5,450 matches
-
membrii familiei să se roage, este altarul personal. Loc Întunecat și umed ungherul este un spațiu descensional, o intimitate pe care o găsești după ce ai coborît cîteva trepte. Aceste simboluri fac parte din temele recluziunii, ale fugii, ale ascunderii, ale tainicului loc În care se celebrează cele mai intime dorințe În acest loc sacru se celebrează pînă la urmă hierogamia fetei cu pajul. Toate celelalte spații În care fata de Împărat 1-a chemat pe zeu nu au fost prielnice datorită
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
care pun accentul simbolic pe tema integrității interioare, iată de ce pajul o duce pe fată mai Întîi Într-un ungher, pentru a-și apăra integritatea interioară. De partea cealaltă se află „cercul”, spațiul circular, care deplasează accentul simbolic asupra voluptăților tainice ale intimității ... numai aici În cerc poți ignora lumea exterioară, În acest Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. spațiu Încovrigat, rotund, securizant perechea va putea avea un viitor, este o poziție embrionară deci o speranță de perpetuare, În cercul-uter se găsește
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
acest mascul ... focul iubirii vrea sâ-1 aprindă pajul În inima fetei ...” Durând spune: “avem nevoie de o casă mai mică În cea mare pentru a regăsi securitatea primară a vieții, acesta este rolul ungherului și micii Încăperi Întunecoase, al camerei tainice și ultime”... Ungherul este spațiul prin excelență fără martori, el reprezintă În constelația intimității imaginea spațiului fericit, centrul paradiziac. Pajul Îi oferă fetei de Împărat un spațiu intim, acel dolce farniente intrauterin, un spațiu genitrix, cald, umed În care să
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
sfîrșitul poemei În Hyperidon despiciens cel care disprețuiește. Rămîne păstrătorul stelelor albe. În opoziție stă pajul care are o natură fericită, makaria physis. El este adevăratul dușman al stelarului. Avînd o natură primordială, fiind archeogonal, el, luceafărul este și aporhetos, tainic, ascuns, nerevelat. Logosul său avea putere numai de sus În jos. El nu a Înțeles vorbele prototatălui tan lațan, can lacan, zer șama, poruncă peste poruncă, rînduială peste rînduială. Toate masoneriile universale au drept constantă inhibatorie acest precept. Pajul Însă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
epocii noastre. Indienii, care se scaldă în apele sfinte ale Gangelui, sunt convinși că astfel se purifică de energiile negative și se vindecă de bolile de care suferă. Tradițiile milenare se bazează pe proprietatea apei de a fi purtătoarea unei tainice puteri vindecătoare și, în același timp, purificatoare. Apa este mediul în care se petrec toate procesele vieții vegetale, animale și umane, ea fiind un solvent biologic universal având rolul cel mai important în desfășurarea tuturor reacțiilor biochimice din organismele vii
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
lui Acosmei, texte în care se încalcă lucid orice limită a comprehensiunii, se ascultă, dimpotrivă, de o logică particulară, a cărei funcționare amintește pe undeva de logica terțului inclus a lui Ștefan Lupașcu. Sau, și mai bine, de logica terțului tainic inclus a lui Basarab Nicolescu. Evident, cu o observație: prezența-absență, cea care asigură relația secretă postulată de adeptul transdisciplinarității în act și în limbaj, așadar însuși terțul tainic inclus (dacă prin primii doi factori avuți în vedere înțelegem instanța producătoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
inclus a lui Ștefan Lupașcu. Sau, și mai bine, de logica terțului tainic inclus a lui Basarab Nicolescu. Evident, cu o observație: prezența-absență, cea care asigură relația secretă postulată de adeptul transdisciplinarității în act și în limbaj, așadar însuși terțul tainic inclus (dacă prin primii doi factori avuți în vedere înțelegem instanța producătoare și cea receptoare de sens) este moartea. Sigur că încă din titlu este clar că tema dominantă a Jucăriei mortului este exploatarea relației individului cu moartea, tentativa de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alte forme de manifestare a anamnezei prin care poetul își reconstituie, fără să obosească, vârsta purității infantile, cu felul ei specific de a percepe lumea înconjurătoare. Catrenul cu care se încheie un splendid Cântec trist ("Doar în voi, suav și tainic,/ Ca adus de un murmur,/ Pot, suit pe taburete,/ Să ating iar cerul pur") sau primele două catrene din Astenie ("Vorbiți încet, sau poate chiar în șoaptă,/ Azi sunt neputincios ca o mătasă,/ Doar sufletul îmi lunecă prin casă/ Pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
