4,816 matches
-
de forțele sociale creative care ne modelează identitățile personale și sexuale ca bărbați, femei și cetățeni. Pentru a înțelege natura puterii la nivel internațional sau global, feminiștii și alți teoreticieni critici susțin că trebuie să studiem relațiile sociale interne și transnaționale, care nu numai că sprijină politicile externe ale statelor, ci de fapt constituie statul ca autoritate teritorială având un monopol asupra utilizării legitime a forței. Și securitatea, așa cum este ea concepută de majoritatea teoreticienilor din Relațiile Internaționale, este un concept
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și ușor de mobilizat la nivel global. Mai degrabă, "internaționalitatea feministă" trebuie să fie creată prin recunoașterea și confruntarea diferențelor dintre femei, nu prin ignorarea lor, după cum arată Christina Gabriel și Laura Macdonald (1994) în analiza lor asupra organizării feminine transnaționale în contextul NAFTA. Chiar tensiunea dintre epistemologiile pozitiviste și postpozitiviste, care i-a divizat pe teoreticienii contemporani, inclusiv pe cei din câmpul Relațiilor Internaționale, este sursa dinamismului teoretic și a relevanței politice a feminismului contemporan. Feminismul din Relațiile Internaționale recunoaște
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ci și ale unor segmente sociale. Elisabeth Prugl (2000) exemplifică această abordare feministă constructivistă în studiul ei asupra muncitorilor la domiciliu din cadrul economiei politice globale (vezi și Locher și Prugl 2001; Kardam 2004). Prugl (2000) arată cum regulile și regimurile transnaționale de gen Organizația Internațională a Muncii, precum și rețelele globale de solidaritate, au fost forțe puternice în formularea plângerilor acestor muncitori, peste tot în lume. În mod similar, perspectivele feministe adâncesc accentul pus de economia politică internațională neo-gramsciană pe cultură și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
descentralizate vor avea prea puține șanse să dezvolte mecanisme eficiente de rezolvare a problemelor ecologice globale. Cel mai clar argument de acest tip este expus de Goodin (1992). Goodin susține (ca și alții) că din moment ce multe probleme de mediu sunt transnaționale și chiar globale, este necesară o cooperare globală pentru a le rezolva. Acesta este un argument destul de rezonabil. Dar el continuă spunând că statul, cu drepturile sale suverane intacte, este o formă politică necesară pentru a asigura această cooperare. Această
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o manieră mai corectă de a înțelege formele de guvernanță în relație cu politicile ecologice este să fie abandonate total concepțiile spațial-teritoriale ale politicii. Ambele curente afirmă că într-o epocă a globalizării apar forme de guvernanță constituite în rețele transnaționale, înclusiv pentru a aborda problemele ecologice, ceea ce face posibilă o formă alternativă de politică. Dar o mare problemă a acestei formulări este că ia ca atare procesele de globalizare influențate politic și economic, care subminează formele politice tradiționale, și nu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de guvernare care să nu se bazeze numai pe statele suverane (Paterson 1999; Humphreys, Paterson și Pettiford 2003). O prefigurare a acestei idei este faptul că asistăm, în prezent, la un transfer simultan de putere în sus, către instituțiile internaționale/transnaționale, pe de o parte, și în jos către organizațiile locale, pe de altă parte (Rosenau 1992; Hempel 1996). Rosenau susține această idee în privința modelelor de autoritate în politica globală în general, dar și în mod specific, în relație cu politica
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
creștere și dinamica globalizării capitalismului reprezintă doar un viitor posibil al economiei mondiale; autoarea păstrează o perspectivă critică asupra naturii "slabe" a celor mai multe tipuri de modernizare ecologică actuală. Eckersley se mai inspiră și din lucrări pe tema democrației deliberative și transnaționale (Held 1995; Dryzek 1990, 1992, 1999; Linklater 1998) și implicit din lucrări pe tema cetățeniei ecologice (Dobson 2003), pentru a sugera că prima va ajuta la trecerea către o modernizare ecologică "tare", care va ecologiza în mod corect procesul economic
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
maniera indicată la nivel mai general de către Eckersley. În afara sferei ecologice, interpretarea de către Linklater a teoriei critice (vezi Capitolul 4 al acestui volum; Linkater 1998), din perspectiva posibilelor transformări ale formelor de comunitate politică, sau dezbaterile asupra democrației cosmopolite sau transnaționale (Held 1995; Dryzek 1999) ar fi potențiale domenii de dialog. Una din posibilele obiecții care s-ar putea aduce acestui argument este punerea sub semnul întrebării a accentului plasat de Eckersley pe deliberarea democratică. Autoarea pleacă de la ideea că la
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
85 consens, 148, 151 constructivism, 9, 19, 25, 35, 207-31 constructivism holistic, 41 constructivism sistemic, 41 construcția națiunii, 77 construcție socială, 250 contract social, 83 convenționalism metodologic, 223 cooperare, 24, 36, 48, 52, 53, 229 copii, 27, 241, 246 corporații transnaționale, 26, 208 cosmopolitism, 103, 112, 114, 122, 137, 139, 141, 172-77 credit, 93 creșterea populației, 262 creștinătate, 69 creștinism, 86 crime de război, 85, 86, 113 crime împotriva umanității, 86 criterii de semnificație, 30 critică imanentă, 162 critică metateoretică, 207
