5,522 matches
-
creasta îngustă de sud-est de-a lungul a ceea ce este cunoscut sub numele de „trecerea streșinei”. Aceasta este cea mai periculoasă secțiune a ascensiunii, un singur pas greșit putând să aibă ca rezultat o cădere de pe versantul sudic sau de pe versantul Kangshung. La capătul acestei treceri se află un perete de stâncă de , denumit „Treapta Hillary” la . Hillary și Tenzing au fost primii care au escaladat acest perete și au făcut acest lucru fără corzi fixe. Astăzi, alpiniștii urcă treapta cu
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
IV pe pasul nordic, alpiniștii urcă pe ghețar până la baza crestei de unde se folosesc de corzile fixe pentru a ajunge la Pasul Nordic la . De la Pasul Nordic, urmează o urcare peste creasta nordică până la Tabăra V la aproximativ . Traseul traversează versantul nordic într-o urcare în diagonală spre baza Bandei Galbene, ajungând la Tabăra VI la . De la Tabăra VI, alpiniștii fac ultima tentativă de sosire la vârf. Traversarea de la baza primei trepte este dificilă: de la la , la Treapta a Doua: . A
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
în 1924. Tentativa inițială a lui Mallory și Bruce a fost abandonată când vremea nefavorabilă a împiedicat înființarea Taberei VI. Următoarea tentativă a fost cea a lui Norton și Somervell care au urcat fără oxigen pe o vreme ideală, traversând versantul nordic spre Culoarul cel Mare. Norton a ajuns până la , deși a urcat numai în ultima oră. Mallory a strâns ultimele resurse de oxigen pentru un efort final, alegându-l pe tânărul Andrew Irvine ca partener. În 8 iunie 1924, George
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
folosit de alpiniști pentru a se cățăra pe gheață) a fost descoperit la 8500 de metri - de un alt grup de alpiniști - nouă ani mai târziu. În 1 mai 1999, o expediție special constituită a găsit cadavrul lui Mallory pe versantul nordic într-un bazin de zăpadă sub și la vest de poziția obișnuită a Taberei VI. În comunitatea montaniștilor au apărut controverse relativ la întrebarea dacă vreunul din ei ajunsese la vârf cu 29 de ani înainte de ascensiunea confirmată a lui
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
un steag al Regatului Unit. La primele încercări, cum au fost cele ale lui Bruce din anii 1920s și cele două tentative eșuate ale lui Hugh Ruttledge din 1933 și 1936, s-a încercat ascensiunea pe munte dinspre Tibet, pe versantul nordic. Accesul dinspre nord a fost închis însă pentru expedițiile occidentale în 1950, după ce China a preluat controlul asupra Tibetului. În 1950, Bill Tilman și un grup restrâns, în care se aflau și Charles Houston, Oscar Houston și Betsy Cowles
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
la intersecția paralelei 46° 46’ N cu meridianul 23° 36’ E. Se întinde pe văile râurilor Someșul Mic și Nadăș și, prin anumite prelungiri, pe văile secundare ale Popeștiului, Chintăului, Borhanciului și Popii. Spre sud-est, ocupă spațiul terasei superioare de pe versantul nordic al dealului Feleac, fiind înconjurat pe trei părți de dealuri și coline cu înălțimi între 500 și 825 metri. La sud orașul este străjuit de Dealul Feleac, cu altitudinea maximă de 825 m, în vârful Măgura Sălicei. La est
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
în zonele depresionare de la contactul cu muntele se manifestă inversiuni de temperatură, în special în perioadele reci și calme ale anului. Se ajunge uneori ca temperatura din depresiuni să fie egală cu cea de pe vârfurile montane, iar porțiunea mediană a versantului rămâne mai caldă. În urma măsurătorilor efectuate de Stația Meteo Sibiu, în ultimii zece ani s-au înregistrat inversiuni de origine termică, dinamică și frontală; anual se produc în jur de 100 de inversiuni, frecvența cea mai mare revenind celor de
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
depresiunea Sibiului. Clima, relieful și structura solului sibian creează condiții prielnice pentru o floră și o faună bogată. Prin poziția sa, localitatea se află în zona pădurilor de stejar și gorun care urcă de la porțile orașului și până pe dealurile și versanții munților din apropiere. În zona actualului cartier Gușterița se presupune că ar fi existat castrul roman Cedonia. Primele așezări în zona Sibiului ar fi fost castrul roman din zona Gusterita și o așezare de origine slavă. Orașul a fost înființat
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
nisipuri de vârstă sarmațiană). Acestea permit circulația unor ape subterane cu grad de mineralizare ridicat și, care sunt puse în evidență de izvoare - majoritatea ascensionale, legate de faliile care afectează depozitele miocene. Aceste izvoare care apar în general la baza versanților, de o parte și de alta a pârâului Sărata. În Sărata-Monteoru, în mai multe puncte s-au realizat descoperiri arheologice atribuite mai multor epoci. Cele mai vechi urme de locuire datează din eneolitic și au fost găsite în partea de