divinul originar (cf. Reynal Sorel, Orfeu și orfismul, 1995). O dovedește utilizarea unei serii interesante de simboluri și semne orfice, prelucrate în scenarii inițiatice lesne comparabile cu tiparul catabazei lui Orfeu, din moment ce se articulează pe același concept esențial: teletai (riturile tainice). Astfel, însăși metafora-simbol dominantă, ce dă și titlul primelor sale cărți, rodul, devine un semn al fertilității și regenerării perpetue întru moarte. Echivalența rod-moarte este realizată, undeva, fără nici un rest ("rotundul rod ce-i moartea: rotund precum era rotundul/ când
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-nchidă-n rouă și-n blestem curat./ Bruma se-aprinde-n iederă și-apune/ Când lacrimile reci te-au fulgerat. // Pe trupul tău înzăpezit de teamă/ Damnat mă las jertfit de-atâtea ori./ Emoții crude precum umbra-n ramă/ Ne regăsesc în tainicii fiori.// Se-aprinde bruma-n palme și-n orbire/ Pe trupul tău sfios se-ncheagă-un mire". În totul, prin urmare, un poet "din școala versificatorilor maratoniști, cu suflu atletic, dar și cu o bună stăpânire a verbului, dornici să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
umbrite, din Falii 2, Poema focului 1985). Întreaga creație a lui Liviu Pendefunda este plină de o asemenea versificație încifrată, amintind de revoluția simbolică din Joc secund. Cel ce în viața de toate zilele este, după cum se recomandă, cercetătorul "lumii tainice și în același timp stranii" a creierului (amintită, spre exemplu, în Arcul reflex noetic, dar și în studiile sale hermeneutice) optează, în opera artistică, pentru o serie de alteri care practică ritualuri masonice, accesibile doar "Copiilor infinitului". El ni se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
priponit, în sine însuși încolăcit, încremenită larvă balaur, la mărul de aur. 2. La mărul de aur din Paradis, limpede crisalidă, timp inert, interzis, sacră omidă așteptând sărutul promis, la mărul de aur din Paradis. 3. La mărul de aur, tainic pas, înflorită elitră, fluture curcubeu pe umărul pământului, greu, blestem talisman, pubelă tezaur, la mărul de aur. 4. Expandată secundă, hotar deschis, la mărul de aur din Paradis". Pe parcursul lecturii, devine însă din ce în ce mai vizibil faptul că textele sunt mai mult
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
noastre, afirmă Renzo Negri.91 Pornind de la efortul leopardian de a elabora cuvântul ridicat la nivel de etică Boine, Onofri, Campană, Rebora, Sbarbaro și ceilalți vocieni au început să caute un limbaj nou care să reflecte metamorfozele din cultura contemporană. Tainica lor credință în maestru a apărut și s-a manifestat pe fondul tensiunii existențiale exprimate în cuvânt, mediate de relația cu simbolismul mai mult decât de componentă contemplativ-idilică.92 Experiență leopardiană dezvăluia în fața ochilor atenți ai noilor scriitori, care nu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
scriitorii revistei ' La Voce', care își încetează apariția cu peste zece ani înainte de sosirea lui la Florența, se stabilește pe filiera intelectuală dar și pe teren afectiv.96 Interesul pe care autorii revistei l-au acordat formei și cuvântului, precum și tainica lor credință în cel care i-a inspirat, reprezintă o punte de continuitate între tradiția literară a secolului precedent și viitoarea publicație română 'La Ronda', căreia i se datorează mai cu seamă prezenta vie a lui Leopardi pe scena literaturii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
1934 (a continuat să apară până în decembrie 1939), aceasta a adus în atenția publicului unele dintre cele mai cunoscute poezii ale viitorului laureat Nobel, incluse mai tarziu fie în volumul Oboi scufundat, fie în Erato și Apòllion: Ceruri adâncite, Viața tainica, Fir tot mai scurt, Dă-mi ziua mea, Rugăciune ploii au fost publicate în anul 1931, Metamorfoza în urnă unui sfânt, Anelid hermafrodit, Dorm codri, Oboi scufundat, Psalm pentru îngerul infernal, Cariere de piatră în 1932, Naufragiat în a ta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de scriitorul romantic, precum și plasarea în umbră lui Ungaretti se justificau prin necesitatea de a demonstra apartenența poeziei ermetice la marea literatura din peninsulă. Conform unui articol scris de Sergio Solmi în 1939, poetul din Alexandria, precursor al versului obscur, tainic, greu accesibil fusese cel care fixase noile orientări sub semnul maestrului din Recanati.164 El a fost cel dintâi care a declarat necesitatea reîntoarcerii la Petrarca și Leopardi, în rândurile ce ar fi trebuit să constituie prefață la volumul Bucuria
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
