5,059 matches
-
al misterelor, al secretelor și al revelațiilor ce alcătuiesc tezaurul Înțelepciunii budiste, banca de date a tainicelor Învățături ale științelor oculte. Shambhala sau Agartha, tărâmul ascuns al celor nouăzeci și șase de regate Închipuind un lotus Înflorit peste care domnește Suveranul Lumii, Metatron, și unde oficiază regele-preot Kuli’Ka, al cărui palat de aur și nestemate Împodobește centrul capitalei fabulosului meleag. Derutantă, orice s-ar spune, includerea misticei Kapala Într-o enumerare de regiuni aparținând geografiei reale. Derutantă, dar și Întâmplătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
superbului oraș Persepolis, În mai 330 (asupra motivației punctuale a deciziei, la care - nota bene - a reflectat câteva luni, istoricii n-au căzut Încă de acord), sau expediții de supunere și pedepsire a populațiilor care nu-i recunosc statutul de suveran. Judecate În ansamblul politicii lui Alexandru cel Mare vizavi de Învinșii săi, asemenea excese apar mai degrabă ca accidentale. El recurge la forță doar obligat de Împrejurări, atunci când cospeii, de exemplu, manifestă, În raporturile cu autoritatea sa, o ostilitate fățișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
petrecerii. Aceluia nu i-a fost greu să-i strecoare În băutură o otravă cu efect lent, necunoscută medicului personal al regelui, devotatul Filip. În acest fel, n-a mai fost nevoie să se recurgă la serviciile unuia dintre servii suveranului, infiltrat de ani buni de Centrum În preajma acestuia. Era acel slujitor care Îi divulgase lui Alexandru așa-numitul „complot al pajilor”, sugerându-i că la originea sa se afla Calistene, nepotul lui Aristotel. Peste mai puțin de două săptămâni, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În chip de Mare Monarh, stăpân al Europei și al lumii? (Știi, probabil, că Într-una dintre profețiile lui Nostradamus se pomenește despre așa ceva...) Soarta oamenilor și a Pământului privită la scară cosmică - pentru că despre asta vorbim - nu depinde de suverani, nici de religii. Biologia este mai puternică și decât politica, și decât toate religiile lumii. - Primum vivere, deinde philosophari... - Dacă vrei... Nu e vorba de materialism grosier aici, așa cum ar părea, ci de esența existenței, care este viața Însăși. Metafizica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dimensiuni mari și late: una geografică, alta problematică și, În fine, dar nu În ultimul rând, una a factorilor perturbatori ai echilibrului primelor două. Mă refer la personajele cu atribuțiuni de decizie politică, divizate și ele pe grade și căprării: suverani, președinți, șeici - bref, șefi de state -, apoi lideri guvernamentali (premieri, cancelari), miniștri de externe, consilieri pe probleme globale etc. Toți laolaltă și fiecare În parte sunt urmăriți În exercițiul funcțiilor specifice și stocați În pătrățica adecvată, Împreună cu câte un portret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ritm galopant, atingând valori inimaginabile. După câteva decenii, cei cunoscuți cândva drept călugării-soldați nu mai sunt deja nici una, nici alta, și cu atât mai puțin săracii cavaleri ai lui Hristos. Devin latifundiari și bancheri capabili să-i crediteze inclusiv pe suveranii continentului, siliți să le recunoască și să le accepte neta superioritate În domeniul economico-financiar. Unul dintre monarhii care Împrumută sume considerabile de la templieri este, la Începutul veacului al XIV-lea, regele Franței, Filip cel Frumos. Aflat În imposibilitate de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
urmărea organizarea Întregii Europe și internaționalizarea orașelor sfinte din Eurasia. Al douăzeci și doilea și ultimul Mare Maestru, Jacques de Molay, nutrea poate cea mai consistentă speranță că va reuși să așeze Întreg pământul sub conducerea spirituală a unui singur suveran pontif iudeo-creștin. Liderii Ordinului nu doar Întrezăreau scopul măreț al unității lumii, ci și intenționau să unească practic statele Europei cu cele ale Orientului printr-o pace universală. Pentru ei, Pământul Sfânt era locul care adăpostea mormântul unui profet, nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
moarte. Este convins că, lipsiți de căpeteniile lor, templierii Înspăimântați vor intra În panică și, pe fondul degringoladei generale, vor deveni o pradă ușoară În mâinile oamenilor săi. Unul dintre curtenii regelui, nobilul Guillaume de Nogaret, nu Împărtășește Însă optimismul suveranului. Îi atrage atenția că soldații-călugări Își pot alege rapid o altă conducere, și astfel, puterea și unitatea lor nu vor avea de suferit foarte mult. În plus, nimeni nu știe cu exactitate unde sunt ascunse faimoasele bogății ale templierilor, așa Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
