7,958 matches
-
despartă de copilul ei, pe care l-a purtat În spinare, Într-o legătură de piele. Niciodată În acest greu drum n-a dat semne de oboseală sau descurajare. După săptămâni de drum greu au ajuns În fine În câmpul tribului său, unde au luat un repaus binemeritat. I-a condus apoi mai departe, până la trecătoarea peste munți, pe unde au trecut Lewis și Clark, cucerind astfel Oregonul pentru americani. Sculptorul Leonard Crunelle i-a așezat frumoasa statuie - În mărime naturală
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Oregon, și la Bismarck. S-a despărțit de soțul 30.000 km prin SUA. 1935 1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 84 ei, mai cu seamă că acesta era poligam. A murit În satul ei natal și e Înmormântată În cimitirul rezervației tribului Shoshone. În cursul după amiezii ne continuăm drumul spre est. Străbatem acum o câmpie cu mici ondulații, al cărui teren În cea mai mare parte e luat În cultură. Jamestown, un oraș cu 8.000 de locuitori, aproape de fermecătoarea vale
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
din 1812-1814 a Început colonizarea. Wisconsin are un parlament compus din 33 de senatori aleși pe 4 ani și 100 deputați, pe 2 ani. La Washington au 2 senatori și 11 deputați. Statul a fost ocupat la Început de 9 triburi indiene. În 1840 statul avea o populație totală de abia 30.000 locuitori; În 1860 - 776.000, În 1880 - 1,3 milioane, iar acum 3,3 milioane. Indienii ocupă acum un loc modest cu 12.000 locuitori, iar negrii 10
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
o regiune păduroasă, Înaintăm spre nord și pe Înnoptate ajungem la Fort Smith. Toate localitățile cu „Fort”, sunt foste forturi din secolul trecut, unde garnizoanele militare țineau ordinea. În ziua de 10 iunie continuăm călătoria În munții Ozark, după numele tribului de indieni ce populează regiunea. Văile mari, fertile, brăzdate de șosele bune, cu mulți pomi fructiferi și de bună seamă ferme frumoase, sunt În posesia albilor. Partea deluroasă, mai săracă, este ocupată de indieni. Problema Învățământului și problema sanitară dau
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
iar În vestul Îndepărtat, fără Canada, erau Încă cu milioanele, numărul lor fiind apeciat la 5 milioane. Câte posibilități de trai oferea În secolul al 19-lea natura indienilor! Liga Națiunilor a făcut un temeinic studiu asupra alimentației a două triburi africane, unul vegetarian, unul carnivor. Cel din urmă s-a prezentat mai voinic, mai inteligent, foarte dinamic, crud, războinic. Așa se explică și spiritul războinic al pieilor roșii, lupta pe care au dus-o ani de zile cu albii. Turmele
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
amintiri despre Bill. După Cody, intrăm Într-un defileu. Înaintăm pe o șosea pietruită, antiderapantă. O rupere de nori, Însoțită de trăznete, ne zorește ieșirea din defileu. Peste un sfert de oră stăm liniștiți pe malul lui Shoshone, nume de trib indian, iar peste o jumătate de oră plătim intrarea În grandiosul Yellowstone. Yellowstone. Cel mai mare parc al lumii Yellowstone are suprafața de 867.000 ha și este sub protecția statului din 1872. În mijlocul lui se află lacul cu același
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
religioasă „Cartea mormonilor”, publicată de Întemeietorul sectei Joseph Smith (1805-1844). Această carte legendară ar fi fost gravată pe foițe de aur, de către profetul mormon, după dictarea unui Înger. Cartea e un fel de biblie a lor, care relatează migrarea ultimului trib evreu În lumea nouă. Esența cărții o constituie relația divină continuă, promisiunea unui Sion divin, cultul muncii și poligamia. Remediul disproporției dintre femei și bărbați stă În căsătoria unui bărbat cu mai multe femei, deci poligamia e cheia succesului În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
au plecat prin anii ’60, astfel încât noi am crescut într-o casă normală, cu grădină nor‑ mală, arătând foarte departe de spațiul Ăsta colectivist din blocuri ; și la trei minute de bojdeuca lui Ion Creangă. V.A. : Erați un mic trib în curtea asta. Erau și bunicii ? Trăiau și bunicii, și părinții împreună ? A.M.P. : Da, sora bunicii mele a locuit la cinci minute de noi, ca atare, da, acest mic trib basarabean a rămas. V.A. : Îl regretați ? CĂ nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
bojdeuca lui Ion Creangă. V.A. : Erați un mic trib în curtea asta. Erau și bunicii ? Trăiau și bunicii, și părinții împreună ? A.M.P. : Da, sora bunicii mele a locuit la cinci minute de noi, ca atare, da, acest mic trib basarabean a rămas. V.A. : Îl regretați ? CĂ nu mai e la modă acum, nu, ches‑ tia asta ? Copiii pleacă devreme de sub ocrotirea părinți‑ lor, sunt foarte independenți. MĂ uit în Occident, mă uit în America. Alta e moda acum
