6,212 matches
-
familie, zise Demirgian arătând un specimen. Niște scaune de rogojină. Ce să facem cu ele? . - Ăsta e fauteuil de paille Louis Quinze, în lemn de nuc. Splendid! Cu o tapiserie de pekin deasupra lui, dacă reparăm împletitura, scoatem un mobilier superb. Și ce mai are? . - Douăsprezece scaune de astea și un pupitru, ăsta de aici. Lipsește un sertar. - Și ce dacă lipsește? Îi facem unul nou. E de lemn de trandafir, mobilă autentică. Facem o garnitură de epocă și o vindem
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
1615-1673, punîndu-l însă înăuntru pe un șevalet și cu un bec electric apărat de un abajur plat deasupra, spre a fi zărit de la ușă. Acum, Sultana, care înainte nu dăduse nici o importanță tabloului, se extazia față de alții înaintea lui: - E superb, o piesă rară! G. Călinescu Toți membrii grupului fură aduși pe rând să vizioneze descoperirea și, cum era obiceiul, un fapt divers ca acesta se propagă în circuit. Gaittany și Smărăndache erau colportorii emeriți. - Domnule, zicea Gaittany când venea vorba
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
printre obiectede artă, nu poate să nu fie reușită. . - Așa sper și eu. . - Ei, ce facem cu tabloul? Mai lași? . - E posibil?! Un Salvator Rosa? Unde mai găsiți o asemeneaocazie? . - Ce zici de vreme? Bănuiesc că o s-avem o toamnă superbă și lungă. Știu că ești foarte versată în taioruri, te-am zărit odată cu o stofă tabac splendidă. Nu tabac, așa ca frunza scorojită, ca foaia de arțar uscată care bate în roșu. . - Vă pricepeți în nuanțe! . - Eu mai puțin, dar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vorbiră cam următoarele: . - Ar fi singura biserică din București potrivită pentrudemonstrații mari. . - Pozitiv! Înăuntru ar intra formații întregi de camarazi, iar afară s-ar desfășura, în spațiul dintre biserică și palatul comunal, mase mari de demonstranți. . - Putem face procesiuni religioase superbe, ca pe vremea Inchiziției. . - Ioanide e foarte bun pentru noi, camaradul Tudor nu stă cu mâinile în buzunar. . - O să-l punem să clădească Marele Sediu, mormintelecelor căzuți. - Și o cetate nouă, după concepția noastră, o Littoria românească. . Gaittany veni întîia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încercare riscată, zise acela, biserica își are canonulei, nu suferă inovațiile. . - Totuși, rezistă Gaittany, arhitectura s-a înnoit și ea mereu. . - Totdeauna în pagubă. Barocul, de pildă, a dat un aer profan bisericilor. . - Recunoaște că în Spania sunt construcții baroce superbe!Ce are biserica lui Ioanide, nu-i grandioasă? . - Parcă e un hangar, un depozit de tramvaie! . - Cât ești de nedrept! se mâhni Gaittany. După aceea, fără să-și schimbe părerea fundamentală, păstră mai multă rezervă în apreciere, căutând a combate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acum înghițeau totul repede, reluîndu-și hieratismul. Gaittany încercă a mai schimba câteva vorbe înainte de a se retrage, însă nu izbuti a lega un dialog normal. Limbile tuturor păreau împiedicate și răspunsurile erau aruncate cu o suspectă stângăcie. - E o toamnă superbă, zise Ioanide, uscată și senină, fărăvînt, când frunzele cad în troiene. La București e somptuoasă G. Călinescu toamna fără ploaie, ploaia degradează totul, dă o impresie de groapă cu noroi. La Paris, dimpotrivă, ploaia este pigmentul autumnal care face să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asta, își zicea Ioanide, clocește ceva!" Într-adevăr, într-o bună zi, Ioanide primea prin mijlocirea Elvirei un pachet în care găsea un trusou întreg de obiecte executate în lână cu andrelele: fular, mănuși, ciorapi, pulover, totul după jurnal. - E superb, zise madam Ioanide, eu n-aș fi fost în staresă-l fac! Ioanide și Elvira sufereau mereu de pierderea Pichii și a lui Tudorel, însă acest lucru, pentru observația superficială și mai ales în ultima vreme, nu se vedea. În primul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după aceea apărea în ușă cu brațele întinse superlativ. - Sărut mîinile! Să trăiești! se adresa el succesiv cătrecei doi, apoi, exclamând cu mâinile spre tavanul cu lustre de cristal, dând o revizie cu ochii întregului salon, adăuga: Domnule, e admirabil! Superb! Ești un bărbat plin de daruri, e-mi-nent! Ești cel mai mare arhitect român. - Bună seara! Îi răspundea invariabil și râzând Ioanide. Pe urmă sosea madam VaIsamaky-Farfara, fardată minuțios și raționîndu-și gesturile feței ca să nu-și strice pictura. Ioana, impozantă ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Ioanide un merit absolut.) Și ce mai plănuiește? . - Nimic. A renunțat la ideea de a construi un oraș, s-aconvins că e o himeră, acum repară și clădește orice. Câștigă foarte bine. . - Dar Gaittany ce mai face? . - Are două mașini superbe, una de zi și una de seară. - E un om pe care l-am invidiat adesea. N-are nici o veleitate de a face vreo faptă neobișnuită, se consumă liniștit ca om de lume. (Aici Pomponescu se înșela. Gaittany avea ferma
