4,931 matches
-
percep taxe ce nu sunt la îndemâna oamenilor simpli ci doar a celor înstăriți. Ei bine, acelor copii care nu au nicio nevoie și au totul de-a gata, le este foarte greu să sufere și să suporte efortul din teren, umilința înfrângerii. Pentru ei, o înfrângere nici nu contează, ei pleacă acasă cu zâmbetul pe buze, fiindcă știu că tata și mama le dau absolut tot ce-și doresc. Înainte, aveau un scop, munceau pe rupte ca să promoveze ca jucători, să
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Statelor Unite. Încă din 1986, președinții care s-au succedat au eliberat, anual, certificate de cooperare țărilor care se știa că sunt implicate în traficul cu droguri, și care acum colaborează cu Statele Unite în atacul asupra comerțului. Cooperarea poate implica anumite umilințe precum obligativitatea de a permite Diviziei de Narcotice a Departamentului de Stat să încerce eradicarea prin pulverizare aeriană a câmpurilor de maci în propriul stat (Shelley 1990: 129), dar ajutoarele militare și umanitare sunt în mod normal dependente de posesia
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
mi-a spus odată că mai are un bun prieten, Realini, cu care e prieten de pe vremea pantalonilor scurți (purtați în copilărie). Alt mare adevăr este că marile prietenii se leagă în vremuri grele de lipsuri și suferințe, renunțări și umilințe, când se formează, se șlefuiesc și se aleg caracterele puternice. Și sufletele călite în aceleași condiții grele, vor avea asemănări, țeluri și idealuri apropiate, elemente comune de structură și desigur punți specifice de legătură sufletească. Există însă și relații de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
prietenos. Când au aflat însă că vreau să mă stabileasc alături de ei, zâmbetele au disparut, cuvintele au devenit reci și dușmănoase. M-am lovit brusc de zidul rece al nepăsării, neîncrederii, inacceptanței, al invidiei, uneori al dușmăniei, al disprețului, al umilinței. Mi s-a spus adesea că „cel mai prost de la noi e mai bun decât cel mai deștept de la voi” sau miau adresat întrebarea nimicitoare: „ce poate veni bun din răsăritul Europei?”. Ca să supraviețuesc aveam nevoie de un loc de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
bun decât cel mai deștept de la voi” sau miau adresat întrebarea nimicitoare: „ce poate veni bun din răsăritul Europei?”. Ca să supraviețuesc aveam nevoie de un loc de muncă și de un acoperiș deasupra capului. Dar pentru asta, Doamne, câte suferințe, umilințe și discriminări a trebuit să suport. Am avut norocul de a avea o bună calificare, o mare experiență teoretică și practică în multe domenii, am putut prin asta să asigur celor pentru care lucram, o mulțime de avantaje și importante
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Mulți spun că: și pe mine m-a bătut tata, și bine a făcut pentru că uiteașa, am ajuns om. A ajuns ca lozincă idea că „bătaia e ruptă din rai”. Suferința fizică trece, vânătăile se vindecă, dar rănile sufletești ale umilinței și adesea ale nedreptății, rămân ascunse în suflet ca niște cicatrice dureroase, pentru toată viața. În multe familii, un rol pozitiv important l-au avut însă bunicii. Cu toate că uneori sunt prea înclinați spre a face toate poftele nepoților, am cunoscut
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în iunie procedurile încheierii unei convenții oficiale. Termenii acesteia includeau nu numai ajutorul acordat de ruși rebelilor sîrbi, ci asigurau și menținerea pe viitor a unei puternice influențe rusești. Primul articol al acordului afirma: "Poporul sîrb o imploră cu mare umilință pe Majestatea Sa Imperială să numească un guvernator capabil care să-i asigure ordinea, să administreze ținutul sîrbesc și să elaboreze o constituție în acord cu obiceiurile acestui popor. Promulgarea constituției trebuie să fie făcută în numele Majestății Sale Imperiale, Alexandru
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
distruse de puteri cu care Poarta nu se afla în stare de război. Flotilele au continuat să patruleze de-a lungul coastelor grecești. Valul de furie și frustrare era îndreptat în primul rînd împotriva Rusiei, care era răspunzătoare de majoritatea umilințelor din trecut. Războiul izbucnit în 1828 a fost dus în cele mai vitrege împrejurări. Forțele militare nu erau pregătite de luptă și nu exista nici o speranță în privința ajutorului vreunei puteri europene. Deși Tratatul de la Adrianopol a fost o lovitură pentru
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
