6,881 matches
-
ambele palme pe masă, așa cum stătuse și mai înainte când el îi dezvăluise secretul. Fața îi era puternic îmbujorată, ochii îi scânteiau, dar John Robert nu-și putea da seama dacă de emoție sau de lacrimi. Un moment, rămaseră amândoi tăcuți. După un timp, Hattie se relaxă, își frecă ochii și își arcui spinarea, părând doborâtă. Rosti pe o voce posomorâtă, aproape plângăreață: — Deci nu vrei să te gândești la mine... așa cum voi arăta în viitor. Nu. Prefer să nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai trebuiră câteva momente până să-și dea seama că Hattie adormise buștean. Rămase nemișcat, ocrotindu-i somnul și simțindu-se invadat de cea mai pură și mai intensă fericire care i se propaga prin toate fibrele, într-un curent tăcut, năucitor. Mai târziu, în timp ce Hattie continua să doarmă, Tom coborî. Găsi în fața ușii de la intrare un pachet frumos legat. În pachet erau pantofii, ciorapii, fulgarinul, haina și cuțitul pe care i-l dăruise Emma. George McCaffrey împinse ușa rulantă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pantofii. Apoi încercă să șteargă urmele ude de pe vovor. Își zări, într-un colț, propria haină și o îmbrăcă. După care, închise cu grijă ușile duble ale sălii de baie. Se uită de jur împrejur prin cameră. Era mult mai tăcută acum, și arăta aproape ca de obicei, numai că era de o pustietate vastă, cosmică George mai rămase câteva momente, în care respiră adânc, apoi ieși în coridor. Închise ușa dormitorului după el și mugetul apei scăzu până la un fâșâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
biserici, sărăcia preoților și a lăcașurilor de cult este evidentă. Am senzația că totul este îmbătrânit, că atât în biserici cât și în casele parohiale planează o liniște și un fel de singurătate care te fac să fii reținut, timid, tăcut. Așa se mai încheie o zi în care am învățat o lecție dură: să nu mai risc, mergând în orele când canicula este prea mare. Voi fi mai prudent. Ce mă făceam dacă nu aveam magazinul acela aproape sau vreo
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Se fac trageri acolo. Oricând poate să te nimerească un glonte rătăcit. Tu n-auzi? Chiar în clipa aceea se răspândi peste întinderea câmpului, venind de departe, ecoul unei împușcături, urmată de alte câteva. Tir sau tragere? Băiatul se îndepărta, tăcut și străin, pe drumul ce străbătea câmpul, fără să mai lovească buruienile. Eugen își aminti de paltonul care îi rămăsese mic și totodată se cam și rosese, cu ani în urmă, pe la sfârșitul școlii primare. Ai lui îl vânduseră ca să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu bărbia de tăblia mesei, dar nu era dispusă să se lase neglijată. Ce-a scris Rareș... Asta, spunea tata, nu cred că am dreptul să deconspir. Doar dacă... Și se întorcea către Rareș întrebător, așteptând. Cum însă Rareș rămânea tăcut, tata renunța să mai aștepte. Spunea: dar un pronostic pot să fac. Și uite, îl fac! Rareș o s-ajungă scriitor! Nu râde, Felicia. Un mare scriitor! Tu o s-apuci să vezi. Noi, poate nu... Mama stătea la masă oarecum încordată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în sat, i se pare firea încremenită. Afară de lătratul câinilor, nu se mai aude decât sunetul tălăngilor de la gâtul berbecilor, care se-ntorc de la pășune. Trecuse o dimineață întreagă, trecuseră zile și doamna Mușat așteptase tot timpul ăsta în picioare, tăcută. Ei, Rareș? Ce-ai de spus? Ai văzut?... Pământul era al lui conu' Iancu, dar acum e al lui moș Ion. Statul l-a împroprietărit! Iar moș Ion încearcă cu dinții rezistența bobului de grâu. Asta face, nu se ocupă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nicio părere?" Eu cred că... a îndrăznit Burlan. Și a rămas cu vorba-n vânt. Ia s-auzim! a spus cu asprime instructorul. Crezi că ce?" Cred că n-ar trebui... a încercat Burlan să continue. Și iar a rămas tăcut. "De ce ai matricola descusută? a continuat instructorul cu aceeași asprime în glas. La o adică o scoți de tot, da? Poți să faci orice prostie prin oraș și, fără matricolă, nu mai ai nicio răspundere!" Nu-i descusută! s-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din stație. La întoarcere în schimb, am avut parte de locuri. Ne-am așezat alături și, îndreptându-mi din întâmplare privirea drept în față, m-am zărit oglindit, alături de ea, în fereastra întunecată de pe partea cealaltă a vagonului. Am rămas tăcuți o bucată de vreme. Privind în gol, mi-am