conducerea Ordinului pentru schimbarea geografiei Europei și Orientului. Nu, templierii nu trebuie numai decapitați la vârf, ci exterminați cu totul, făcuți să dispară până la unul, altfel, primejdia resurecției mișcării și a ideilor membrilor săi rămâne intactă. Clement al V-lea, suveranul Bisericii de la Roma, Își poate permite să respecte habotnic legea, fiindcă Sfântul Scaun se va clătina, cel mult, dar va rămâne În picioare, pe când tronul Franței se va prăbuși În pulberea uitării odată cu celelalte dinastii europene. Argumentele lui Guillaume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
limbile, gramatica Începe cu a fi și a avea, ele sunt baza flexiunii verbale, cu ele se conjugă toate celelalte părți de vorbire existențiale și acumulative... s-au schimbat raporturile și prioritățile, nu ne mai preocupă „de ce?”, În locul lui stăpânește suveran „cum?”, s-a pierdut firul călăuzitor, rostul, sensul..., uităm mereu că trăim pentru a fi, nicidecum pentru altceva, indiferent ce este acest „altceva”... scopul, finalitatea... da, da... am rătăcit drumul și nu mai e cale de Întoarcere la pur-și-simplul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
templelor coboară adânc în regiunile inferioare. Câteva exemple vor fi suficiente. Vom încerca apoi să integrăm toate aceste aspecte diferite ale aceluiași sistem de simboluri și vom vedea mai limpede cât sânt de coerente aceste concepții tradiționale despre Lume. Capitala Suveranului chinez desăvârșit se află în Centrul Lumii: în ziua solstițiului de vară, la amiază, gnomonul nu trebuie să facă umbră.9 Același simbolism se întîlnește la templul din Ierusalim: stânca pe care fusese înălțat era "buricul Pămîntului". Pelerinul islandez Nicolaus
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai cuprinzătoare și mai măreață. Omul religios reactualizează deci cosmogonia nu numai de fiecare dată când "făurește" ceva ("lumea lui proprie" - teritoriul locuit - sau o cetate, o casă etc.), ci și atunci când vrea să asigure o domnie fericită unui nou Suveran sau când trebuie să salveze recoltele amenințate, să poarte cu succes un război ori să facă o călătorie pe mare. Recitarea rituală a mitului cosmogonic joacă un rol important mai ales în vindecări, care au drept scop regenerarea ființei omenești
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să poarte cu succes un război ori să facă o călătorie pe mare. Recitarea rituală a mitului cosmogonic joacă un rol important mai ales în vindecări, care au drept scop regenerarea ființei omenești. În insulele Fidji, ceremonialul instalării unui nou suveran poartă numele de "Facerea Lumii", iar acest ceremonial se repetă și pentru salvarea recoltelor amenințate. Cea mai largă aplicație rituală a mitului cosmogonic se întîlnește probabil în Polinezia. Vorbele pe care Io le rostise in illo tempore pentru a crea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că am desprins câteva aspecte esențiale. Pentru că am vorbit ceva mai mult despre inițiere, am fost nevoiți să trecem peste o serie întreagă de situații socio-religioase de mare importanță pentru înțelegerea lui homo religiosus: nu am amintit deci nimic despre Suveran, despre șaman, despre preot, despre războinic etc. Cu alte cuvinte, lucrarea de față este sumară și incompletă, și nu poate fi socotită decât o scurtă introducere într-un subiect extrem de bogat. Acest subiect extrem de bogat nu prezintă interes doar pentru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se potolise mișcarea Contelui de Amarante, când un regiment de infanterie se revoltă la ieșirea din Lisabona. La Vila-Franca, garnizoana încearcă o mișcare asemănătoare. Al doilea fiu al Regelui, Infantele Don Miguel, ia comanda trupelor, jurând că va "dezrobi pe Suveran din ghearele masoneriei". Don Joîo VI rezistă câtva timp, dar în cele din urmă făgăduiește să dea țării o "rînduială nouă". Făgăduială, însă, care n-a potolit curentul antirevoluționar. Astfel că, la 30 aprilie 1824, Infantele Don Miguel încearcă din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
era acum Împărat al Braziliei, iar legile Monarhiei portugheze excludeau de la Tron un cetățean străin. Don Pedro declarase chiar război Portugaliei și săvârșise acte de inamiciție față de fosta sa patrie. Ceva mai mult, un capitol din vechile rânduieli cerea ca Suveranul să locuiască în Portugalia, iar Don Pedro se afla de 19 ani în Brazilia. De asemenea, prin numeroase documente, Don Pedro renunțase categoric la drepturile primogeniturii. Cu toate acestea, consiliul de regența recunoaște în Împăratul Braziliei, Don Pedro, pe Regele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a trebuit să instaureze dictatura. Este straniu că liberalismul, ca să poată dăinui, se simte nevoit să se transforme în dictatură... La moartea Donei Maria II se urcă pe tron Don Pedro V care domnește numai opt ani (1853-1861). E un suveran timid, melancolic și nefericit. Un istoric portughez observă că seamănă mult lui Ludovic II al Bavariei, cu excepția nebuniei. Tânărul Rege e bun prieten al scriitorului romantic și istoricului Alexandro Herculano, cea mai desăvârșită și mai onestă figură a liberalismului portughez
