5,174 matches
-
o durea, era epuizată, trebuia să meargă la petrecere cu păr gras și lins, în timp ce toți ceilalți vor arăta fantastic. Și-a pus mâna pe urechea îndurerată și a lăsat câteva picături să îi alunece pe față. —Ce ai? A tresărit. Era Jack Devine, care o studia cu o privire care părea chiar îngrijorată. Nimic, mormăi ea. —Ce ai? — Petrecerea din seara asta, recită ea cu ură. Părul meu este murdar, nu pot să îmi fac programare la salon nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de pantaloni. — Cum se comportă părul? —Vezi și singur, spuse ea și făcu o piruetă. Pentru multe alte femei, această mișcare ar fi părul provocatoare și felină; dar ea o făcuse cu o naturalețe atât de caldă, încât inima lui tresări. —Și urechea? Care ureche? întrebă Ashling vesel, după care ridică paharul cu șampanie. Noroc! Acum circulați, vă rog. Lisa și-a petrecut seara primind felicitări. Petrecerea era un triumf: toată lumea venise. O căutare amănunțită descoperise doar șase sute paisprezece „mișcători“ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de afară, începuseră să se facă auzite în timp ce ziua se stârnea, dar Lisa alegea să rămână exact unde era. La un moment dat, când, spre după-amiază, ceva a îndrăznit să îi invadeze realitatea. Un zgomot pe hol, pași, apoi a tresărit, în timp ce Kathy și-a băgat capul pufos pe ușa dormitorului. — Ce cauți aici? o privi Lisa cu ochii roșii. —E sâmbătă, spuse Kathy. Mereu fac curățenie la tine sâmbăta. Ghemotoacele de șervețele aruncate peste cuvertură, mirosul închis și faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
iau o cârpă, spuse Dylan. Dar nu găsesc nici una, spuse el când ajunse în bucătărie. Sunt niște prosoape vechi în baie. Ashling părăsi camera și cotrobăia în dulapul din baie când vocea lui, venită exact din spatele ei, o făcu să tresară. Speriată, s-a întors. —Ashling, spuse el. —Ce? Dar știa deja că se întâmpla ceva. Privirea din ochii lui, tonul vocii, apropierea, totul era încărcat de sexualitate. —Dulce Ashling, spuse el, aproape șoptind. Trebuia să fi rămas cu tine. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
foarte departe, dar a fost tot ce ne-am putut permite. Acum sunt o mamă singură, de când Dylan a hotărât că nu se descurcă cu custodia. E o pantă descendentăă —De ce ai făcut toate astea? o întrerupse Ashling brusc. Clodagh tresări la furia din vocea lui Ashling. Asta m-am tot întrebat și eu. —Și? Concluzii? O perioadă proastă în căsnicia ta? Toți trec prin asta, să știi. Clodagh înghiți în sec, nervoasă. Nu cred că a fost doar asta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în lumea fascinantă din cărți. Așa s-a întâmplat într-o după-amiază pe când citeam povestea „Palatul de cleștar”. În câteva momente m-am trezit într-un castel cu ornamente de cristal. Toate obiectele erau transparente, împodobite cu diamante. Deodată am tresărit. Nu știu de unde a apărut un slujitor îmbrăcat în straie albe. M-a întrebat ce caut acolo, iar eu iam răspuns că m-am rătăcit și că aș vrea să cunosc stăpânul acelui palat straniu. Dintr-o altă încăpere s-
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
morțiș să ne încăierăm acolo, pe loc, ori voia să-și facă un prieten sau dacă mă punea la încercare, mă lua peste picior ori încerca să mă stoarcă de informații. Am arătat cu degetul spre Tomas Dos Santos, care tresărea spasmodic în somnul lui de bețivan. — Și mexicanul? Îl predăm mâine dimineață. — Tu îl predai. — Meritul e pe jumătate și al tău. — Mersi, dar nu e cazul. — OK, pertenere. — Nu sunt colegul tău. — Poate că într-o zi... — Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu domiciliul în Saint Andrews South, numărul 643. Probabil o tranzacție recentă. — ’Nțeles. Un minut. Am așteptat cu carnețelul și stiloul în mână, gândindu-mă la animalele de pluș. După mai bine de cinci minute vocea funcționarului mă făcu să tresar: — Domnule polițist, am obținut informația. — Vă ascult. — Sedan De Soto, 1938, verde închis, număr de înmatriculare B, de la băiat, V, de la Victor, 1-4-3-2. Repet, B, de la băiat... Am notat tot și după ce am pus receptorul în furcă, am alergat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dintr-o fată cuminte într-o delincventă îmbrăcată în negru și ahtiată după bărbați, cunoscută sub numele de Dalia