neprielnic ducerii unei bătălii, peninsula Crimeea. Deși un an de lupte a dus la cucerirea fortăreței Sevastopol, victoria aceasta nu era decisivă pentru puterile apusene. Rusia avea însă și ea dificultăți. Să se apere pe propriul ei teritoriu era o umilință pentru armată și pentru regimul țarist. Ambele tabere voiau să facă pace. Tratatul de la Paris din 1856 acorda anumite avantaje Imperiului Otoman, cu toate că cea mai mare parte a prevederilor lui au fost încălcate în următorul sfert de veac. Deosebit de important
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
e bucureștean cu acte-n regulă din Balta Albă. De vreo zece ani, de când a venit din Predeal parcă. Citadin. Și-l freacă pe Marian cu originea lui pură. Care îi dă și niscai drepturi. Normal că Marian nu suportă umilința. Ce țăroaia, mă, că io de la paișpe ani am plecat la școli prin București. Înalte școli profesionale. Navetist orgolios. Naveta e o lecție de viață Cunoști lume căcălău în autobuz. Sau doar acolo. Navetistul e un filosof. Ca să fii filosof
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
reciprocitate. Trebuie spus că ploieșteanul nu era defel senator, la fel cum nici mocofanii ăștia nu sunt scriitori, ci doar niște anonimi. Alcoolici anonimi. La ei, contează doar postura. Morga. Sunt doar beteală, ornament. 8. Anagrame Avusesem parte doar de umilințe din astea. Și aveam momente când îmi doream să se ducă toți dracului, să mă lase în tăcerea mea, izolat, imun la sunete. Imunitate fonică sau cum să-i spun. Nu mai vreau să avem de-a face. Simțeam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de Doamne-ajută. Timpul ăla era irosit prostește. O nouă barbarie cu legile ei. Invazia de vile de nou îmbogățit aduce foarte bine cu invazia barbarilor. Barbari și pentru că mulți nu prea știu să vorbească coerent și corect gramatical. Dar despre umilințe voiam să vorbesc. Trebuie să mă organizez și io. Să contruiesc. Unu, D.V., pe care l-am epuizat. Doi, o femeie mă luase drept criminal. Și trei, cel cu veterinarul Croitoru din Fălticeni, pe care am să vi-l povestesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mei? Mentalitatea conform căreia bărbat adevărat e ăla care își bate nevasta, o înjură. Nu-s obișnuiți să fie tratați omenește. Văd aici ceva suspect. Dacă-i înjuri, îi trimiți la mă-sa, asta le dă siguranță. Recunosc aici vechile umilințe și asta le oferă un sentiment de familiaritate. Mitocănia e semn de virilitate. Politețea e doar pentru eunuci. Garanția faptului că ești specialist - să te porți mizerabil. Adică ei așa s-ar fi purtat în locul tău. Societate întemeiată pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
picioarele subțiri și călcâile ca nuca, versatilă În ochii lumii, onestă, gravă și hotărâtă În fapte, ireductibilă În urile ei feminine, bună și loială camaradă, entuziastă prietenă și amantă. Ultim dar al Providenței mele, acceptat de mine cu resemnare și umilința cuvenită, și cu armele la pământ În Încercările mele zadarnice de a Înfrânge rezistențe cu care nu eram deprins și Înclinații de a ți face În necaz, pro prii tuturor cochetelor. (Cu prețul aces tor Încântări și Încă altele, am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
culcă colea lângă mine!“ - Însă el, spune mai departe car tea, nu voia... Fie că e vorbă de o fericită conjuncție astrală sau chiar de Însăși grația cerească - cine știe? - coborâtă brusc peste noi, dra gostea Îndeamnă mai curând spre umilință și mortificare decât spre vanitate și fanfaronadă. [...] AM ÎNCHINAT PREA MULT DIN CAPACITĂȚILE șI TIMPUL meu de lucru femeilor și experiențelor amoroase, iar dacă o treime din viață mi-am petrecut-o dormind și o altă treime, aproximativ, visând la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
locuia până una, alta, picată de curând din provincia ei. „Sunt hotărâtă, avea să-mi spună fata la primul colț Întunecos de stradă, să-mi câștig singură existența, cu prețul chiar, oricât de infam, al trupului meu, decât să sufăr umilințele rude lor mele care au plecat astă-seară la teatru, lăsându-mă În tovărășia slugilor.