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Sebastian. Tot Sebastian îi scria lui M. Eliade în august 1934: "M-am dus să-l văd pe Nae, și m-a oprit să rămân la el. Toate s-au întâmplat în cinci minute. M-a instalat într-o odaie superbă, mi-a dat un costum de marinar în echipajul vasului lui și gata. Au fost patru zile excelente, nu vă pot descrie acum. Vă voi povesti însă multe despre el, despre casa lui, care e magnifică, despre Balcic". Există și
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
teză la Sorbona: Problema limitei (peras, în greacă) de la presocratici la Plotin, pe care profesorul Pierre Aubenque, faimosul comentator al lui Aristotel, o acceptase cu oarecare entuziasm. Mă duceam zilnic în biblioteca de limbi clasice a Universității, instalată într-un superb bastion din secolul XVII de pe malul Neckarului, și inventariam contextele în care apărea cuvântul miraculos de limită la Homer, Alceu, Sappho sau tragici, vrând apoi să văd ce mutații suportă sensul lui în trecerea de la literatură la filozofie. Într-o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pur și simplu. Și așa cum orice îndrăgostit recurge, pentru captația inițială, la flori, eu am recurs, în imaginarul întîlnirii mele cu el, la jucării, în Darmstădter Hof, în galeria luxoasă care străjuia Hauptstrafie în partea dinspre Bismarckplatz, se afla un superb magazin de jucării care se desfășura pe trei etaje, intitulat caraghios Knoblauch ("Usturoi"). Vitrina era populată de o faună de pluș, reni stranii în mărime naturală, cu burțile bej și cu coarnele și copitele din catifea neagră, maimuțe cu coada
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
putea fi apoi extinsă și complicată oricât, cu semafoare, gări, macazuri multiple, vagoane de diferite tipuri, depouri și depozite de mărfuri? Nici o problemă. Puteam veni apoi zilnic să-i mai adăugăm câte ceva. Sau poate mașinile de curse cu telecomandă ? Această superbă Carrera, de exemplu ? Sau sutele și sutele de modele de Lego, cu posibilitatea pe care ți-o dădeau, "glănțuite" și finisate fără cusur, de a avea în față, prin simpla asamblare a unor piese care se revărsau dintr-o punguță
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
purtătorul lor murea sau era omorât. M-am întors de la Ierunci, care au acceptat să se lase sărbătoriți prin cina pregătită de mine. (în afara salatei de vinete, pe care o făcusem acasă, la Mihnea, am făcut la fața locului niște superbe șnițele aurii din escalope de dinde cu un supreme de legumes). După masă le-am citit pagina din "jurnalul" meu despre handicapurile culinare ale Monicăi și paginile despre fiul meu, reminiscență din ritualul bacchanalelor spirituale ale Păltinișului. Apoi discuție despre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prin vechi prieteni binevoitori (cuplul "Ursula și Gelu", care în singurătatea de început a primului meu sejur aici au fost pentru mine o adevărată familie), am găsit același apartament în care, în 1995, locuisem o lună și jumătate, într-un superb cartier "academic", cu vile mărețe de două-trei niveluri de la sfârșitul secolului XIX. Am o adevărată vocație să pășesc în viață pe urmele unor perioade anterioare, ca pentru a lua măsura timpului trecut: trebuie să te întorci întotdeauna într-un loc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neîndoielnic, starea celui care, aplecat deasupra prăpastiei, nu mai poate fi tras de nimeni înapoi. 30 septembrie Nu-mi place să notez vise. Și totuși. Am visat că intram la Opera din Viena (toalete somptuoase, aur, catifea) însoțit de o superbă vacă roșcată, curată și șamponată și, în plus, portabilă. Când mi se părea că urcă prea încet scările care se deschideau din foyer, o luam sub braț, deși dimensiunile ei rămâneau cele ale unei vaci normale. Nu mai țin minte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
povârnișuri, aceleași perdele de brazi, același cer lipsit de echivoc. Todtnauberg e un sat de munte, cu stive de lemne frumos așezate în fața fiecărei case, rânduit de o parte și alta a drumului, în fundul văii, și cu cei doi versanți superb deschiși și pierzîndu-se în zare. În partea de sus a versantului din dreapta drumului, cum urci, camuflată pe fundalul unui mănunchi de brazi, se vede, mică, pricăjită, total inaparentă, celebra Hütte, "cabana". Nici un drum nu duce la ea și trebuie să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