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu sunt echipe de olimpici la matematică. D-asta nu iubim noi, intelectualii raționa‑ liști, națiunile, ci preferăm Uniunea Europeană, pe care nu o iubește nimeni. V.A. : Zic că nu trebuie să mergi, musai, undeva în lumea arabă, în nu știu ce trib, e suficient să fii la Paris, unde, în unele cartiere, pe trotuare se întind bazare orientale, ca să te convingi că atracția Vestului e una economică, și nu una de civilizație ; nu o aderență la lumea franceză, la cultura occidentală. Refractari
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
religioase încercase să le „reconstituie” pe baza textelor și prin analogie cu datele etnografice africane. Mai relevantă din acest punct de vedere mi se pare virulența lui Wikander în susținerea superiorității structurilor politice ariene față de organizarea de tip militar a triburilor africane, a căror inspectare intervine metodologic, ca versant al analogiei pentru sondarea mai precisă a unui fapt arhaic, nesusținut de probe pozitive 2. Este adevărat, încă de la apariție, teza lui Wikander a întâmpinat diverse dificultăți. Din punctul de vedere al
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
marile probleme legate de eshatologie, probleme de principiu și chestiuni istorice. Sunt tot mai convins că noțiunea de indo-european este una religioasă, a fost o mare religie care în mileniul 3 sau 2 î.Hr. a reunit un mare număr de triburi și le-a dat o credință și o limbă religioasă comune - un fel de confederație mongolă, dar cu un caracter religios mult mai pregnant. Și această creație trebuie să fi provocat o expansiune rapidă, foarte comparabilă cu expansiunea arabă sub
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
recente asupra religiilor «primitivilor». Numai că Söderblom socotea acest Urheber un Dumnezeu abstract, mai mult o noțiune turbure relevată ca o concepție nediferențiată a cauzalității, fără nici un raport cu religiozitatea și cultul concret al popoarelor primitive. Întemeindu-se pe studiul triburilor Arunta din Australia, Söderblom fatal trebuia să ajungă la afirmarea acestui caracter abstract al Urheber-ului. Pater Schmidt a relevat toate acestea în recentele sale volume asupra originii lui Dumnezeu și înmanualul introductiv de istoria religiilor” - cf. „Doi profesori morți: N.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Marea Neagră (la răsărit). Și totuși... nu doar pământul, munții și râurile definesc un spațiu de civilizație. România este, În bună măsură, balcanică, printr-o lungă istorie, prin multiple raporturi umane și culturale. Dunărea mai curând unește decât separă. În Antichitate, triburile tracice ocupau jumătatea de nord a Peninsulei Balcanice și teritoriul actual al României. Expansiunea romană și procesul de romanizare s-au petrecut atât la sud, cât și la nord de Dunăre. În Evul Mediu, Bizanțul a oferit românilor principalul model
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
popor geto-dac poate să existe din punctul de vedere național modern, dar nu a existat cu siguranță În Antichitate. Cei În cauză nu-și ziceau „geto-daci“, iar un popor fără nume este greu de imaginat. Spațiul dacic era fragmentat, chiar dacă triburile vorbeau limbi apropiate (sau dialecte ale aceleiași limbi). În plus, dacii nu erau singuri. Sciții, popor de origine iraniană, s-au așezat, venind din nordul Mării Negre (din Ucraina de astăzi) În partea de răsărit a teritoriului lor, și Îndeosebi În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
este că el se numără printre acei câțiva savanți care au lărgit considerabil câmpul științelor umane În ultimul secol. Cu adevărat universală, opera lui Își trage seva de pretutindeni: misterioasele credințe ale dacilor (nu tocmai critic reconstituite), mitologia indiană, religiile triburilor australiene... și atâtea alte surse concură la realizarea unui profil al „omului esențial“.<endnote id="7"/> Scriitori, artiști, savanți, sportivi... Românii au o supărare (e doar una dintre multele lor frustrări). Ei cred că lumea ignoră, pe nedrept, contribuțiile lor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