“ Departe de a fi fost frumoasă sau ispititoare, o bănuială de enigmă mă Îndemnase s-o chem afară din grupul gălăgios de fete, În care ea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai târziu familiară prin cercul nostru de la Ideea Europeană și prietenă, până târziu de tot, cu mine, Îmbătrânită, veștedă și știrbă, dar cu același cap cavalin purtat ciudat de semeț și sfidător peste această lume a noastră de suferințe și umilințe. Taică-său fusese proprietar de moșii În Ialomița, purtând chiar numele unei stații cunoscute de pe linia Constanței; dar, murind și lăsând datorii, familia pierdu tot și fu nevoită a se muta În București cu copii Încă mici, iar alții mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bănuiam adâncimea dramei prin care trecuse. Tudor Greceanu (Dido, pentru prieteni și camarazii din aviație), unul dintre cei mai buni piloți români de vânătoare, "răsplătit" de regimul comunist cu o condamnare la moarte, 16 ani de pușcărie executați efectiv, torturi, umilințe și o viață frântă, a apucat să trăiască, după 1989, exact atâția ani cât să guste marea dezamăgire a revoluției furate și a teribilei inerții a comunismului, metamorfozat iute în regim "democratic" și "capitalist" cu aceiași oameni vechi și pătați
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
din Cehoslovacia, în mai 1945. Încă de la sosire, pe aerodrom, Dido află că Lili, care primise ordin de deportare în URSS, în lagărele din regiunea Donbas, se sinucisese la București. Dacă pentru pilot aveau să urmeze ani mulți de temnițe, umilințe și interminabile pierderi, aș putea spune că ceea ce se petrecuse cu logodnica lui nu a fost decât un trist început. Acest text a văzut pentru prima dată lumina tiparului sub titlul Iubita locotenentului Greceanu, în "Rost", an VIII, nr. 85
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Vișoianu. Trăind izolat în capitala franceză, în sărăcie și dezamăgire cruntă, acest cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul", care făcuse toate campaniile din Rusia, sfidând și păcălind zilnic moartea, de sute de ori, preferă acum să-și pună capăt zilelor. Ultima umilință pe care o putuse îndura fusese un pumn primit de la un francez de culoare într-un bistrou, care îi strigase, cu dispreț: "Imigrantule!". Cartea este tulburătoare. Există o sumedenie de memorii de război, dar lucrarea lui Profir, Singur pe cerul
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
ce e vorba, s-a speriat: era ateu convins, cum dracu să pățească tocmai ei una ca asta, urgent trebuie să alerteze Miliția. Așa a făcut: a pus mâna pe telefon și a sunat: Să trăiți, raportez..., a zis cu umilință, nu cumva din chestia asta să piardă el scaunul de director. Apoi, ofițerul de serviciu l-a anunțat pe comandantul Miliției, comandantul a anunțat Securitatea, adică pe Fanache, care l-a anunțat pe Gârmoci. Bă, am dat de dracu, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și apoi la baghetă sau la pana de scris ori la îndrumarea învățăceilor. Câți dintre noi mai sunt dispuși astăzi să se sacrifice fără să aștepte recunoașteri pompoase sau mediatizări excesive? Dar pentru cei care nu i-au aflat și umilințele trăite în tăcere, să reținem măcar amintirile celor din Tescani care l-au condus cu mare jale când, aproape surghiunit, l-au ajutat să încarce într-o căruță cam doar ce se putea, lăsând pe mâna celor hrăpăreți toată agoniseala
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
de acuma, Ce a mai rămas din tine? Huma! Doar huma cu de aur fire, Ce, de atâta siluire, Degrabă nici pe ea, o, Doamne, N-o vom cunoaște-n veri și toamne. Ridică-te din suferință și din cazonă umilință! Ridică-te Basarabie, Trecută prin foc și sabie, Bătută, ca vita, pe spate Cu biciul legii strâmbate, Cu lanțul poruncitoarelor strigăte! Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te! Tu, preschimbată într-o mină De sfeclă și de nicotină în care sunt
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
care sunt înmormântate Vieți de soră și de frate Tu, preschimbată într-o fermă în care-o mână dură, fermă Se vâră pân’ la cot și-nhață Tot ce am muncit de dimineață Ridică-te din suferință și din cazonă umilință! Ridică-te Basarabie, Trecută prin foc și sabie, Bătută, ca vita, pe spate Cu biciul legii strâmbate, Cu lanțul poruncitoarelor strigăte! Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te! Tu, preschimbată într-o gară în care cine vrea coboară, Prin care cine
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
care cine vrea se plimbă Scuipând în datini și în limbă, Schimbată crud de minți demente în cruce de experimente: îți bat piroane-n mâni, picioare, Te stingi și parcă nu te doare, Ridică-te din suferință și din cazonă umilință! Ridică-te Basarabie, Trecută prin foc și sabie, Bătută, ca vita, pe spate Cu biciul legii strâmbate, Cu lanțul poruncitoarelor strigăte! Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te!” După simpozion, Grigore Vieru a plecat către Chișinău cu mașina parlamentului, cu care
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]