amintit de un pasaj din Vacanța de Crăciun a lui Somerset Maugham. De fiecare dată când mă vedeam oglindit în geamul întunecat al unui vagon, îmi aminteam, nu știu de ce, de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu o voce aproape indiferentă. Frică? se miră el. Frică de ce? Ea se întoarse cu fața spre fereastră și se sprijini cu coatele de pervaz, privind jos în stradă, unde lumina iernii, albă și fără umbre, învăluia cu blândețe casele tăcute, cu tot trecutul lor. Frică? Dragoș se rezemă cu brațul de cercevea, ridicat moale în dreptul frunții. Dar deja cobora înserarea și aprindeau lumina în sală. Iarna lăsa să cadă peste stradă vălul ei albăstrui de seară, iar în sticla ferestrei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
când vorbesc cu tine? Și asta o faci doar când te afli în fața mea. Așa mă uit eu, domn’ sărjănt! Cum se răspunde superiorului, soldat? Ia să aud, că altfel mătur tot câmpul ista cu tine! Toader Toaibă a rămas tăcut, clipind des, ca și cum l-ar fi sâcâit o muscă. Și-a adunat gândurile. În cele din urmă, îndreptându-și din încheieturi făptura voinică, a rămas într-o poziție de „drepți” cum scrie la „reglement”. Trăgând apoi adânc aer în piept
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fire de păr alb pe la tâmple. 94 Privirea îi mai aspră, iar cuta dintre sprâncene i s-o adâncit. Parcă nu mai este cel care o plecat în concentrare, iar greul milităriei și al războiului l-o făcut și mai tăcut. Și tare suferă pentru că nu mai este ca înainte, mândru și neînfricat”... Toaibă, auzindu-i parcă gândurile, i-a răspuns, tot în gând: „De-amu’ n-oi mai fi cel de înainte . Toți au să mă privească ca pe un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
frecvent invocată: Iubito, bruma groasă pe pașii tăi s-a scris...; În sipete te-nchizi cu lacăte o mie, / Iubita mea, cât timp ni s-a luat / Să guvernăm planete și să fie / Iertarea noastră tainicul păcat; Frunzarele-n pădure, tăcut, o iau la goană, / De parc-am fi, iubito, cenușă dintr-o stea. Această contiguitate a sacrului, care sporește măreția clipei, e omniprezentă, smirna, clopotele, fiind alte motive care-i sugerează prezența - Ochiul stelar surprinde clipa rară, / Surprinde clipa-n
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pecetluită cu ceară: Mari lacăte de ceară par ultimul păcat...) și alta a intimității (Sărutul meu pe gleznă-ți tulbură imperii / Cu teama de surpare în tainicul ecou, / Tăceri imperiale la începutul serii / Vor răscoli al umbrei necunoscut halou): Privesc tăcut...; cât de aproape sunt de tâmpla ta...; atât de-aproape ești...; Tot așteptând, zăpada-n creuzete / E abur sfânt, fantasmă peste noi...; De cât te-aștept, zăpada-n meri / S-aprinde-n chip de lumânare...; Nu mor de tot de-atâta așteptare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
an de facultate l-am cunoscut pe Cristian Popescu, apariție cvasimeteorică printre noi, bineînțeles ca n-aș fi bănuit o secundă că, peste doar câțiva ani, aveam să citesc, pur întâmplător, într un ziar, că băiatul acela cu ochi mari, tăcut, misterios, așa cum îl percepusem în vremea studenției, avea să dispară atât de repede din lume și că într-un manual de liceu aveam să citesc, împreună cu elevii mei, an de an, cu aceeași strângere de inimă, gândindu-mă la prea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a avea posibilitatea de a-l tulbura, nici dramele, dar nici speranțele, fiindcă propriul echilibru lăuntric, al sinelui, e întemeiat pe înțelegerea lucidă a condiției umane. În acest scop, personalități istorice sau personaje mitologice traversează textele, în ipostaza de martori tăcuți ai stărilor de suflet ale poetului: Ahab (pe Ahab nu-l doare / că marea nu se termină...), Dyonisos sfâșiat de Bachante, Alexandru Macedon (câteva furnici călătoresc pe vârful bocancului / ca alexandru macedon către india), Penelopa, a cărei prezență ar favoriza
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
salutam, dar nu puteam trece dincolo de privirile lor, care mi-au amintit însă că toate pe lume își au rostul lor; ochii - privirile gura - rostirile mâinile - mângâierile picioarele - depărtările. Și când pentru toate acestea drumurile se închid, vibrează ascunsă vocea tăcută a sângelui. Pentru câți oare din cei petrecuți s-a iscat vocea sângelui vibrând pe aceeași tăcută lungime de undă. Cineva crescuse acolo odată cu corul bisericii și ceata ei de străjeri. Scrisori Mere roșii lui Adrian Păduraru Înțeleg, e mai
