5,540 matches
-
nu le permite în munții noștri, deși din vechime a fost obicei să-și mâne oile și vitele în munții proprii prin hotarele și cărările satelor de sub munte...astfel și noi boierii din Arpașul de Jos am obișnuit să mânăm (turmele) în munții noștri peste hotarele și potecile Cârțișoarei, siliți peste ale numitului Teleki, - Arpașului de Sus, dar contrar obiceiului și regulamentului din Țara Făgărașului, domnul Teleki a ocupat poteca și ne-a oprit dela ea, iar oile noastre de pe ea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sate dela șes, de pe malul Oltului dispuneau de păduri și pășuni bogate la munte, pe care le utilizau, mânându-și acolo vitele și oile pe potecile ce treceau prin satele de sub poalele munților. Adeseori iobagii din acestea din urmă opreau turmele și ciurdelor celor dintâi, iscându-se între ei grave neînțelegeri, care degenerau în bătăi, cum s a întâmplat în 1720 între satele Ucea de Jos și Ucea de Sus, după cum declară aceștia : «Având noi o pădure în controversă cu cei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de parcă toate aceste lipitori, groful, administrația cetății, fiscul, armata austriacă n-ar fi fost deajuns mai cădeau pe capul bietului iobag și alți dușmani neogoiți precum «hoții de două țări», lotrii veniți de peste creastă, oameni răi ce prădau în forță turmele de oi, dar mai ales fiarele sălbatice, animalele de pradă, în deosebi ursul, lupul, vulturul etc., împotriva cărora ciobanul nu aveau dreptul să se apere. Iobagii s-au plâns nu odată că prădătorii le pustiesc turmele și ciurdele, că nu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ce prădau în forță turmele de oi, dar mai ales fiarele sălbatice, animalele de pradă, în deosebi ursul, lupul, vulturul etc., împotriva cărora ciobanul nu aveau dreptul să se apere. Iobagii s-au plâns nu odată că prădătorii le pustiesc turmele și ciurdele, că nu se pot apăra, ei neavând dreptul să poarte arme de foc asupra lor, cu care să împuște jigăniile așa de periculoase. Doar marile vânători organizate de nobili și de principi, mai scăpau pentru o vreme satele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ciurdele, că nu se pot apăra, ei neavând dreptul să poarte arme de foc asupra lor, cu care să împuște jigăniile așa de periculoase. Doar marile vânători organizate de nobili și de principi, mai scăpau pentru o vreme satele și turmele de groaza unor fiare, aceștia împușcând spre bucuria tuturor celor ce participau la asfel de vânători, chiar dacă atunci gonacii aleși dintre iobagi, înghețați și flămânziți mai fugeau, așa cum se plânge principele Gheorghe Rakoczi, un foarte iscusit și pasionat vânător, că
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mamifer carnivor lung de un metru și jumătate, cu gâtul scurt și gros, cu coadă stufoasă. A fost multă vreme considerat un dușman al omului și mai ales al ciobanului care deseori, mai ales în iernile grele atacă și decimează turmele de oi. Încercările omului de a-l distruge ca specie a dus la serioase dezechilibre ecologice, el fiind în fapt, un bun sanitar al pădurilor noastre. Cerbul (Cervus elaphus), mamifer rumegător de talie mare, una din cele mai frumoase podoabe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pasăre răpitoare de zi, mare, cu deschiderea aripilor de peste doi metri, cu cioc puternic încovoiat la vârf, care se hrănește cu păsări mai mici, gaițe, coțofene, sturzi, sticleți, vrăbii și cu animale mici șoareci, șobolani, iepuri, ba uneori atacă chiar turme de oi din care răpește câte un miel mai tânăr. Pădurea, hotarul și lunca noastră sunt populate de fapt de păsări de tot feliul din care o să enumerăm bună parte, din cele mai la vederea omului: - Din familia Levirostres, trăiesc
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de lemn de alun sau de brad ce se numeau răboaje. Chiar Octavian Goga, poetul nostru de la Rășinari într-una din cele ma frumoase poezii ale sale, «Casa noastră» ne vorbește despre aceasta: Înfipt în meșter grindă, iată-l, Răvașul turmelor de oi. Șiragul lui de crestături Se uită-atât de trist la noi! Mă duce mintea-n alte vremi, Cu slova binecuvântată....... Pentru realizarea unui asemenea computer, se lua un bețigaș lătăreț și se cresta pe mijloc de la un capăt
