5,157 matches
-
din toată inima. Am adormit înfrigurat cu pătura trasă peste creștet. În ziua aceea, elevul Aciocîrlănoaiei Victor era absent. Locul lui din bancă era gol. Oare ce s-o fi întâmplat?... Pentru a regăsi paradisul pierdut al copilăriei, ar trebui uitate toate imaginile murdare, toate cuvintele triste auzite." (Jean-Paul Sartre) 5. Tentația rușinoasă sau diavolul nu face mănăstire Trebuie să vă mărturisesc vouă potențialilor mei cititori că stratificările sociale se făceau simțite chiar aici, în perimetrul concentraționar din Bumbăcari, unde regimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pierduți pe un sac de porumb în poziția gânditorului de la Hamangia. Abia duceau sămânța de floare la gură într-o tulburătoare frământare hamletiană: "A fi sau a nu fi..." (W. Shakespeare) Coaja de sămânță îi atârna de buza inferioară, stând uitată în bătaia vântului până când următoarea o elimina, luându-i locul. Pentru omul acesta nimic nu mai exista pe lume, exceptând rezolvarea dilemei care îi dădeau dureri de cap. Alții aveau o rapiditate și o dibăcie extraordinare, putând figura din plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
satului. Să nu uităm că în fiecare gospodărie se creșteau diverse animale: cai, vaci, porci, oi, rațe, găini, etc. "Ochiul stăpânului îngrașă vita." (Proverb) Fiți siguri că pe vremea aceea proverbul de mai sus nu era doar, așa, un text uitat descoperit în arhiva folclorului român. Nu. Prima grijă a proprietarului era să verifice starea de sănătate a tuturor animalelor din gospodăria sa. Cu ele își lucra pământul, ele îl ajutau, constituind baza existenței sale materiale, sursa vieții. Și-apoi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
2004 Traiul în mizerabilul cămin studențesc Moraud din campusul (imens!) al Universității Laval m-a făcut să-mi reamintesc extrem de repede anumite reguli de supraviețuire învățate în anii de studenție de la Galați sau în armată. Reguli pe care le credeam uitate, dar care erau de fapt hibernau în persoana mea. Fiecare cămin studențesc are proprii săi șefi, pe care este bine să nu-i superi. La Laval este vorba de o mică mafie locală, formată din magrebini (tunisieni și marocani) și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
altcuiva. Simplul gest al căutării unui pahar cu apă devine lung, dureros, anihilant. Nu mai am alimente, frigiderul este gol și nu pot cumpăra nimic; mănânc coji de pâine veche și niște resturi de miere de albine dintr-un borcan uitat. Brusc, toate celelalte obiective ale vieții mele de "postdoc" (cursuri, proiecte de cercetare, lecturi aprofundate cu creionul în mână etc.) par a nu mai avea nici o importanță în fața supraviețuirii imediate. În fine, mă pot mișca. Nu prea mult, sacadat, un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lux de amănunte, punctând sec la final: "cette cérémonie avait un air barbare". Barbară li s-a părut, cred, și înmormântarea la care au asistat amicii noștri francezi la Târlele Filiului, în inimă de Băragan, imediat după Revoluție. Operațiunea acum uitată numită SOS Villages Roumains. Îmi aduc aminte însă aerul nostalgic cu care povesteau la ce au asistat, în opoziție totală cu mecanica morții din Occident, unde cadavrele nu mai sunt prezente "public" niciodată. De la morgă, direct la crematoriu. Tot Bellessort
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de peste 50 de ani să vedem în el non-umanul, prin definiție. Scena îngrozitoare în care soția lui Goebbels își otrăvește copiii, niște îngeri blonzi, în numele unei ideologii asumate până la capăt, total. Simțul onoarei, caracteristic ofițerilor germani. Și, de ce nu, sacrificiile uitate ale rușilor, fără de care nimic nu ar fi fost posibil... 21 martie 2005 A trecut cu bine și ziua de studii dedicată minorităților naționale din România și Balcani, pe care am organizat-o eu însumi cap-coadă, de la cazarea invitaților la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Română de Impresariat Artistic... A.R. Da, își oprea un comision și după aceea îi plătea fratelui meu, convertindu-i drepturile în lei românești. De altfel, între anii treizeci și cincizeci, Richard a compus multe șlagăre de succes atunci, total uitate astăzi. Era cu paisprezece ani mai în vârstă decât mine, care mă născusem, cum am mai spus, ca erzaț al unui frate mort la șaisprezece ani, așa că avea față de mine sentimente mai curând paterne decât fraterne. Și-apoi, în toată