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
își au rostul lor; ochii - privirile gura - rostirile mâinile - mângâierile picioarele - depărtările. Și când pentru toate acestea drumurile se închid, vibrează ascunsă vocea tăcută a sângelui. Pentru câți oare din cei petrecuți s-a iscat vocea sângelui vibrând pe aceeași tăcută lungime de undă. Cineva crescuse acolo odată cu corul bisericii și ceata ei de străjeri. Scrisori Mere roșii lui Adrian Păduraru Înțeleg, e mai sărac astăzi lașul, nu se putea altfel când colinele parcă se lasă. Stau să cadă merele roșii
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
surprindă lungimea noastră de undă și se sfărmau neputincioase în fața peretelui de diamant. Cineva le putea strânge într-o grămadă strălucitoare cu mii de scânteieri amețitoare; Stră-strălucitoare, dar reci! Loc de speranță Se-nalță biserica Coșulei peste domoale dealuri, peste tăcutele păduri, peste povești și neamuri. A primit atâtea alaiuri în ii și colorate catrințe, în ițari și sumane cu flori; a vegheat atâtea porniri, îndreptări și plecări și are încă și mai mult loc pentru cei ce urmează să vină
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
în întâmpinarea mea. ―Bine ai venit, fiule. Ia loc colo, pe fotoliu. ― Mulțumesc, sfințite, pentru primire și ospătare. ― Să-ți fie de bine - mi-a răspuns el, așezându-se cu greu în fotoliul din fața mea. Pentru câteva clipe, am rămas tăcuți. Așteptam ca bătrânul să redeschidă vorba. N-a fost nevoie de prea multă zăbavă. ― Ei? Ți-ai prins dorul, dragule? - a căzut întrebarea bătrânului, precum ghilotina asupra capului nefericitului condamnat la moarte... ― Mmm... ― Am înțeles. Asta, însă, nu înseamnă ca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
m-a poftit el în fața altarului... După ce am îngenuncheat, mi-a așezat patrafirul pe cap și, cu glas scăzut, a citit un timp. La sfârșit am auzit un “Amin” spus limpede... În cele din urmă, am ieșit din biserică. Mergeam tăcuți. Bătrânul se sprijinea ca de atâtea ori de brațul meu. Când am ajuns aproape de chilii, s-a auzit dangătul clopotului, care anunța ora mesei pentru călugări. Din pragul chiliei sale, bătrânul m-a făcut atent: ― Te rog ca diseară să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Această stare o are Sevastița și... Și cu... și cu cel de lângă tine... Deși în dialogul meu “mut” cu “gândul de veghe” am bănuit acest adevăr, mărturisit acum de bătrân, nu-mi venea totuși a crede ce aud. Am rămas tăcut. În așteptare. Ce așteptam? Nu-mi era clar deloc... Gândul îmi era doar la Zâna, când a căzut întrebarea: ― Când vrei să pleci? “Adică cum? <Să pleci?> Da’ ce, voi pleca iar singur? Atunci, la ce tot ceremonialul din această
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vorbe. ― Pentru mine, despărțirea de Zâna seamănă cu despărțirea de suflet... ― Dar... ― Știu ce vrei să spui... ― Faptele vor adeveri vorbele, părinte... ― Să te audă Cel de Sus, fiule! - a rostit bătrânul, făcându-și o cruce adâncă... Am rămas apoi tăcuți multă vreme. Bătrânul, oftând uneori, privea în zare spre ultimele licăriri ale lunii. Mi s-a părut chiar că a clătinat din cap, ca răspuns unui gând... Era acea mișcare a capului unui om care ar fi spus: “Ei! N-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și din tot sufletul tău, cu toată puterea ta!" Cea de a doua este aceasta: "Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți". Să știți că nu este nici o poruncă mai mare decât acestea". După aceste cuvinte toți au rămas tăcuți, în afară de unul, care spuse: "Ce să fac, Învățătorule, dacă văd o fiară sălbatică omorându-mi fratele în pădure? Să-mi las fratele să piară sau să omor fiara? Nu încalc astfel legea?" Și Iisus răspunse: "A fost spus din timpuri
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
a elasticului gravitațional, înapoi la originea exploziei pentru a forma o densitate infinită și o nouă începere a timpului și a universului. Și în mijlocul acestui proces ordonat sau haotic - omul cu întrebările sale așteptând un răspuns de la Dumnezeu - existent dintotdeauna, tăcut și zgârcit cu minunile sale. Momentan, omul nu ar trebui să-și mai pună nici un fel de întrebări fără răspuns, să nu mai bată la uși betonate. Din spatele lor nu le va răspunde nimeni; dar poate? De altfel, puțini se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93043]