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ai respectivului text. Raportul cititorului contemporan cu un astfel de text este unul strict intelectual. Pentru a-l optimiza, el trebuie cultivat. Literatura europeană clasică este literatura greco-romană. Ea continuă În Evul mijlociu cu romanul cavaleresc, o sumă de ficțiuni transnaționale, e drept mult mai greu canonizabile, dar a căror cunoaștere contribuie la introducerea În mitologia europeană nordică. Cred Însă că lecturile literare din perioada medievală fac destul de puțin dacă nu sunt Însoțite de cunoașterea unor texte sacre, apoi a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
comunicative"; în știința organizațiilor și a deciziei; în înseși științele exacte, fizice și biologice contaminate de termenul "comunicare"; fără a vorbi, bineînțeles, de inteligența artificială, de informatică sau de științele cognitive. Curioasă și puternică convergență a acestor domenii diferite. Consens transnațional și, după cum se poate crede, o nouă ideologie, ba chiar o nouă religie mondială în devenire. Ceea ce contează este că va trebui să ne găsim structurile comune, ceea ce leagă în mod real atitudini atît de diferite sub aceeași flamură comunicativă
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și o altă natură. Ce rămîne din Europa? Ce rămîne din acest complex polinuclear, policentric, geo-istoric, civilizațional, cultural, care nu a putut supraviețui decît în conflicte și comunicații, în respingerea hegemoniilor politică și culturală? Rămîne foarte bogata diversitate a culturilor transnaționale (germanice, latine, slave) și a culturilor naționale, marcate fiecare de o limbă originală. Rămîne de asemenea o extraordinară varietate de micro-culturi provinciale, rod al texturii micro-etnice a Europei de după ultimele cotropiri, aceste bogății salvate de nedesăvîrșirea unității naționale, inclusiv în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
o oarecare ardoare meta-națională în ideea europeană, iar bătrîna social-democrație și-a păstrat încă imunologia dinainte de război cu privire la bolșevism, iar apoi la stalinism. Creștin-democrația se ivește în germene în Germania și Italia, pe rămășițele nazismului și fascismului, regăsind întrucîtva spiritul transnațional al Creștinătății europene. Acest dublu suflu ideologic și politic este prea slab pentru a crea o mișcare europeană populară, însă suficient de puternic pentru a le furniza ciment cîtorva econocrați și tehnocrați care vor deveni artizanii unei comunități a pro-ducției
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Trăim cu iluzia că identitatea este unică și indivizibilă, în vreme ce aceasta este întotdeauna un unitas multiplex. Sîntem cu toții ființe poli-identitare, în sensul că reunim în noi o identitate familială, o identitate locală, o identitate regională, o identitate națională, o identitate transnațională (slavă, germanică, latină) și, eventual, o identitate confesională sau doctrinară. S-a în-tîmplat adesea ca ciocnirile dintre identități să se dovedească tragice, cum i s-a întîmplat în prima jumătate a secolului XX copilului cu tată german și mamă franțuzoaică
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
este estompată, legile economice și de consum translatează în cultură, unde se impun. Cultura populară se legitimează, așadar, ca formă a consumismului, pendulând între omogenizare, globalizare, standardizare și eterogenizare, pluralism, diver-sitate8. Încorporată consumismului, cultura populară este apropriată de structuri culturale transnaționale, democratizată și transformată în "stilul de viață" al unui popor sau al unei comunități 9. Această sintagmă ("stilul de viață al unui popor sau al unei comunități"), aparținând lui Masao Miyoshi, poate constitui o definiție valabilă pentru cultura populară. Ea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
se mai justifică ) * la multimedia și competențe multiple (economică, juridică, politică), abilități de comunicare și relații pubice menite să faciliteze o eventuală reinserție profesională. * de la o perspectivă mașinistă, stahanovistă, de stimulare a ¨muncii productive¨ * la o perspectivă umană (națională și transnațională). Ca instrument al transparenței, jurnalismul poate chiar substitui diplomația (ca în cazul intervenției americane în Somalia reacție la presiunea opiniei publice cutremurate de imaginile foametei și suferinței declanșate de războiul tribal). * de la rolul iconic de reprezentare a unei societăți existente
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Mai este o caracteristică importantă a sistemelor de economie: ele ajung să fie dominante sau, oricum, cele mai importante părți ale sistemelor sociale globale. Totodată, sistemele economice au calitatea de a excede cadrului normativ al statelor-națiune, ele își formează piețe transnaționale și ajung să pună sub semnul întrebării valori și instituții sacrosante create de Iluminism, suveranitatea și statulnațiune. Pentru a supraviețui, statele fie încearcă să se comporte precum economiile vizibilizate de firme potente și care sfidează guvernele ca actori economici, fie