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai realiste materiale, prin materiale casnice, familiale. A.R. Ce influențe vă recunoașteți în opera dumneavoastră? Despre cele israeliene mi-ați vorbit. Mă refer la marii scriitori străini. A.O. În primul rând, Cehov. Dar și un scriitor american astăzi uitat: Sherwood Anderson. Foarte puțini își mai amintesc de el, chiar și în America. A fost contemporan și prieten cu Faulkner, dar nu a avut succesul acestuia. Când aveam șaptesprezece ani și îmi încercam mâna la scris, eram convins că nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu seamă nedureroase? Și unde a găsit pianistul femeia aceea de viață pe care dac-o iubești cu patimă și ea să te iubească cu patimă? Totuși, și Fellini, și Rubinstein sunt din rasa celor care trebuie crezuți. Crezuți și uitați. Eu nu cred, la răscruce unde sunt, decât în bătăile mele de inimă, în furnicătura neplăcută din brațul meu stâng, în țigara pe care nu trebuie s-o fumez, în cafeaua pe care nu trebuie s-o beau, în morcovii
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cea mai mare parte a timpului lecturii și scrisului. Orele de veghe nocturnă datorate insomniei le folosea pentru însăilarea mentală a unor idei, pentru elaborarea unor scenarii, pentru readucerea în memorie, din străfundurile subconștientului, a unor date, fapte, evenimente aparent uitate, iar după două-trei ore de somn furat, se așeza la masa de scris. Acesta era timpul cel mai productiv, nestingherit de zgomotele străzii și ale vecinilor. Timp de vreo doi ani după ce a întrerupt legătura cu școala mai primea câte
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu toate documentele rămase etc. ...Cu sufletul îndoliat, te încredințez, prietene Mihai, că nu te voi uita niciodată, iar chipul și spiritul tău le voi păstra în memoria afectivă ca pe cele mai prețioase odoare. Un poet care nu trebuie uitat Mihai Munteanu Toamna autentică își etalează fără rezerve splendorile în întregul lor. Aria coloristică a naturii îi pune la grea încercare pe artiștii plastici care, oricât s-ar strădui, nu ar reuși să-i întreacă măiestria. Deși bruma nu a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de mai bine. Dragostea nestinsă pentru Mărioara i-a fost îndemn și sfetnic pentru a-și valorifica harul creator și a lăsa posterității volumele pe care le-a scris nu numai cu mintea, dar și cu sufletul. Obiceiuri și îndeletniciri uitate Vizitele, deși rare, în localitatea de baștină i-au prilejuit lui Dumitru Dascălu cunoașterea directă a noilor realități din viața consătenilor săi. Puține persoane dintre acelea cu care a copilărit și a parcurs clasele școlii primare mai viețuiesc acolo. Uenele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
au încetat de a mai sta în sfera judecății mele, din momentul în care, dându-i drumul în lume ca unei paseri eliberate dintre gratiile coliviei sale, am repetat, despre cartea mea, cu amestec de speranță și de teamă, cuvintele uitatului poet al antichității romane, habent sua fata libelli. Nu pentru asta. Ci pentru a semnala, ca simplu subiect de meditație, câteva din marile dificultăți pe care le întâmpină de obicei toți cei ce s-aventurează pe-nșelătoarele, nesigure căi alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care închideau peisagiul. Trenurile care manevrau în apropierea stației, mișcarea din partea de jos a orașului, erau pentru mine lucruri noui și nespus de interesante. Reflectând seninul de sus, Bahluiul îmi apărea, la rândul său, ca o panglică albastră, pierdută sau uitată acolo pe verdele covor al șesului, de către demiurgul căruia i se datorește delicata construcție a peisagiului. Când am văzut însă de aproape apa lui tulbure și murdară, curgând încet printre malurile mocirloase, am simțit nu numai un fel de repulziune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ca și cum nu numai gândirea, dar toată ființa mea s-ar fi îndepărtat de atmosfera de sânge și de durere în care mă aflam. Alte ori însă, tocmai dimpotrivă, mă gândeam cu durere la toți nefericiții, la toți izolații, la toți uitații, la toți muribunzii care, în același timp cu mine, cine știe cu ce sentiment de sfâșietoare dezolare, urmăreau aceleași celeste ținuturi... Într-una din piesele care au avut atâta succes pe scenele pariziene, tocmai la epoca pe care o evoc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Literatură și știință" (cele două tomuri apărute) de sub conducerea lui Gherea; și nu mai puțin, "Moftul român" condus de Caragiale. Își poate oricine da seama, cu ce suflet, cu ce ochi, cu ce încordare, am urmărit procesul celebru pe atunci, uitat, cu desăvârșire uitat astăzi, în care trebuia să judecăm, pentru o grea acuzațiune, pe unul din cei mai prețuiți dintre preferații noștri: pe Coșbuc. Marele cântăreț al Ardealului scosese la lumină "Balade și idile". Poate și "Fire de tort": dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cele două tomuri apărute) de sub conducerea lui Gherea; și nu mai puțin, "Moftul român" condus de Caragiale. Își poate oricine da seama, cu ce suflet, cu ce ochi, cu ce încordare, am urmărit procesul celebru pe atunci, uitat, cu desăvârșire uitat astăzi, în care trebuia să judecăm, pentru o grea acuzațiune, pe unul din cei mai prețuiți dintre preferații noștri: pe Coșbuc. Marele cântăreț al Ardealului scosese la lumină "Balade și idile". Poate și "Fire de tort": dar despre asta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
