29,368 matches
-
poți să pleci în concediu cu un sarong ieftin și să‑l transformi cu inteligență în șase ținute vestimentare diferite. (Ceea ce mie întotdeauna mi s‑a părut o mare abureală, pentru că, OK, să zicem că sarongurile costă zece lire, dar tonele de haine pe care le adaugă costă câteva sute, și noi se pare că nu trebuie să băgăm de seamă.) Dar, când deschid iar ochii, talmeș‑balmeșul e tot la locul lui. De fapt, dezordinea pare și mai mare, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să m‑apuc de ea, dar chiar cred că lucrul cel mai important e să găsesc titlul, potrivit și pe urmă totul va curge de la sine. Însă asta nu înseamnă că n‑am făcut nimic. Am pus deja pe hârtie tone de idei despre ce să port la ședința foto. Așa că nu sunt chiar surprinsă că mi‑am depășit puțin creditul momentan. Dar ideea e că banii ăștia există undeva, și deja lucrează pentru mine. Și, din fericire, Derek Smeath, managerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îmi deschid dulapul și pur și simplu mă uit la toți pantofii, ca un colecționar dement. O dată chiar i‑am aliniat pe toți frumos în pat și i‑am pozat. Ceea ce poate părea cam ciudat, dar, m‑am gândit, am tone de poze cu oameni care nici măcar nu‑mi plac, așa că de ce să nu am și una cu lucrurile pe care le iubesc? — Poftiți! Slavă Domnului, vânzătoarea se întoarce cu sandalele mele lila într‑o cutie și, în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
eu undeva, mai în spate? Sau eu o să fiu tipa care conduce vasul. Doamne, o să fie fantastic. O să ne ducem în Barbados sau undeva așa, și o să fie cald și soare și totul o să fie de vis, și o să avem tone de Barcardi gratis, și o să stăm la un hotel magnific... Normal, o să trebuiască să îmi cumpăr un nou costum de baie... sau, poate, două... și niște papuci de plajă noi... — St. Winifred, spune taximetristul, și tresar. Nu sunt în Barbados
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
interesantă, cu pachete și telegrame și scrisori pline de vești fabuloase - și, de fiecare dată, sunt dezamăgită. De fapt, cred că ar fi bine să facă cineva o companie numită holidaypost.com, pe care să o plătești ca să‑ți scrie tone de scrisori incitante, doar ca să ai ceva plăcut care să te așteapte acasă. Mă uit la mesajele telefonice. Suze le‑a notat cu conștiinciozitate: Mama ta - cu ce te îmbraci la nunta lui Tom și a lui Lucy? Mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic, impresionată. Preț de o clipă simt că mă încearcă o oarecare invidie. Da, bine, nimic nu poate fi mai rău decât să te măriți cu Tom Webster, dar totuși. O rochie de 3000 de lire. Și o petrecere... și tone de cadouri... Zău, cei care se căsătoresc au totul, nu‑i așa? La etaj aud zgomot de foehn dinspre dormitorul alor mei și, în clipa în care intru, o văd pe Janice stând pe taburetul de la măsuța de toaletă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vrut să‑mi fac speranțe aiurea, înainte să știe ceva concret. Dar acum, se pare, toții investitorii sunt pe recepție, toată lumea are o părere foarte bună despre afacerea și speră ca treaba să se finalizeze cât mai repede. Sunt deja tone de clienți potențiali, mi‑a zis, și nici măcar nu s‑a lansat încă pe piață. Și ghici! Plecăm peste trei zile! Uraaa! Luke o să se întâlnească cu unii dintre cei care îl sprijină, iar eu o să am interviuri cu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cuvânt cred că este „beată“. Altul ar putea fi „pulbere“. Dar asta nu e o problemă, fiindcă ne simțim chiar foarte bine împreună și eu sunt foarte spirituală. Asta poate fiindcă m‑am relaxat un pic. Le‑am spus o tonă de povești amuzante despre ce se întâmplă în spatele camerei la Cafeaua de dimineață, iar ei m‑au ascultat cu mare atenție și au zis că e „chiar interesant“. — Sigur, voi britanicii sunteți foarte diferiți de noi, zice Kent gânditoare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și de ce mi‑oi fi luat brusc accentul ăsta scoțian? O, Doamne, am băut prea mult. — Fascinant! zice Kent, luând o gură de ceai. Ador toate obiceiurile astea englezești atât de nostime. Mai știi și altele? — Categoric! zic veselă. Știu tone! Termină, Becky. Oprește‑te în clipa asta. — Cum ar fi vechiul obicei de... de... a “întoarce prăjitura pentru ceai“. — Serios? zice Kent. De ăsta n‑am auzit până acum. A, da, zic sigură pe mine. Ideea e că iei prăjitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