îmi sună la fel: ritm sacadat, scurt, icnit. După ce ghidul își încheie prezentarea, turiștii japonezi se filmează și se fotografiază, pe rând, lângă statuia frumoasei... VITALIE CIOBANU: Pe rive gauche, asiști la un adevărat spectacol înfățișat de tarabele buchiniștilor - faimosul trib parizian al traficanților de bunuri simbolice, cărora îți este peste putință să nu le faci hatârul dacă treci pe acolo. Au de toate sub umbrarele lor ponosite: gravuri medievale și contemporane, cărți rare, obiecte de artă, curiozități numismatice, cărți poștale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în negru, cu inscripția „ohrana” (adică security în poloneză) pe spate, stau cu ochii pe noi. Abia atunci observ că întregul maidan în care suntem concentrați e îngrădit din trei laturi și vegheat cu strășnicie. Pe aici, turiștii sunt un trib de extratereștri ce trebuie protejat, iar capacitatea de a le îndeplini toate chefurile și capriciile măsoară adecvarea gazdelor la standardele occidentale... E trecut de zece seara. Ieșim în drum, și în spate ne cântă un cor de femei, adăpostit sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
motocicliști - vreo treizeci de inși - își face apariția pufăind din tuburile de eșapament nichelate. Parchează în spatele coloanei lui Sigismund, așezându-se într-un semicerc de bidivii de oțel: motociclete Harley Davidson, colorate, ornamentate, una mai arătoasă decât alta. Socializează în trib, poartă haine din piele - bluzoane, jiletci și pantaloni -, ochelari fumurii și lanțuri de mărimi diferite, trabucuri, pălării și năframe pe cap, legate ca la pirați. Printre ei, și câteva fete, c-un aer la fel de războinic, conștiente de postura lor ieșită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe lângă niște fapte trăite, a fost spiritul de comuniune. Chiar dacă nu există (am mai spus-o) cineva (sau foarte puțini) care să fi socializat absolut cu toată lumea din tren - am fost totuși peste 100 de inși! -, ne resimțeam apartenența „de trib”. Glumeam, ne salutam de zece ori pe zi, eram legați prin fire invizibile, conștienți în orice clipă că suntem - fiecare în parte - un element dintr-un tot întreg, că avem o misiune care transcende micile noastre ambiții, fără de care totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și ispititoare!... Nu, nu cred că fericirea este o simplă și reușită adaptare la social, deși, e drept, această adaptare aduce după sine nu puține avantaje de orice tip, semnele premergătoare și parcă legitimatoare ale „victoriei” personale sau a familiei, tribului, colectivității mai mult sau mai puțin largi. Evident, când azi România post-decembristă luptă pentru a se așeza, cât de cât onorabil, în rândul mândrelor și extrem-performantelor state post-industriale, e cumva bizar să vorbim de „ideal”, de valori care depășesc și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ucizi”, „Să nu poftești femeia aproapelui” și, mai presus de toate: „Să nu-ți faci chip cioplit”, „Să nu ai alți Dumnezei străini în afara mea”. Să rămâi fidel deci primei intuiții a omului istoric, a acelui patriarh care-și purta tribul și animalele la marginile marilor civilizații, dar care a avut viziunea și „siguranța”, revelația Unicului, opunând Unul zeităților multiple și exotice ale lumilor care-l înconjurau, ce, ca și mândrii greci, cei atât de capabili de abstractizare și generalizare a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Poffet, biblist emerit și director al Școlii Biblice, a fost la toate popoarele prima formă de scriere a istoriei, și poate că va fi și ultima... Legendar nu înseamnă non-real, ci mai-mult-ca-real. El operează cu întârziere. Și tot așa cum scribii tribului povestesc istoria începând dintr-un moment anume și mergând înapoi, în sus pe firul faptelor, pentru a răspunde necesităților zilei, evangheliștii lustruiesc și înfrumusețează zisele din timpul veghii de sub cort pentru a le putea transmite mai bine.Pentru a unifica
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu "familia", spre sfârșitul vieții, a lui Arthur London sau a lui Louis Althusser. Dar tovarășii ce spun?" Pentru că degeaba a făcut renegatul acest gest, el continuă să-și îndrăgească tovarășii și tot la ei se gândește mai întâi. Familia. Tribul care i-a ținut de cald toată viața. Atâtea amintiri, atâtea fapte de arme împreună, atâtea gustări frugale și halbe de bere pe tejghea, așa ceva nu se șterge din memorie, ba chiar capătă o coloratură romantică mai târziu. Și, mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care Sfinția Sa acordă audiențe. Hristosul-Rege și-a pierdut în Occident călugării-soldați; în Orient, Dumnezeu-Tatăl își păstrează mareșalii. În persoana lor cinci patriarhi de Antiohia, trei la Ierusalim, câte trei la Alexandria și Beirut -, călăuza spirituală a fuzionat cu șeful de trib. El simbolizează o națiune, își protejează enoriașii, răsplătește, împarte, pedepsește și negociază cu raisul și cu președintele, trăgându-și forța din dreptul său de vechi demnitar: în materie de autoritate, el are două milenii avans față de uzurpatorul de moment. Acestor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]