4,489 matches
-
în sfârșit, că natura umană (orice s-ar spune) nu este orientată spre eroism și sacrificiu, că instinctul de conservare rămâne, oricând și oriunde, o mare realitate. A-i cere deci eroisme, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, este o mare utopie. în acest mod s-ar putea răspunde și la întrebarea, perfect legitimă de altfel din punct de vedere rigorist-etic, a lui Ion Buduca: Ați fost oportuniști, dar de ce trebuia să fiți și lași, atunci când oportunismul n-a mai fost necesar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de la proprietatea colectivă, la proprietatea particulară. Fără o pătură mijlocie (nu trebuie evitate în nici un caz cuvintele burgheză și capitalistă), totul rămâne doar la stadiul bunelor intenții. Iar o pretinsă a treia cale, între capitalism și comunism, este o pură utopie și o adevărată catastrofă. Nu trebuie să uităm că această idee a fost energic propagată și după 1989. Din nefericire, tradiția statului maximal, puternic centralizat, cu rol excesiv, este mai veche la noi decât perioada comunistă. Ea a fost pusă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Dar structura socială de ansamblu a populației se modifică. De unde și importante mutații spirituale. în același timp, este de-a dreptul absurdă respingerea întregii culturi urbane pe criterii exclusiviste, pretins specifiste. A pluti, a ne reîntoarce mai ales, în plină utopie paseistă ruralist-folclorică, este o absurditate. Și, de ce, în definitiv, orașul românesc n-ar fi, prin totalitatea noilor sale experiențe, nu mai puțin specific? Se admite, de altfel, că acest specific evoluează, se îmbogățește prin note și nuanțe noi. Și el
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Mircea Carp (A.M.). Pot fi urmărite în presa epocii, punct cu punct, toate datele și evenimentele literare amintite în acest text. O astfel de documentare, strict bibliografică nu intră, deocamdată, în preocupările noastre. 7. Din critica literară a ilegalității. O utopie politică (titlu post festum), in: Jurnalul literar, I, 44, 5-11, noiembrie 1990. Mici retușări stilistice. Textul este precedat de o notă introductivă: Din critica literară a ilegalității Continuând reactualizarea textelor critice ce n-au fost trecute, în regimul ceușist de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Editura Litera, 1994). 3 Constantin Dumitrescu, Cetatea totală (București, Editura Eminescu, 1992). Prima ediție în lb. română; München, 1992. 4 Subtitlul: Cronică morală a unui timp plictisit de morală (București, Albatros-Universal Dalsi, 1995). 5 Sorin Antohi, Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română (București, Editura Litera 1994). 6 Dan Pavel, Etica lui Adam sau de ce rescriem istoria (București, Editura Du Style, 1995). 7 Alina Mungiu, Românii după '89. Istoria unei neînțelegeri (București, Humanitas, 1995). 8 București, Albatros, 1994; în același
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ca specia care se plânge. Melancolic prin definiție, reflecțiile obsedante ale acestuia sunt cuprinse mereu de îndoială 21. Intelectualul descurajat se pliază modelului de cărturar retras din lume (scriitorii, umaniștii), aplecat spre sine, cu o propensiune aproape bolnăvicioasă către suferință. Utopia ca alternativă de evadare nu ar fi însă decât o racordare inutilă la o iluzie. Lepenies prezintă astfel o formulă exacerbată a intelectualului autoexilat în turnul de fildeș, captiv al visării, care își întoarce spatele unei lumi atât de imperfecte
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de imperfecte. Melancolie, spleen sau plictis sunt stările obsedante ale unei vita contemplativa europene ce va fi tulburată doar de instalarea activă a capitalismului și a eticii protestante. Remediul melancoliei patologice este, fără îndoială, munca 22. Continuând analiza pe liantul utopiei, analistul conservator american, Thomas Sowell, investighează influența intelectualilor în societățile moderne democratice și constată că erorile istorice ale intelectualilor provin din intenții bune, materializate prost, datorită unei superiorități de gândire autoasumată, dar adesea relativă în lipsa unei expertize reale. "Intellect is
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
istorice ale intelectualilor provin din intenții bune, materializate prost, datorită unei superiorități de gândire autoasumată, dar adesea relativă în lipsa unei expertize reale. "Intellect is not wisdom" ["Intelect nu înseamnă înțelepciune"]23. Așadar, melancolicii europeni dau greș atunci când se agață de utopii. Cu toate acestea, intelectualii lui Sowell nu corespund modelului cărturarului desprins de lume în cadru contemplativ, ci sunt indivizi conectați la viața activă prin intermediul ocupației, al profesiei, chiar dacă aceasta este sau poate fi una neremunerată. Intelectualul, din această perspectivă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