verific... ăsta e un magazin? — Da, doamnă, zice băiatul politicos. Este magazinul muzeului Guggenheim. — Și unde este muzeul Guggenheim cel adevărat? — Lângă parc. — Am înțeles. OK. Îl privesc confuză. Deci, ca să mă lămuresc. Poți să vii aici și să cumperi tone de chestii... și nimeni nu‑ți cere socoteală dacă ai fost sau nu la muzeu? Vreau să spun, nu trebuie să arăți biletul sau așa ceva? — Nu, doamnă. — Deci nu trebuie să te uiți la artă deloc? Ai voie să cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
portofelul înăuntru și, tocmai când vreau să‑mi iau haina, sună telefonul. — Alo, zic în receptor, sperând să fie Luke. — Bex! aud vocea lui Suze, metalică și depărtată. — Suze! zic încântată. Bună! — Ce faci? Foarte bine, zic. Am avut o tonă de întâlniri și toată lumea se poartă foarte frumos cu mine. E super! — Mă bucur, Bex. — Tu ce faci? Mă încrunt ușor la auzul tonului ei. S‑a întâmplat ceva? — Nu! zice Suze. Totul e bine. Doar că... Ezită. M‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Pur și simplu nu știu ce a fost cu mine la New York. Mi‑a luat pur și simplu am luat‑o razna. Toate... magazinele alea, toate întâlnirile... totul a fost atât de nemaipomenit... Aveam să devin o mega vedetă și să câștig tone de bani... Și, dup‑aia, brusc, toate astea au dispărut. — Vai, Bex! Suze plânge și ea de‑a binelea. Mă simt atât de groaznic! — Nu e vina ta! Iau un șervețel și‑mi suflu nasul. Dacă e vina cuiva, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Suze. Unde mâncați? — La Lorenzo’s. — La San Lorenzo? Cască ochii, impresionată. — Nu. Parcă nu. Doar... Lorenzo’s. N‑am mai fost acolo. — Ei, să nu uiți să comanzi șampanie, spune Suze. Și spune‑le că ești asaltată de o tonă de oferte și că, dacă te vor înapoi, să sară cu banu’. Dacă le convine bine, dacă nu, să se ducă învârtindu‑se. — Da, spun, deșurubându‑mi rimelul. — Dacă le face gaură în buget, asta e, zice Suze cu patos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
degetele încrucișate la spate. Am cumpărat fusta asta de la o tarabă de pe Portobello Road, fără s‑o probez și, când am ajuns acasă, era prea mică. Dar nu se știe niciodată, poate la un moment dat am să slăbesc o tonă. — Și astea... și astea... Se încruntă, nevenindu‑i să creadă. La naiba, Bex, câte perechi de pantaloni negri ai? — Una singură! Poate două. — Patru... cinci... șase. Scotocește printre umerașe, trăgând afară fără comentarii pereche după pereche de pantaloni. — Ăștia sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și se uită la camera goală. — Of, Bex, zice deprimată. Nu‑mi place chestia asta. Pune‑le înapoi. Fă dezordine la loc. — Măcar, acum chiar e feng shui ca la carte, zic, încercând să zâmbesc. Probabil că o să‑ți aducă tone de noroc. Intră, traversează covorul spre fereastră, apoi se întoarce. — Pare mai mică, spune încet. Ar trebui să pară mai mare fără toată harababura aia a ta, nu? Însă, cumva... nu e deloc. Pare doar o cutiuță goală. Se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu furtunul cu apă fiartă până o lua amețeala, ca într-o baie de aburi, și tot în aburi și frântă de mijloc peste cazanele cu mâncare, ca să umpli farfurii și castroane cu miile și să sortezi și să speli tone de legume și să te lupți ca și cu ursul cu sacii de cartofi. Lucra și de zi, și de noapte, în ture de douășpe ore, și erau perioade de o lună-două când era trimisă pe teren cu camioanele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bine, probabil că a trebuit să imite accentul ca să fie primit În rândurile Socialiștilor Militanți, am sugerat pe un ton liniștit. Nu păcălește pe nimeni și știe asta, pufni Pegg. Poate să urle mai tare decât oricine și să vândă tone de ziare pe la demonstrații, că tot un rahat burghez rămâne. Scuzați. Mai luă o gură de bere. — N-am nimic cu burghezii, atunci când nu sunt fățarnici. Numai târâturile care se prefac solidari cu muncitorii mă calcă pe bătături. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