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prevăzut chiar moartea mea. Ceea ce n-am prevăzut, a fost asasinarea Regelui, asta niciodată nu mi-a trecut prin minte...". *** Trupurile neînsuflețite ale lui Don Carlos și Infantelui Luiz Filip sunt aduse la Palat. Don Manuel, devenit de câteva ceasuri Suveranul Portugaliei, convoacă chiar în acea seară Consiliul de Coroană. Sosesc pe rând membrii Guvernului, șefii tuturor partidelor și consilierii regali. Palid, demoralizat, apare și Joîo Franco; își înaintează demisia și, câteva zile în urmă, pleacă în exil voluntar. Cu toate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
exil voluntar. Cu toate însușirile sale, Franco își înmormîntează, definitiv, în acea seară, cariera sa politică. De atunci, nimeni nu-i va mai cere sfatul sau sprijinul. Solidaritatea lui cu Don Carlos a fost într-adevăr desăvârșită; căci întocmai cum Suveranul plătea cu viața greșeala lui Joîo Franco de a instaura dictatura într-un moment când nimic nu mai putea fi salvat, tot așa Franco plătea greșelile Regelui; inaderența lui la momentul politic intern, ușurătatea și ironia lui, care-l făcuseră
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și liberală, ci pentru o revoluție spirituală a întregii națiuni, avîndu-și izvorul într-o monarhie autentic portugheză, așa cum fusese până la înfrîngerea și exilarea lui Don Miguel. Portugalia n-ar avea nimic de câștigat printr-o restaurare rapidă, prin care fostul suveran să ia pur și simplu locul Republicii și să înceapă din nou jocul vechilor partide politice și al "rotativei". Înainte de restaurare, e nevoie de o prefacere totală a conștiinței politice a țării. Mai importantă decât propaganda pentru monarhie este, bunăoară
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
primo Bazllio, tip al mediocrității strălucite. să se îngrijoreze de vigoarea și succesul acestei mișcări care, deși se pretinde monarhistă, nu uită că, înainte de toate, e revoluționară. Conflictul, la început latent, izbucnește mai târziu, când monarhiștii constituționaliști dobândesc din partea fostului suveran, Don Manuel, în exil la Londra, o repudiere a principiilor revoluționare ale integralismului. Drept răspuns, integraliștii renunță de a mai considera pe Don Manuel pretendentul legitim al Tronului Portugaliei, - mai ales că descindea din "uzurpatorul" Don Pedro - și declară succesor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aveau sorți de izbândă. Numai un fanatic naiv ca Paiva Couceiro, care încerca acum a treia sa mare aventură monarhică, putea crede că, după o lună de la moartea lui Sidonio Paes, și numai răspândind printre ofițerii monarhiștii vestea că fostul suveran, Don Manuel, ordonă restaurarea - veste fără nici un temei de adevăr - Monarhia ar fi putut fi restabilită. Paiva Couceiro se află la Porto. Rând pe rând, orașele din nordul țării - Braga, Viana de Castelo, Guimaraes și altele - aderă la mișcarea monarhică
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
apărau în numele său - și chiar cu oarecare logică, domnilor! - toate opresiunile și toate despotismele. Noi am văzut că adularea maselor prin crearea "poporului suveran" nu a dat poporului, ca agregat național, nici influență în mersul treburilor publice, nici ceea ce poporul - suveran sau nu - dorește mai mult, (adică): de a fi bine guvernat." Noi vrem să fim mai eficienți, - mărturisește Salazar - mai adevărați în politica pe care o facem. Mai adevărați - adică mai aproape de realitățile vieții sociale, dezbărați de miturile demo-liberale, eliberați
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rapid, cât încă nu se luase vreo decizie ireparabilă. A vorbit cu cine trebuia. Printr-o servitoare a Lupeascăi, i-a trimis un bilet personal regelui Carol al II-lea. I l-a strecurat femeia când i-a adus cafeaua suveranului, într-o după-amiază de marți, chiar în grădina Lupeascăi, „la vila aia, de-o avea gard în gard cu Urdăreanu, omul lui de încredere, mareșal și toate alea. Te-ai prins? Carol pleca pe poarta mare și Urdăreanu venea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
greșeală, de la care nu te puteai aștepta decît să fie În stare să emită o jumătate de duzină de cuvinte inteligibile, să aspire să-i Înfrunte pe cei care nu erau la fel de monstruoși ca el, Îndrăznind să se transforme În suveran fie și al unui singur metru pătrat de pămînt? Ar fi jucat, desigur, un rol nemaipomenit ca mic tiran peste o stîncă, stăpînind În mod comic peste iguane, broaște-țestoase și sute de mii de păsări marine căcăcioase, dar era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]