1995. Lovinescu, Eugen, "Critica sămănătoristă", în Florin Mihăilescu, N. Iorga - Biblioteca critică, Editura Eminescu, București, 1979. Lovinescu, Eugen, Istoria civilizației române moderne, Editura Minerva, București, 1997. Malița, Liviu, Eu, scriitorul, Editura Fundația Culturală Română, Cluj-Napoca, 1997. Mannheim, Karl, Ideology and Utopia, Lund Humphries, Londra, 1954. Manoilescu, Mihail, Tragica predestinare a geniului moldovenesc, Editura Moldova, Iași, 1993. Manolache, Gheorghe, Resurecția localismului creator. O experiență spirituală în Mitteleuropa provinciilor literare, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2006. Median, Gheorghe, Nicolae Iorga și Botoșanii. Legături
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Culture, Sage Publications, Londra, 1977). În ceea ce privește intelectualul societății române interbelice se vor remarca însă, cel puțin în privința etapei formative în învățământul secundar, originile sociale diverse, cu o proveniență preponderentă chiar din clasele "poziției de jos". 7 Karl Mannheim, Ideology and Utopia, Routledge & Kegan Paul Ltd., Londra, 1954, p. 138. 8 Sorin Antohi, Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public, Editura Polirom, Iași, 2007, p. 48. 9 Julien Benda, Trădarea cărturarilor, Editura Humanitas, București, 2007, p. 146. 10 Ibidem, p. 149. 11 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Iași, 2002. Engels, Friedrich, "Anti-Dühring", în Opere, vol. 20, Editura Politică, București, 1964. Engels, Friedrich, Originea familiei, a proprietății private și a statului, Editura PCR, București, 1948. Engels, Friedrich, Conspect asupra capitalului, EPLP, București, 1953. Engels, Friedrich, Dezvoltarea socialismului de la utopie la știință, Editura PCR, București, 1945. Favier, Jean, Aur și mirodenii, nașterea omului de afaceri în Evul Mediu, Editura Artemis, București, 2001. Ferguson, Niall, Civilizația - vestul și restul, Editura Polirom, Iași, 2011. Ferguson, Niall, Marele declin. Cum decad instituțiile și
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
Romană, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. Montanelli, Indro, Roma - o istorie inedită, Editura Artemis, București, 1995. Montbrial, ThierryAcțiunea și sistemul lumii, Editura Expert, București, 2003. Morar, Vasile, Morala elementară. Stări, praguri, virtuți, Editura Paideia, www.unibuc.ro. Morus, Thomas, Utopia, Editura Mondero, București, 1998. Muchembled, Robert, O istorie a diavolului. Civilizația occidentală în secolele XII-XX, Editura Cartier, București, 2002. Mullett, Michel, Calvin, Editura Artemis, București, 2007. Mullett, Michel, Luther, Editura Artemis, București, 2007. Murgescu, Bogdan, România și Europa. Acumularea decalajelor
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
face să fie depășite problemele în care se complac"134. Mai mulți membri ai Grupului celor Zece vor adopta viziu-nea lui Richta: structură socială nouă, fără clase, omul aflat în centrul preocupărilor, știința și tehnica în calitate de mijloace pentru realizarea acestei utopii. Pe 14 și 15 februarie 1970, un seminar organizat de Grupul celor Zece la Chantilly acordă un loc important științelor vieții. Se proiectează redactarea unui "manifest pentru o gîndire politi-că cu fundament științific" și se realizează primul capitol. În acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ar avea o importanța crescută și ar înlocui forțele impersonale și reci ale profitului și competiției economice. Pro-iectul de societate prezentat de Jacques Robin tin-de și el să înlocuiască individualismul prin spiritul comunitar, întrecerea prin cooperare, pentru a constitui o utopie fără clase, care să permită evoluția programată spre o umanitate în progres. Pro-iectul său face apel la o strategie la scara planetară: conceperea de raporturi sociale care respectă comportamentele indivizilor. Pentru a domina orientarea creșterii, el propune, totuși, metode foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
prin binefacerile și prietenia lor pe oamenii care le ofereau o resursă sigură și constantă împotriva plictiselii, un fel de nenorocire ce pare legată în mod deosebit de puterea supremă"143. Legăturile dintre știință și politică sînt adesea foarte puternice: în utopia La Nouvelle Atlantide (Noua Atlantidă), publicată in 1627, Francis Bacon imaginează o societate al cărei principiu de organizare este cel al cercetării științifice. Bacon visează, în virtutea ca-lității sale de om politic, la o ordine socială nouă în care știința ar
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
publicată in 1627, Francis Bacon imaginează o societate al cărei principiu de organizare este cel al cercetării științifice. Bacon visează, în virtutea ca-lității sale de om politic, la o ordine socială nouă în care știința ar face obiectul unei dezvoltări siste-matice144. Utopia lui Bacon vizează recunoașterea legitimității științei moderne ca instrument de cu-noaștere și de acțiune în același timp. Cît despre Condorcet, el se referă la ideea de progres: în spiritul secolului, care vede în progresul cunoașterii instrumentul progresului social și politic
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