prea ocupat [i neglijam acest aspect câteva zile. Ba chiar ajunsese să-mi spună când să merg la frizer și când să-mi tai firele de păr din nas. Singurul lucru care mă deranja era faptul că d\dea cu tone de insecticid când apărea un gândac r\t\cit și eu mă vedeam nevoit să mă retrag în mizeria din vecini. Cavaleristul urma secția de geografie a unei facultăți de stat. — Știi, e-eu învăț h-hă-hărți, m-a anunțat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se înghesuiseră toate în spatele coliviei. — Se face frig când plouă, nu-i așa? am întrebat-o pe Reiko. — De-acum, cu fiecare ploaie, o să fie tot mai frig, până va veni zăpada. Norii dinspre Marea Japoniei lasă-n urma lor tone de fulgi de nea când trec pe-aici. Ce faceți cu păsările, iarna? — Le ducem înăuntru, normal. Ce să facem cu ele, să le îngropăm în zăpadă și să le scoatem congelate la primăvară? După aceea să le dezghețăm, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
încercând să fac abstracție de gălbenușul care i se scurge pe barbă. Nu, ne înțelegem bine. Nu reușim să ducem însă nimic la bun sfârșit. Când suntem împreună ne comportăm ca niște băieței de șase ani. Vijay își toarnă o tonă de ketchup și mai ia o gură. Acum, pe lângă resturile de ou, s-a adăugat și o scursură roșie. E de-a dreptul dezgustător. —Și ei fac la fel, încerc eu să-i atrag atenția, rezistând cu greu tentației de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fi făcut asta la școală, toți băieții ar fi avut ocazia să pipăie sânii fetelor. Doar fătălăii n-ar fi trecut la fapte. E rândul tău, fătălăule! îi strigă Finn printre hohote de râs. —Mamă, Ben, cred că ai o tonă..., spun eu, făcând un efort să nu mă prăbușesc eu însămi. —Masă musculară, scumpo! se mândrește el. Slavă Domnului că urmează Jennifer. Ea e ușoară ca o pană. Apoi e rândul meu. Mi se pare cam ciudat, dar deodată înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bucuros. Ți-am spus că nu mă deranjează că ești transpirată toată. — Ba nu, n-ai spus așa ceva! zic eu indignată. Ai zis că nu sunt chiar așa rău. — Am mințit, zice el. Ești scârbos de transpirată. Și cântărești o tonă. Nici o șansă-ntr-un milion să ai șaizeci de kilograme. Atâta am! mint eu. Hai, visează, visează! Vreau să-l plesnesc peste față. El parează și mă prinde de mână. Îl plesnesc cu cealaltă mână. Cade intenționat pe spate, trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vârful capului. Cu brațele rășchirate și cu gura plină de vânt, Sabina îmi povesti că acolo jos, pe fundul lacului, se aflase vatra vechiului sat Cobilița. Comuniștii îi evacuaseră cu forța pe săteni, spărseseră munții cu dinamită, turnaseră mii de tone de beton și inundaseră totul. Bunicul ei, dascăl la biserica de lemn din 1700, coborâse pe furiș în sat. Voia să salveze niște Cazanii vechi, ascunse în altar. Apele l-au prins acolo. Se zvonea că inginerul-șef avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cartier. Trei dintre ei dăduseră buzna în stație, puseseră cuțitele la gâtul vânzătorilor și înșfăcaseră toți banii din casă. Cum pe strada Muzicuței își făcuse o casă arătoasă fiul unui ambasador, și cum clanul Zane îi șterpelise omului jumătate de tonă de ciment, ca să-și asfalteze curtea în spate, și cum ăla micu, Gigi, fusese prins de proprietar în garajul lui aruncând pe fereastra din dosul casei scule, piese, echipamente și tot ce-i pica la mână, normal că poliția s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]