele, era "Lili
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pământul, Privește marea Spre lanțul de munți!" "Pămîntul arată Ca un munte acuma, Și marea aduce Cu-o matcă de rîu." Auta își simți ochii umezi, și își șterse genele cu dosul palmei. Da, așa văzuse el pământul, zburând în sublima luntre care-l dusese dincolo de azur. Adapă cânta acum cu glas cald, tunător: - După două ceasuri îndoite De zbor încordat Vulturul spuse Către Etana: "Privește, prietene, Cum arată pămîntul!" "Pămîntul arată Acum ca un crîng!" După trei ceasuri îndoite De
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să circule în forma basmului. Gîndește-te de pildă la centaur. - Centaurul e o invenție religioasă. - Religioasă a devenit mai târziu. Adu-ți aminte că nu toate popoarele vechi au cunoscut calul. Calul a fost adus din răsărit. Imaginea călărețului e sublimă și plăcută ochiului chiar și astăzi. Dar văzută prima dată a fost înfricoșătoare: calul și călărețul păreau o singură ființă. Dacă te îndoiești, răsfoiește memoriile călătoriilor lui Columb. Caraibienii s-au speriat de oamenii genovezului mai ales pentru că i-au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
occidentale sunt mai degrabă idealiste decât practice, sunt preocupate mai mult de lumea ce va să vină decât de aceasta. Taoiștii, pe de altă parte, nu vorbesc despre o ființă supremă, ci de o stare supremă a ființei - o stare sublimă care este bine ascunsă în profunzimea fiecărei ființe umane și care poate fi atinsă doar prin intermediul celui mai mare efort personal și al autodisciplinei. Această stare, pe care o numim în mod obișnuit în traducere românească „iluminare”, este la fel de venerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mult înainte de vreme, indiferent cu cât misoginism se împopoțonează și se umflă în pene. În afară de sănătate și longevitate, există și un fir de extaz spiritual ce se regăsește în majoritatea scrierilor taoiste sexuale, acesta reprezentând o asociere între sex și sublim, posibilă datorită abordării sincere și păgâne pe care o folosesc chinezii când vine vorba de relații sexuale. În Covorașul de rugăciuni al trupului, apare un catren care aseamănă actul sexual cu rugăciunea și dă și titlul romanului: Deci aruncă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
din același loc Al creării sale. În mod semnificativ, misticii din Orient și Occident își descriu adesea experiențele spirituale în termeni șocant de sexuali, în timp ce oamenii laici de rând își descriu uneori actele sexuale deosebit de extatice ca fiind evenimente spirituale sublime. De exemplu, Maica Tereza, renumită ca fiind o catolică mistică, spunea că în transele ei spirituale se simțea ca și cum un înger i-ar înfige o săgeată cu vârful de foc în inimă. Poate că aceasta este originea asocierilor occidentale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
televizorul și până Începi să te cufunzi, spasmodic și agitat Într-un somn care Îți lasă vânătăi pe corp. Cum te-aș putea uita Bruce, după ce l-ai lepădat cu cruzime pe partenerul meu, Celălalt? Făptura aceea de o frumusețe sublimă, sufletul cel mai pur, care avea Încredere În tine, Gazda noastră, care n-a vrut să se țină cu dinții de viață, aici În mațele astea pline de gaze care pot exploda. Sufletul care a crezut că ai cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asumată prezumție: “chiar amăgire dacă ești, ce cîntecul mi-l bei...” Căci frumoasa poetului pare să facă parte din acea specie intangibilă care Îndeamnă doar la un “jaf imposibil”. Motiv pentru care, poezia fiind, fără doar și poate, și o sublimă răzbunare a soartei, poetul Încearcă să-și ia revanșa prin procură asupra imaginii ființei adorate “răsfrîntă-n iezerul de munte” și spartă brusc de zborul razant al unei rîndunele. Intenția compensatoare este limpede exprimată În ultima strofă: “Dacă eu nu, atuncea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]