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
cea mai importantă stațiune balneoclimaterică a județului Buzău. Sursele de apă minerală sunt reprezentate de 3 foraje hidrogeologice, un puț minier și 19 izvoare (cele mai multe neamenajate) - care produc o apă de tip zăcământ. Principalele izvoare se găsesc în dreptul stațiunii pe versantul stâng al pârâului Sărății. Aici se află atât cele 2 izvoare care au fost sursa băilor înainte de al Doilea Război Mondial (Nr. 1 are cea mai mare mineralizare - de 270 g/l), cât și cele 2 care alimentau ștrandul (cu
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
gard mare de variație, exploatarea economică a surselor a necesitat foraje și puțuri (în perioada interbelică se utiliza „Puțul lui Duică” - debit peste 3 l/s și 120 m adâncime). În 1961 Institutul de Balneologie din București a executat pe versantul din stânga al văii foraje la 125-180 m adâncime, din care s-au obținut debite mai mari (5,5 l/s). Baza de tratament existentă aici oferă facilități pentru hidrotermoterapie prin balneație cu ape minerale fie încălzite fie în aer liber
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
traversată de șoseaua națională DN10, care leagă Buzăul de Brașov. Din această șosea, la Vernești se ramifică șoselele județene DJ100H, care duce în susul Nișcovului spre Tisău și mai departe spre Mizil (județul Prahova), și DJ205, care duce de-a lungul versantului sudic al Dealului Istrița către Merei, Pietroasele și Năeni. Comuna este traversată și de calea ferată Buzău-Nehoiașu, pe care este deservită de stațiile Vernești și Cândești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Vernești se ridică la de locuitori, în
Comuna Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/301053_a_302382]
-
a luat naștere prin acțiunea de nivație și gelivație, precum și prin deplasări masive de teren în condiții periglaciare), situat la o altitudine de 1.420 m, acoperind o suprafață de 0,5 hectare, în apele căruia se găsesc păstrăvi. Un versant stâncos din apropiere este singurul loc din Munții Buzăului unde pot fi văzute capre negre. Colții Babei este o zonă din masivul Siriu cu aspect alpin, populată cu capre negre, aduse din Munții Retezatului. Tabăra Harțagu este așezată în Munții
Comuna Siriu, Buzău () [Corola-website/Science/301042_a_302371]
-
și se măresc permanent. În zona de munte torenții sunt mai rari pentru că roca dură se află la suprafață. Sunt însă foarte vizibile acțiunile distructive din ultimii ani a Comorîșniței, care, între Jidovenca și Ogașul Prilipcioanei a devastat mai ales versantul stâng al râului. La suprafață, în regiunea de deal se găsește un strat de argilă, iar în regiunea de luncă se găsește un depozit de aluviuni. În regiunea de munte predomină gnaisul și micașistul care se află peste un fundament
Bănia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301069_a_302398]
-
de aceea mulți locuitori ai satului Bănia îi spun, Dealul Gîrboțului. Partea dinspre munte a dealului, poartă numele de Crăcotară sau „Cracul cu Hotarele”. Această porțiune de deal mai apare pe hărțile vechi sub numele de Hotara. Acest deal are versanții foarte lini, depășind în lungime un kilometru în aval de sat. Înspre nord vest se desprind: Cremenița și Grindul. Culmea munților care marchează și cumpăna apelor, urmează un drum sinuos marcat de: Vîrful Comorîșniței (1015 m), Vîrșețu Mare (1052 m
Bănia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301069_a_302398]
-
Luncavița este o comună în județul Caraș-Severin, Banat, România, formată din satele Luncavița (reședința) și Verendin. Comuna Luncavița este situat în partea de sud-vest a României, în regiunea Banat. Aparține județului Caraș-Severin. Luncavița este așezată în bazinul de pe versantul sud-vestic al cumpenei apelor numită Poarta Orientală, la o distanță de 4 km de gara Poarta, pe marginea pârâului Luncavița, care își are obârșia în apropierea munților Semenic (Dealul lui Loga, Trăstura). În partea de est Luncavița se învecinează cu
Comuna Luncavița, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301087_a_302416]
-
că precipitațiile au un caracter continental. În timpul iernii precipitațiile cad mai ales sub formă lichidă, fapt datorat influentelor mediteraneene, influențe ce se manifestă și în floră și vegetație. Relieful este variat și armonios îmbinat. Zona muntoasă cuprinde o parte a versanților vestici ai munților Almajului, culminând cu vârful Svinecea Mare ( 1224 m ), cel mai înalt vârf calcaros din județ. Cheile încep de la ultimele case de la ieșirea din Eftimie Murgu, în partea de SV. Ele au luat naștere în urmă eroziunii efectuate