Neagră“. Am simțit-o pe Kay lângă mine. Mi-a luat ziarul, a aruncat o privire pe prima pagină și a tresărit ușor. Mi l-a înapoiat și m-a întrebat: — O să dureze mult? M-am uitat în fugă peste primele pagini iar Elizabeth Short ocupa șase pagini întregi, majoritatea articolelor o înfățișau în chip de femeie fatală, în rochie neagră, mulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și mi-am scos carnețelul. — Îmi puteți spune ceva despre Betty ce nu știu deja? Îmi puteți oferi niște informații pertinente? Numele altor prieteni de-ai ei, descrierea lor, date concrete? Dușmani? Avea cineva vreun motiv s-o omoare? Femeia tresări. Mi-am dat seama că ridicam glasul. M-am calmat și am continuat: — Să începem cu datele. Când s-a mutat Betty aici? — La începutul lui decembrie, îmi răspunse Marjorie Graham. Îmi amintesc asta deoarece când s-a cazat, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în mâini o bâtă cu cap de metal, pe care o trântea cu putere în masă de fiecare dată când trecea prin dreptul Roșcatului. „Trosc!“ se auzi de mai multe ori în difuzor. Roșcatul Manley, cu brațele încrucișate pe piept, tresărea la fiecare lovitură. Lee mă înghionti. — Russ are o singură regulă - fără lovituri la corp. Dar uite cum... M-am desprins de lângă Lee și m-am uitat atent prin geamul-oglindă. Sears izbea cu bâta în masă, la câțiva centimetri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
c-am mai vorbit doar o singură dată cu ea. Cu Linda am mai băut câte ceva și-am stat la taclale de câteva ori. — Când anume toamna trecută? — Cred că prin noiembrie... — V-ați culcat cu vreuna din ele? Madeleine tresări. — Nu! — De ce nu? Doar pentru asta-s făcute speluncile de-aici, nu-i așa? — Nu neapărat. Am împuns-o tare cu degetul în umărul învelit în mătase verde. — Ești lesbi? Madeleine reveni la accentul graseiat al tatălui ei. — Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mulțime de compatrioți de treabă de-ai tăi în timpul războiului ăluia, flăcău! Dar și ei încercau să mă omoare, așa că n-am remușcări. L-ai văzut pe Balto în hol? Am dat din cap a încuviințare. Madeleine gemu. Ramona Sprague tresări și își înfipse furculița într-un cartof. Emmett continuă: — Vechiul meu prieten visător, Georgie Tilden, l-a împăiat. O grămadă de îndeletniciri ciudate avea Georgie, visătorul ăsta... În timpul războiului am fost în același regiment scoțian și i-am salvat viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mi-am amintit de Dalia Neagră și de faptul că moartea ei m-a scos de pe prima pagină a ziarelor după povestea cu tipii pe care i-am împușcat. — De ce-ai vrut s-o cunoști pe Betty Short? Madeleine tresări. Săgeata roșie de neon ce purta numele stabilimentului clipea intermitent și-i lumina chipul prin fereastră. Am tras la greu să mă emancipez, să fiu liberă și dezlănțuită. Dar, din câte am auzit, se pare că Betty era așa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Te-ai cazat cu prostituata la Biltmore, corect? — Corect. Tata a obținut o reducere, pentru că-l cunoștea pe detectivul hotelului — Și la Biltmore te-ai întâlnit și cu Liz Short, corect? Chipul lui Johnny se schimonosi. Clipi nervos. Buzele îi tresăriră, iar venele de pe frunte erau gata să-i pocnească. Îmi amintea de un boxer groggy, care încearcă să se ridice de la pământ. — Ăăă... da, corect. Cine v-a făcut cunoștință? — Cum o cheamă...? Currrva. — Și ce-ați făcut tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am pus în loc o fotografie de-a lui Lee. — Bărbatul ăsta este polițist în Los Angeles. E dat dispărut de la sfârșitul lunii ianuarie și ultima oară când a fost văzut, se îndrepta încoace. Vasquez examină fotografia. Colțurile gurii îi tresăriră. Încercă imediat să-și mascheze reacția involuntară, clătinând din cap. — Nu, nu l-am văzut pe omul ăsta. O să-i anunț pe oamenii mei și o să-i trimit să facă investigații în comunitatea americană de aici. — E greu de trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
așa că m-am strecurat cât mai discret. Farurile mele au surprins șoferița în timp ce încuia portiera și am avut un șoc când am văzut cine e și cine nu e. Elizabeth Short. Betty Short. Liz Short. Dalia Neagră. Genunchii mi-au tresărit, lovind involuntar volanul. Mâinile, cuprinse de tremurături, au atins claxonul. Fantoma își duse mâna streașină la ochi și își miji privirea înspre farurile mele, apoi ridică din umeri. Am remarcat o strâmbătură familiară și mi-am revenit. Era Madeleine Sprague