alții... Ca și V. A. Urechia, acuzat că piesa prezintată la 1872 Teatrului Național din capitală, sub titlul "Porcarul și Măria Sa Vodă", e luată de-a dreptul din Lope de Vega Carpio. Ca și marele Caragiale, pe care micul și uitatul Caion îl încolțise într-un timp cu pretenția că ar fi descoperit în literatura slavă sursa de inspirație a Năpastei... Problema aceasta a plagiatului e de altfel extrem de delicată. Mai toate comediile și vodevilurile lui Alecsandri sunt luate din Labiche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de așa fel încât nu se mai pot recunoaște. Despre ele, în afară de amintirile vagi ale bătrânilor, ne mai pot vorbi unele lucrări de artă care s-au mai conservat, câteva tablouri de la Pinacotecă și cele câteva albumuri, cu nume aproape uitate, Rey, Müller, Raffet și alții. În ordinea aceasta, Iașul a realizat o armonie pe care n-a atins-o nici un alt centru românesc. D. Cantacuzino spune: "Iașul e un poem terminat". Cred mai curând că el ar putea fi comparat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acea ordine nouă, astfel construită va putea realiza odată fericirea pe pământ? Aceste toate, le spuneam în mine, atunci; în raport cu ce știam atunci despre Revoluțiunea socială; și sub influența lecturilor pe atunci la modă, bunăoară a celebrului roman utopic (astăzi uitat) datorit scriitorului american Bellamy, care în traducerea franceză purta titlul Cent ans après; și mai târziu a fantasticei povestiri de același gen, pe care Anatole France o așează în volumul intitulat Sur la pierre blanche. Astăzi, firește, nu mai judec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
evanghelia vremii de atunci" cum i-a spus odată Jean Bart. Parcă văd și acum căsuța cu verandă modestă, amicală, veselă, primitoare din Sărărie. Va mai fi existând, oare? Acum câțiva ani, o știam încă în picioare, singuratecă, tristă, îmbătrânită, uitată. "Contemporanul" a apărut la 1881. A trăit până la 1893. Iată câteva fragmente din programul publicat în primul său număr: "Scopul nostru e de a face cunoscut publicului român cum privește știința contimporană lumea. Voim să aducem în țara noastră discuțiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Capitală), D. Karr (vechiul pseudonim al scriitorului Karnabat), Jules Brun (scriitorul cunoscut, fost redactor șef al ziarului "La Roumanie"), A. Toma, Laura Vampa, Ștefan Cruceanu, P. Grigoriu (traducătorul "Nopților" lui Musset) etc. Dar prezența tuturor acestor nume (atâtea din ele uitate azi) nu indică de fapt decât colaborări ocazionale. Ce interesante plimbări în trecut se pot face adesea, cercetând colecțiile vechi de ziare și reviste! Iată astfel o informație pe care o spicuesc în chiar primul număr al "Noutăței": "Mâine dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acumulate. Iată însă că venea o televiziune capitalistă careți spunea că nu mai trebuie săți bați capul pentru a câștiga. E de ajuns să stai în fotoliul tău, relaxat, și să te uiți la filme sau la emisiuni de divertisment. Uitatul la televizor e ceva pasiv, prin urmare, nu ți se cerea să faci nimic. Comuniștii ne puneau la muncă, pe când capitaliștii nu ne invitau decât să stăm și să privim - iar pentru asta un nene, Florin Călinescu, era dispus să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
restituiri Constantin Stere (Editura Junimea, Iași, 1988); Partide și idei politice în România 1880-1947 (București, 1995); Bucovina: istorie și cultură românească 1775-1918 (Iași, 1995); Bucovinapământ românesc (Iași, 1996); Discursurile parlamentare ale lui Constantin Stere (Editura Moldova, Iași, 1997); Un poet uitat: Gavril Rotică (Iași, 1998); Discursurile parlamentare ale lui Virgil Madgearu (Iași, 1998); Activitatea parlamentară a lui A.C. Cuza (Iași, 1998); Mișcarea națională a românilor din Bucovina pentru unitate națională și statală (Iași, 1999). A fost membru al Asociației Oamenilor de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]