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
se adaugă deasupra o cruciuliță. Mai folosesc ciobanii din Țara Oltului ca de altfel mai toți ciobanii români și însemnările din urechile oilor în scopul identificării acestora, spre a le deosebi de ale altora, atunci când trebuie să le scoată din turmă. Dintre cele mai obișnuite semne în urechi cunoaștem preduceaua, cârligul, furcuța, sighietura, chișcătura, obeada, ciontătura, crucea și preduceaua de cuțit. Despre organizarea unei forme regulate de învățământ pentru copii, ba chiar și pentru adulți, în proporții care să asigure o
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de pământ, maximum, ce-i reveneau prin aplicarea prevederilor patentei imperiale. Iar atunci când își dădea seama că ceea ce va obține prin apăsarea fierului în brazdă nu-i era de ajuns, familia sa fiind prea numeroasă, pleca aiurea, singur sau cu turmă cu tot, întorcându-se dacă aprecia că a strâns atâta cheag încât familia lui nu va mai trage mâța de coadă, sau rămânând definitiv pe acolo, întemeind alte așezări, aducând cu ei și pe cei rămași la bază, sau măcar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Desigur, cele mai înfierate erau lucrurile ce țineau de „poftele trupești“, vorba lui Genny Fields. Am scris o „poezie“ intitulată „Cîntec campestru“, care era dată, integral, între ghilimele, adică, vezi bine, nu era discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai înfierate erau lucrurile ce țineau de „poftele trupești“, vorba lui Genny Fields. Am scris o „poezie“ intitulată „Cîntec campestru“, care era dată, integral, între ghilimele, adică, vezi bine, nu era discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La un moment
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La un moment dat, maică -mea, care-și băga nasul peste tot, mi-a descoperit poeziile. Nu mi-a zis nimic, dar eu mi- am dat seama că se umblase în dosarul meu. În
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La un moment dat, maică -mea, care-și băga nasul peste tot, mi-a descoperit poeziile. Nu mi-a zis nimic, dar eu mi- am dat seama că se umblase în dosarul meu. În plus, nefericirea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
destul de ușor. În plus, interesul pentru fotbal te integrează social, îți oferă subiecte de discuție și punți de legătură cu oricine, îți dă sentimentul safe că aparții unui grup. Cum este, însă, acest grup? Este, de fapt, o gloată, o turmă, un spațiu al pulsiunilor primare, animalice. Unul în care individul încetează să fie individ și se topește întro masă excitată și furioasă. Asta pe stadioane. În fața televizorului lu crurile sunt, e adevărat, mai atenuate. Rămâne însă tendința de-a te
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
o faptă bună, de ce să no fac?“ Dacă mulți români ar gândi așa, cu siguranță că lucrurile ar merge mult mai bine în țara asta. (2011) MOMENTE Euroturma Comportamentul televiziunilor noastre se aseamănă foarte mult cu cel al oilor în turmă: se duce una întrun loc și apoi toate dau năvală după ea. De cele mai multe ori, după cum spune și vorba din popor, se duc „de râpă“ sau în zone mlăștinoase și pestilente. Descoperă ProTV deliciile știrilor de la ora cinci, cu babe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
celelalte oițe se lasă păstorite și mulse de personajul respectiv. Așa se face audiența, așa se stabilește „ce cere publicul“. Ce putem face noi, dacă asta vrea publicul să vadă? Iar publicul se adună și el cu minte întro altă turmă, creată după modelul celei carei este dată de exemplu. Mai nou, cu ocazia aderării, televiziunile se întrec în titluri care folosesc particula „euro“ sau care fac trimitere la UE. Avem ma teriale la știri despre „eurobebeluși“, „eurolăutari“, „eu roporci“, iar