liber obligatoriu, particule ce nu mai știm, sau nu mai putem pudoare și deriziune postmoderne! să iubim pentru totdeauna. E deja mare lucru dacă reușim s-o facem mult timp, longtemps. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie să forțăm mîna utopiilor, să eliberăm viața, moartea, ființa de lanțurile social"libertare". Paradoxal, șocant și nespus de frumos. "Romanul francez moare, e criză!", se proclamă pentru a cîta oară? în mediile literare suspuse, ce deplîng absența suflului, osteneala prăfuită a condeielor. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
despre revederea dintre Michel și femeia pe care nu a știut să o iubească..." E vorba aici de o anumită idee despre omul devenit inutil lui însuși, om de o ambițioasă "mutație metafizică", a treia după creștinism și știința modernă, utopie ce amintește de grandioasa lume nouă a lui Huxley, susținută de o logică psiho-socială apropiată de idealul creștin al mîntuirii. Utopia nu prea mai e un teren familiar pentru autorii francezi ai ultimelor decenii; și totuși, acest roman care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
despre omul devenit inutil lui însuși, om de o ambițioasă "mutație metafizică", a treia după creștinism și știința modernă, utopie ce amintește de grandioasa lume nouă a lui Huxley, susținută de o logică psiho-socială apropiată de idealul creștin al mîntuirii. Utopia nu prea mai e un teren familiar pentru autorii francezi ai ultimelor decenii; și totuși, acest roman care nu părea s-o ia neapărat în această direcție, se oprește pe la mijlocul secolului XXI, odată cu crearea unui mutant pe care omul l-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe care experiența și reflecția le impun. Prin urmare, propunerile concrete de reformă pe care autorul le formulează în Calea schițează o societate democratică, policentrică, antibirocratică, pe scurt, o societate socialistă sau comunistă, desigur, așa cum apărea ea pe hîrtie, ca utopie, nu cum a fost aplicată criminal în atîtea țări. Morin se ferește însă cu mare iscusință de rostirea cuvîntului "socialist", ceea ce nu făcea cu ani în urmă, cînd își clama deschis și mîndru apartenența la acest curent de gîndire. Filosoful
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lume? Singurul nostru viitor este, oare globalizarea, în sensul războiului economic? Insistînd asupra complexității lumii și a "constrîngerilor realității", conducători și experți ne explică faptul că nu suntem liberi și că refuzul "realismului" și al eficacității ne-ar azvîrli în utopie. Chestionînd noțiunile de "lume", "realitate" și "complexitate", sociologul Andreu Solé critică radical proiectul științelor sociale care fondează această viziune (în Creatori de lumi, Junimea, 2009). Realitatea lumii nu e altceva decît ansamblul posibilelor și imposibilelor pe care oamenii nu încetează
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-o și cultivat-o cu osîrdie, a fost cea de limba maternă. Îndrăgostit amarnic de un idiom cu iz de "prospețime și de mucegai, amestec de soare și de bălegar, de o urîțenie nostalgică, de o supremă neglijență" (Istorie și utopie), după cum plastic o definește, balcanic impulsiv, cîrcotaș, leneș, excesiv, părtinitor, logoreic și fatalist, și-a încredințat îndiguirea lavei incandescente unei limbi de adopție, parfumată, frivolă și strictă precum o cămașă de forță. Sufletul barbar, repliat, dar niciodată complet redus la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
speculațiile iraționale și nebunia grandorii mișcărilor de extremă dreaptă din acele vremuri (evocate îndeosebi în Schimbarea la față a României), sunt privite de vîrstnicul Cioran cu un amestec de rușine, incredulitate și voință de detașare totală (îndeosebi în Histoire et utopie și Mon pays). O particularitate interesantă în cazul lui Cioran: construcția identității sale literare trece prin uciderea asumată a identității lingvistice materne ; între început și sfîrșit, istoria acestei gîndiri urmează spirala vertiginoasă a unei descoperiri a lumii prin intermediul unei alte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care le tratează limpede cu acea distanțiere ironică, parodică, postmodernă. De fapt, profită de această ipostaziere pentru a "înțepa", în trecere, miturile distorsionate ale unei civilizații ce a luat-o la vale, care a sfărîmat, cu corectitudinea politică și alte utopii contemporane, relațiile umane, ca și reperele esențiale ale oricărei societăți funcționale. Satira e atît de îngroșată, caricatura atît de evidentă, încît niciun cititor avizat nu poate fi dus în eroare ; amărăciunea se ițește pe după grotescul adoptat de acest romancier, care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai aferat, cel mai sfătuit, cel mai acuzat, cel mai invocat și cel mai provocat din câte sunt pe lume! Căci, Domnule, nu am onoarea de a vă cunoaște, dar pun pariu zece la unu că de șase luni faceți utopii; și, dacă faceți, pun pariu zece la unu că însărcinați statul să le realizeze. Și dumneavoastră, Doamnă, sunt sigur că vă doriți din adâncul inimii să vindecați toate relele tristei umanități, și că nu ați fi deloc stânjenită dacă statul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]