înțeles faptul că intensitatea fiecăruia ar rămâne abstractă și nefructuoasa dacă nu ar fi percepută și în contextul melodico-armonic și semantic al propoziției, deci dacă spațiile de tăcere dintre termeni nu ar fi percepute și că veritabil liant. În poezia Tainica viața, în versul noapte mare de aer cele două substantive ale comparației implicite au pe de o parte o greutate și soliditate proprie, dar pe de altă parte creează un continuum bazat pe trăsătură comună de vastitate. Tensiunea dintre continuum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din Amintirile Le Ricordanze). Procedeul permite identificarea corespondentelor dintre acele fragmente în care poeții descriu începutul și sfârșitul unui arc temporal, fie că este vorba despre o zi, o noapte, viața unui om sau a universului, în general momente de tainica prefacere. După fixarea punctelor inițiale și finale ale traseelor cronologice, se vor reliefa dinamicile de-a lungul respectivelor axe, îndeosebi cea de abandon a unui prezent detestat și de recuperare, pe firul amintirii, a trecutului, timp fericit al speranței, iluziei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
3.2.2. Tăcerea începuturilor, tăcerile sfârșitului În opera lui Salvatore Quasimodo dimineață, nașterea lumii, începutul unei unități temporale, fie că este vorba despre o zi, un an sau de viață unui om sunt reprezentate, firește, ca momente magice, de tainica schimbare.286 Cosmosul imaginat este traversat de un suflu aducător de nașteri și rodire, violent și liniștit totodată, ce se concretizează într-un geamăt primordial, la căpătâiul matricei sterpe de dragoste și nașteri (Dorm păduri, trad. MB).287 Una dintre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dialogă cu fata ascunsă a lumii. Pentru ambii nașterea omului, trezirea să la viață lumeasca, ia forma contaminării lumii inocențe a originilor, marcând începutul degradării unei stări armonioase.293 Trezirea omului într-un univers ostil capătă la Quasimodo aspectul unei tainice metamorfoze plasate la îngânarea nopții cu ziua. Noaptea primordială anterioară curgerii existenței, vreme a întunericului și a haosului elementelor, tărâm al oniricului, al tăcerii prenatale e conotată pozitiv în versurile sicilianului ce rezervă tonurile negative pentru sosirea luminii, a zilei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
conotată pozitiv în versurile sicilianului ce rezervă tonurile negative pentru sosirea luminii, a zilei. Că în unele viziuni leopardiene, prima geana de lumină marchează desprinderea de starea originară de bine, întreruptă de contactul cu durerea. Acest univers primordial, făurit din tainice iluzii în care se împletesc ape, cuvinte, arbori, imagini fantastice și liniște se destramă: Zi inutilă, / mă iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / cărora nu le schimbă sensul / nici foșnet de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și transmite în prezent iluzia fericirii trecute: privind la cer, si ascultând câmpiei / pierdut cânt al broaștelor departe! (...) și-alei înmiresmate / foșneau ușor de vânt și prin pădure, / departe, chiparoșii; dinăuntru, / din casă glasuri răsunau și calmă / truda de slugi (...) tainice lumi și bucurii de taină / sârmanei mele vieți imaginându-i (Amintirile, vv. 12-24).316 Imaginile auditive cu funcție descriptiva conturează armonia naturii asimilate unei stări de fericire specifice trecutului. Vremea copilăriei este un ideal plăsmuit în amintire și numai astfel
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tânărul poet, ce nu mai e copil, dar nici adult, rămâne tăcut și uimit: adolescent mut (...) surprins de-o altă viață. Tăcerea uimită se așterne peste adolescență suspendată între prezent și trecut că într-un cadru cinematografic ce prezintă schimbările tainice specifice vârstei de trecere. La ambii poeți metamorfozele sunt semnalate prin absența motivelor acustice. Liniștea sporește fascinația misterelor, marchează uimirea supremă și, în general, preaplinul de sentimente imposibil de exprimat. Urc piscuri, prăpastii de aer / cuprins de vântul pinilor / și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o marcă a binomului trecut / prezent și a reîntoarcerilor pe firul amintirii. 3.2.5. Conștientizarea stării de liniște Vremea copilăriei este însoțită de sunet, drumurile reîntoarcerii sau ale îndepărtării de trecut poartă amprenta cantului, iar liniștea aparține clipelor de tainica prefacere și este semnul distinctiv al stării primordiale fericite sau al morții, atunci când nu marchează lipsa dialogului dintre om și natura. În versurile ambilor poeți, sonoritățile domoale de odinioară, glasurile celor dragi, zgomotele casei părintești, vocea drumurilor sau a femeilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
alți poeți ai timpului sau ceea ce Carlo Bo consideră cea mai înaltă treaptă a încercării leopardiene: întrebările constante, profunde, întrebările disperate cu privire la prezența omului pe pamant.335 Pe Quasimodo misterul existenței îl fascina și îl tulbură: Caută rădăcinile și sensurile tainice ale misterelor. Cand nu le găsea se simțea lovit de o pedeapsă ce îl mâhnea și al carei deznodământ era constant amânat.336 În poezie, căutarea neîncetata a unor răspunsuri se citește în reprezentări ale rătăcirii, redate prin motivele vântului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]