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gol drogul. Mi-a spus doar „OK, Bucky!“ și mi-a făcut semn spre ușă. Am așteptat în anticameră un timp ce mi-a părut o eternitate benzedrinică, iar când Green a apărut din birou cu zâmbetul pe buze, am tresărit puternic. — Secția din Newton Street, tura de noapte, începând de mâine, mă anunță el. Și încearcă să te porți frumos cu fârtații de culoare de acolo. Ai antecedente în privința drogaților și n-aș vrea să-i molipsești și pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pentru declarații! Vocea lui creștea cu fiecare cuvânt pe care Îl rostea, până când bărbatul Începu să-i urle În față lui Logan: Noi ar fi trebuit să aflăm primii! Se izbi cu pumnul În piept. — Noi suntem familia lui! Logan tresări. Cum naiba aflaseră ziarele că trupul lui David Reid fusese cel descoperit? Ca și cum familia lui nu ar fi fost oricum Îndurerată. — Îmi pare rău, domnule...? — Reid. Charles Reid, răspunse omul, Încrucișându-și din nou brațele și umflându-se parcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tirade ce ținuse zece minute că nu avea să-i ceară așa ceva nici În ruptul capului. Erau șanse mai mari ca FC Aberdeen să câștige campionatul decât să se Întâmple asta. Un ciocănit În parbriz Îl făcu pe Logan să tresară. Văzu o față zâmbitoare În ploaie, cu o ediție În Evening Express pe post de pălărie. Era reporterul care „nu le spusese“ că respingătorul domn Miller se ascunde În toaleta bărbaților. — Ești Logan McRae! zise bărbatul. Vezi? Știam eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să Își facă griji dacă dă vreun autobuz peste el. — Da, ce-i drept. Logan se aplecă În față spre aparatul radio al mașinii și Învârti butoanele până când Northsound, postul comercial de radio din Aberdeen, se auzi din difuzoare. Watson tresări la auzul unei reclame la vase emailate duble, rostită În limbajul aberdonian de periferie. Reușiseră cumva să Înghesuie vreo șapte mii de cuvinte plus o melodie amețită În mai puțin de șase secunde. — Doamne, spuse ea nevenindu-i să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tulburase vederea ei. — Doctorul Wilson a făcut-o acum o jumătate de oră. Colțurile gurii lui Isobel se lăsară În jos. Am ajuns cât de repede am putut. Mai am și alte treburi de care trebuie să mă ocup. Logan tresări. — Nu insinuam nimic, spuse el, ridicându-și mâinile. Te informam doar de cât timp a fost constatat decesul. Nimic altceva. Inima Îi bubuia În urechi, Înăbușind zgomotul ploii. Ea nu păru prea convinsă, uitându-se insistent la el cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ști cu siguranță până nu e gata autopsia. Insch trase o nouă Înjurătură. — Transmite-le că vreau copilul ăla autopsiat chiar azi, bine? Nu vreau să stau toată noaptea cu degetul În cur În timp ce presa inventează povești horror! Azi! Logan tresări, nefiind prea nerăbdător să Îi dea vestea lui Isobel. În ce dispoziție era ea, era mai probabil să-i facă autopsia chiar lui. — Da, domnule. — Curăț-o și fă-i poze! Vreau străzile pline de postere: „ați văzut-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
David Reid. Ajunse exact la timp să vadă cum fetița era scoasă din sacul mult, prea mare pentru ea. Era În continuare Înfășurată În bandă adezivă, doar că acum fâșiile maro lucioase erau presărate cu pudră albă pentru amprente. Logan tresări În loc. Era Isobel, nu vreunul din ajutoarele ei, și stătea pe latura Îndepărtată a mesei de inox, așezând micuțul corp. Era Îmbrăcată În ținuta de lucru, șorțul ei roșu de cauciuc curat și fără urme de sânge. Procurorul și patologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să-l recunoască, dar vrea să-l ducă la Duthie Park și să joace cu el fotbal! Se aplecă peste masă și vărsă o nouă cantitate considerabilă de vodcă În paharul prietenei sale. — Trebuie să existe vreo lege nenorocită. Logan tresări. — Ce vreți să spuneți prin „Încă vrea să-l vadă pe băiat“? — N-o să-l las nici să se apropie de soldățelul meu. Doamna Erskine ridică nesigur paharul la gură și bău aproape jumătate dintr-o sorbitură. — A, da, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]