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Brăileaca, Alina Plu garu sau Nikita. Acestea din urmă mișună peste tot, de la o emisiune „mondenă“ la alta, șiși însemnează locul precum câinii, să știe unde să vină și data următoare. De cele mai multe ori, televiziunile funcționează după principiul oilor în turmă. „Descoperă“ una dintre ele un astfel de personaj (de fapt, îi construiesc notorietatea dândul cu insistență pe post) și apoi celelalte îl preiau întro voioșie. Nu mai contează că indivizii respectivi poartă după ei, de multe ori ca pe un
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dus și mai departe goana după putere. Mulți dintre liderii acestor culte sunt acum adevărați oameni de afaceri. În plus - cum trăim în epoca massmedia -, unii sunt și vedete, la concurență cu cele hollywoodiene. Evangheliștii TV au și putere politică (turme întregi de mioare ascultătoare), au și averi, au și glorie. Deși în spațiul ortodox a existat o mai mică apetență pentru starurile cucernice decât în zona neoprotestantă, nam dus nici noi lipsă de așa ceva. Nae Ionescu, de exemplu, a fost
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
așteptat și pe judecătorii lui Socrate și pe Socrate Însuși nu e destul pentru a da o certitudine. E ca și cum m-aș amuza recitind din Sofocle cum Aiax, căruia Atena i-a tulburat mințile ca să nu se răzbune, masacrează o turmă de vite crezînd că masacrează căpeteniile ahee; rîde demențial acoperind cu invective și biciuind pînă la moarte un berbec pe care-l ia drept Ulise; a doua zi Își recapătă luciditatea și, umilit de rușinea nebuniei sale care-l făcuse
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fiecare punct de mai jos. 236. Al treilea. Să mă gândesc cum Dumnezeu muncește și trudește 1 pentru mine în toate lucrurile create de pe fața pământului, id est, habet se ad modum laborantis 2. Astfel în ceruri, în stihii, plante, roade, turme etc., dându-le ființă, păstrându-le, făcându-le să crească, să simtă etc.; după aceea, să reflectez în mine însumi. 237. Al patrulea, să privesc cum toate cele bune și darurile coboară de sus, precum puterea mea mărginită de la preamarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
din noaptea aceea? Trebuia să-mi păstrez noaptea, să mă gîndesc la ea, așa cum în studenție, în ceasurile de nesomn din nopțile dinaintea examenelor, mă gîndeam la cîmpiile verzi ale copilăriei, pe care mă întorceam cu gîndul și alergam odată cu turma de miei, ori goneam în trapul cailor alături de Gică, Costică și Ion..., și numai rar de tot mă întorceam la mansarda blocului Yanis, de fapt două cămăruțe proiectate sus, pe terasă, pentru materialele de curățenie sau pentru femeia de serviciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să mănânc la vagonul-restaurant. Am învăluit peisajul în marea mea singurătate; ici și colo, privirile mi se trezeau și observam ba o barcă legată de mal, tragic de singură în imensa întindere a apelor, ba priveliștea Dobrogei cu nenumăratele ei turme moțăind din picioare sub soarele fierbinte de amiază... Lângă mine, cu mine mereu. La Constanța a trebuit să schimb trenul; am călătorit de-a lungul mării - cunoști peisajul și-ți place atât de mult, scumpa mea. La Mangalia, nimeni la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prinsă pe un șnur de piele. — Ăsta da, ăsta înseamnă ceva. — Ăsta? zic, încercând să-mi iau un aer entuziast. Păi, e... — L-am primit de la un șef de trib Masai acum foarte mulți ani. Plecaserăm în zori după o turmă de elefanți, când o căpetenie ne-a făcut semn cu steagul să ne oprim. O femeie din tribul lor avea febră mare, după naștere. I-am ajutat să îi scadă temperatura, și tribul ne-a cinstit, oferindu-ne daruri. Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
țigan” și chiar pe „austrian” printre ciobanii străini care apar În diversele variante ale baladei populare <endnote id="(288, p. 232)"/>, dar nu și pe „jâdan”, dintr-o versiune culeasă În 1926 În ținutul Vrancei : „Iată, vine-n cale/ Trei turme de oi,/ Cu trei mândri feciori :/ Unu-i ungurean,/ Unu-i moldovean/ Și unu-i jâdan” <endnote id="(289, p. 151)"/>. Comentând astăzi această regretabilă lipsă, lingvistul Stelian Dumistrăcel amintește cititorului mai tânăr de „pudoarea politică” (e folosit un eufemism
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]