despre chiriile locuințelor pariziene, despre cearta sa cu proprietarul, despre lefurile profesorilor de liceu. Știam, apoi, în detaliu bucătăria în care Friedgard, în prima seară petrecută cu Cioran (Simone era în Vendee), curăță fasole verde și pune la cuptor un superb filet de boeuf, pentru că în mai multe rânduri, tot acolo, o ajutasem pe Simone să pregătească cina, știam hotelul St. Louis din Île St. Louis la care Friedgard trage la Paris pentru a-l cunoaște pe Cioran și din holul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în 17 iunie, de ziua ei, pe care o vor serba în doi la Procope. În seara următoarei zile (Simone este din nou în Vendee), Cioran o ia pe Friedgard în vizită la o familie de prieteni pictori, într-un superb apartament de pe St. Germain, unde se află și bunul prieten al lui Cioran, poetul Henri Michaux, care în momentul acela avea 80 de ani. Friedgard e așezată la masă alături de Michaux, cu care începe o discuție aprinsă despre Freud, în timp ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
patru intrări situate în cruce și Bogdan ne atrage atenția că una dintre filmări e făcută la echinocțiu, când soarele care apune umple portalul vestic și poate fi văzut în axă de pe treptele care duc spre portalul tăiat către răsărit. Superb este "umplută" filmic uvertura; două echipaje, cel al lui Don Giovanni și cel al Donnei Anna, pornesc în gondole somptuoase de la Veneția la Murano, pentru a asista, într-un imens atelier, la arderea sticlei. Cei doi stau pe pasarele opuse
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cărțile lui Kundera la "Humanitas" (dar mă bucur deopotrivă că l-am cunoscut, că nu mai e o abstracție și, în plus, că "îmi seamănă"), am discutat cu Marie-France tipărirea eseurilor lui Ionesco într-o nouă formulă grafică, am văzut superba expoziție a suprarealiștilor la Beaubourg, am cumpărat de la FNAC șase albume mari, pentru arhiva foto Humanitas, am găsit Don Giovanni-ul lui Losey (și am citit într-un album Palladio despre "La Rotonda", vila în care a fost făcut filmul), în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tine: a ta și a celorlalți. luni, 24 iunie Telefon cu Monica și Virgil. Monica îmi povestește foarte mândră cum au fost astăzi amândoi la stomatolog, având fiecare în dotare câte un baston impozant. Doctorul i-a primit cu un superb jeu de mots: Je vois que c'est le Festival de Cannes! (canne = "baston"; iar festivalul cu pricina e în plină desfășurare). Le povestesc de discuția cu Marie-France, care primise vizita noii traducătoare engleze a lui Ionesco. Mânată de exigențele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
enorm, iar prin ceea ce a făcut până la expulzarea sa din URSS și prin felul în care a gândit și continuă să gândească după 1990 ― superior lui Soljenițîn. Conferința e dedicată epocii care a început după prăbușirea comunismului. Bukovski o numește, superb, "epoca încorporării monstrului". Aceasta e soluția pe care a găsit-o Vestul pentru a pune capăt războiului rece. Iar încorporarea monstrului în restul lumii a avut loc cu prețul uitării trecutului. Vreți un exemplu de tehnică a încorporării? a spus
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însoțea vorbirea cu o gesticulație plăcută și avea o excelentă "mișcare scenică". Era bine crescut, snob, vorbea o română deosebit de îngrijită. Iubea restaurantele, mesele bune, spectacolele, ținea conferințe în lumea artistică, mișuna enorm social, avea o nevastă cu un corp superb, care lucra la televiziune și înjura ca un birjar, fapt de care el era foarte mândru pentru că dădea "șic". Sânt convins că dacă n-ar fi existat legionarii, ar fi preferat oricând lumii acesteia mitocănizate în care trăiam lumea interbelicului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în întuneric, și abia după aceea se apucă de lucru. Ceara aceasta, împreună cu mierea, o scot prisăcarii la vremea hotărâtă; fiindcă are un miros aproape ca de ambră și ține la razele soarelui, ei o vând cu atât mai scump...”. Superbul elogiu făcut apiculturii românești de marele învățat moldovean ne scutește pe noi de a mai insista asupra însemnătății albinăritului la români. În continuare nu vom face altceva decât să venim cu câteva frânturi din texte documentare care să demonstreze adevărul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]