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
din Eftimie Murgu, în partea de SV. Ele au luat naștere în urmă eroziunii efectuate de răul Rudarica. Pe o lungime de 1,5 km, cheile devin înguste, pereții masivelor cristaline se apropie între ei, abia lăsând loc drumului forestier. Versantul stâng este mai sălbatic și mai semeț decât cel drept și datorită fenomenului de eroziune eoliană unele stânci au luat forme mai cidate ( Adam și Eva ). Versantul drept este mai bogat în vegetație ( Ogașul Fetei ). La intrarea în chei, pe
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
înguste, pereții masivelor cristaline se apropie între ei, abia lăsând loc drumului forestier. Versantul stâng este mai sălbatic și mai semeț decât cel drept și datorită fenomenului de eroziune eoliană unele stânci au luat forme mai cidate ( Adam și Eva ). Versantul drept este mai bogat în vegetație ( Ogașul Fetei ). La intrarea în chei, pe versantul drept se ridică masivul Rudina Mare ( 825 m ), alcătuit din serpentine. Pe masivul de serpentine se găsește o vegetație ierboasa foarte săracă, vârfurile fiind complet golașe
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
stâng este mai sălbatic și mai semeț decât cel drept și datorită fenomenului de eroziune eoliană unele stânci au luat forme mai cidate ( Adam și Eva ). Versantul drept este mai bogat în vegetație ( Ogașul Fetei ). La intrarea în chei, pe versantul drept se ridică masivul Rudina Mare ( 825 m ), alcătuit din serpentine. Pe masivul de serpentine se găsește o vegetație ierboasa foarte săracă, vârfurile fiind complet golașe. Versantul stâng se continuă cu dealul Socolot ( 723 m ), cu versantul vestic abrupt mărginit
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
drept este mai bogat în vegetație ( Ogașul Fetei ). La intrarea în chei, pe versantul drept se ridică masivul Rudina Mare ( 825 m ), alcătuit din serpentine. Pe masivul de serpentine se găsește o vegetație ierboasa foarte săracă, vârfurile fiind complet golașe. Versantul stâng se continuă cu dealul Socolot ( 723 m ), cu versantul vestic abrupt mărginit de Talva Gabrotului( 992 m ) după circa 2 km, cheile își pierd aspectul caracteristic, versanții fiind acoperiți de păduri. Masivele Svinecea, Pregheda și Lalca sunt formate din
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
în chei, pe versantul drept se ridică masivul Rudina Mare ( 825 m ), alcătuit din serpentine. Pe masivul de serpentine se găsește o vegetație ierboasa foarte săracă, vârfurile fiind complet golașe. Versantul stâng se continuă cu dealul Socolot ( 723 m ), cu versantul vestic abrupt mărginit de Talva Gabrotului( 992 m ) după circa 2 km, cheile își pierd aspectul caracteristic, versanții fiind acoperiți de păduri. Masivele Svinecea, Pregheda și Lalca sunt formate din calcare liasice,iar restul reliefului muntos este format din șisturi
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
serpentine se găsește o vegetație ierboasa foarte săracă, vârfurile fiind complet golașe. Versantul stâng se continuă cu dealul Socolot ( 723 m ), cu versantul vestic abrupt mărginit de Talva Gabrotului( 992 m ) după circa 2 km, cheile își pierd aspectul caracteristic, versanții fiind acoperiți de păduri. Masivele Svinecea, Pregheda și Lalca sunt formate din calcare liasice,iar restul reliefului muntos este format din șisturi cristaline. În zona depresionara, relieful se termină cu vârful Rudina ( 870 m ) și talva Gabrotului( 992 m ) sub
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
aceste roci, pătură de sol vegetal este mai subțire datorită rezistenței ridicate a rocilor la alterarea fizico-chimică. Formarea cheilor în șisturi crisatline apare ca urmare a gradului mare de tectonizare, rețeaua fisurilor accentuând procesul eroziv. Se observă o creștere a versanților din amonte în aval, pe masura apropierii de contactul tectonic dintre cristalinul autohton și cristalinul getic, cunoscut sub numele de “Linia Rudăria”, accident tectonic de mare amploare, soldat uneori cu mari inundații așa cum au fost cele din primăvară anilor 1910
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
majoritatea acestora fiind elemente sudice, termofile și xerofile. Astfel, vegetația se distribuie etajat, de la pădurea de lunca din imediata apropiere a râului, la stâncăriile care mărginesc drumul forestier formând siblicuri tipice pentru aceste biotopuri xerofile; la altitudini mai ridicate, pe versanții orientați spre vale, se găsesc păduri mai puțin compacte, formate din fag, carpen, mojdrean, liliac, arțari. Datorită variațiilor condițiilor staționale se produc adesea inversiuni ale etajelor de vegetație. Pe versanții umbriți din apropierea văii, fagul coboară până la cca. 400 m, în timp ce
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]