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
geostrategică sau economică). În timp ce globalizarea a creat mari dezbateri în cercurile de baza din economie, politică, multe implicații și aplicații ale fenomenului rămân o necunoscută. Educația este în centrul discuțiilor. Am luat în considerare prea puțin felul în care dinamica transnațională accelerată ne afectează educația." Deși datorită marelui număr de factori de destabilizare, spațiile naționale sunt departe de a se dezintegra într-un ansamblu globalizat. Mondializarea este un proces de redefinire a realităților dintre centru și periferie. „Pe scurt, statul-națiune nu
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
Chela Sandoval (2000Ă, cuplând feminismul digital cu feminismul postcolonial, lărgește noțiunea cyberfeminismului prin deschiderea acesteia înspre „metodologia asupririi”. E vorba de o asuprire din motive rasiale căreia îi contrapune o conștiință marginală opozițională pentru „supraviețuirea în condițiile tehnoumane” ale dominării transnaționale. Conștiința cyborgică devine în acest caz un concept legat de strategiile opoziționale ale grupurilor asuprite prin intermediul tehnologiilor comunicaționale ale puterii. Teoretizarea acestei conștiințe diferențiale se adresează noțiunii de dragoste în contextul supraviețuirii și al rezistenței față de condițiile impuse de cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Conștiința cyborgică devine în acest caz un concept legat de strategiile opoziționale ale grupurilor asuprite prin intermediul tehnologiilor comunicaționale ale puterii. Teoretizarea acestei conștiințe diferențiale se adresează noțiunii de dragoste în contextul supraviețuirii și al rezistenței față de condițiile impuse de cultura transnațională a lumii dominante. Spațiile virtuale devin, în acest context, spații ale afecțiunii și ale grijii pentru celălalt, în special în ipostaza comunităților virtuale. Acesta este un model al împuternicirii constructive, în care trupul nu este „lăsat în urmă”, ci, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o dinamică nemaiîntâlnită în domeniul circulației mărfurilor, oamenilor, ideilor, informației. Cine sunt actorii care pun în mișcare aceste complicate mecanisme financiare, suprastatale, care au creat relații de intercondiționare economică, politică și chiar culturală? Actorii globalizării sunt în principal marile companii transnaționale, purtătoare ale mesajului de dezvoltare globală. Sfârșitul mileniului al doilea a accelerat sub toate aspectele dezvoltarea omenirii și a configurat principalele direcții de extindere a globalizării - care au fost concomitent și cauză și efect a fenomenului, într-un cerc dinamic
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
rolul de monitorizare sectorială (politică, militară, culturală, etc.), cum sunt ONU, NATO, UNESCO, OMS, OPEC și nenumărate altele. Dar care sunt actorii care acționează în câmpul globalizării? Principalul factor dinamizator al unei gândiri planetare îl reprezintă, fără îndoială, marile companii transnaționale sprijinite de capitalul național, dornic de a lua parte la „masa succesorală” cel puțin ca invitat. Într-o politică concordantă acestea exercită presiuni asupra guvernelor naționale care sunt și ele implicate în politica transnațională dar ca și executanți. Pentru a
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
îl reprezintă, fără îndoială, marile companii transnaționale sprijinite de capitalul național, dornic de a lua parte la „masa succesorală” cel puțin ca invitat. Într-o politică concordantă acestea exercită presiuni asupra guvernelor naționale care sunt și ele implicate în politica transnațională dar ca și executanți. Pentru a-și putea pune în practică politica, atât guvernele cât și companiile, clasa politică, sunt obligate să-și convingă propriile națiuni asupra necesității de a institui o educație, o instrucție și, în general, o cultură
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
fac simțite mai ales cu prilejul unor summit-uri și reuniuni internaționale. Stimulați de o adevărată globalo-fobie, ei organizează diferite forme de protest de regulă stradal, având argumente politice, economice, ecologiste și deseori naționaliste. Alături de factorii determinanți (capitalurile naționale și transnaționale) și factorii executivi (guvernele), există factori de presiune și influență a căror forță, uneori evidentă alteori persuasivă nu trebuie neglijată. Din această ultimă categorie fac parte „Clubul de la Roma”, „Grupul celor Șapte”, „Grupul Davos”, și alte grupuri de reflexie sau
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
manele); din Statele Unite (prin subculturile de tineret, prin consumism, dar și prin subcultura de divertisment în curs de completă globalizare, o subcultură postistorică și transculturală); din țările unde se emigrează masiv (în primul rând, Italia, Spania și Portugalia), prin naveta transnațională și negocierile dintre culturile populare de acolo și cea de aici; și așa mai departe. Întreaga mutație a spiritului public românesc după 1989 ar putea face obiectul unui mare proiect colectiv de cercetare. Am schițat un program de cercetare și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]