5,438 matches
-
numai una, ci cât mai multe. Și cel care ședea acum la patul tatei cu spatele la geamul prin care crengile de arțar intrau în cameră era fratele meu. Privea obrazul palid, nebărbierit, cufundat în pernă, speriat să-l vadă pe tata zăcând acolo sub ochii lui, așa cum nu-l știa, cu părul în dezordine, cu ochii larg deschiși, cu colțul ăla ud de pânză sub bărbie. Tata îl chemase la el, după zile în șir de șușoteli și de liniște totală, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Dar iată, în sfârșit, fratele meu avea voie să intre în cameră, să-l vadă pe tata și în acea ușurare se amesteca și un fel de timiditate, transformată brusc în frică și compătimire, când dădu cu ochii de tata zăcând complet neajutorat în fața lui. Aparatul de siguranță, mai spuse fața palidă, fără să-l privească, ar fi celălalt produs pe care aveau să-l vândă împreună. Scurtarea timpului de muncă, salariile mai mari ar fi adus după sine mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu voia nici în ruptul capului să părăsească acest drum ce se închega, deocamdată, din schițe și exerciții. Dar vocea lui spunea cu totul altceva decât ceea ce gândea și simțea, ea nu-l asculta pe el, ci pe bărbatul care zăcea în fața lui pe pat, mușcând în neștire colțul cearceafului. Sunt de acord, se auzi fratele meu vorbind. Am să mă retrag. O să te duc cu mașina. XXVIItc "XXVII" Saltultc "Saltul" Fratele meu conducea Studebaker-ul prea mare pentru ulicioara aceea, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
contau, blocurile năpădeau câmpurile și un călător are nevoie de vise. Că el nu are de fapt nimic altceva decât sectorul lui. Aparatul de siguranță pe care fratele meu îl prezentase într-un număr de salt mortal din teleferic a zăcut ani în șir în pivniță fără să mai fi fost folosit vreodată din nou. De parcă acea călătorie pe deasupra văilor montane i-ar fi ajuns expertului ca să vină cu obiecția: doar nu poți să le ceri oamenilor aflați în panică, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fără nici o durere. Și acolo, în bezna aia, în sfârșit nu mai exista, constrângerile și fricile luaseră sfârșit, pereții fisurii din gheață se puteau mișca încălecându-se unul pe altul, fără privirea lui. Și totuși, tata se trezise din leșin, zăcuse acolo în iarbă și mirosul gazonului cosit, zgomotul urlător al cositoarei îl trăseseră înapoi pe marginea pajiștii, în spatele casei, printre azalee. Mi-a fost de-ajuns, spuse el. Nu mai vreau. Am văzut în radiografie inima tatei, atât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că suntem toate de acord că sunt un geniu nedescoperit, putem să ne ocupăm de revigorarea neglijatei mele cariere fără să mai bateți câmpii despre perverși psihopați? Maria simți nevoia să mai arunce o ultimă înțepătură. —Cel puțin când vei zăcea într-un șanț înjunghiată cu un cuțit de hârtie, nimeni nu va putea să te acuze că ai agravat atacul purtând haine provocatoare. Mulțumesc, Maria. Până la șapte și cinci, toți cei unsprezece invitați sosiseră, inclusiv Ashley, care s-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să ia copiii cu ea, să nu-l lase să-i viziteze, să le găsească un alt tată sau să emigreze în Australia dacă are chef. M-am căznit să mă îndrept de spate. E greu să te impui când zaci sprijinită de un ciot de copac. Dar nu trebuie să fie așa. Multe familii rămân împreună. Multe căsnicii merg. De ce nu și a ta? —Uită-te la căsniciile noastre. Nici unul dintre noi nu a reușit să-și păstreze căsnicia. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ed. Nu am avut ce să fac și am fost de acord. Am încercat să par încântată în timp ce deschideam ușa de la intrare. Habar n-aveam la ce să m-aștept, dar, cel puțin, nu vor fi boxeri incriminatori care să zacă pe podeaua din sufragerie. Avusesem grijă să ținem apartamentul curat și gol în caz că am fi avut oaspeți neanunțați. Oricum nu a contat pentru că pe Ed nu-l interesau detaliile. S-a grăbit spre baie dându-mi astfel câteva minute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
până când trece durerea. Și chiar îmi era dor de el. Mă obișnuisem cu lungile noastre conversații telefonice. Telefoanele sau poate distanța aveau ceva care ne făcea să fim mai deschiși decât am fi îndrăznit să fim față în față. În timp ce zăceam pe podea, mi-am reamintit ultima noastră conversație cu câteva săptămâni în urmă. Într-un fel sau altul ajunsesem la subiectul căsniciei, deși trecuseră luni de zile de la nunta mea. Nu-mi vine în cap nici un motiv întemeiat pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să răcnească. Tăcerea cumplită a tatei mi-a răscolit tot mai mult de atunci încoace o suferință crâncenă, cu neputință de a mai fi tămăduit. L-am iubit, fără să-mi dau seama în care ascunziș de suflet mi-a zăcut de-a lungul anilor acest simțământ. Sunt impresionante obiectele de care s-a servit cu o zi înainte cadavrul de azi, când cugeți că omul de ieri nu va mai întinde mâna după ele, niciodată. O singură dată i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fost de acord cu Chopin și cu Moskowsky. Azi cred în Bach, masivul arhitect de tonuri, poetul polifon. Dacă nu ar fi fost costisitor și deranjul prea mare pentru Zitta, aș fi dispus să primesc orchestra Filarmonicei. Camera în care zac e destul de spațioasă, dar pianul de concert nu poate fi transportat pe scara de lemn a locuinței mele, și dacă nu se poate executa concertul în „Fa minor”, renunț la Bach. În schimb nu vreau să renunț la concertul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
caut elementele. - Tun, foc! Se aude comanda sublocotenentului cu un genunchi la pământ. Detunătura m-a trezit din somn. Întind mâna prin întuneric, să mă conving că nu sunt mort și nu sunt singur. Femeia doarme liniștită, alături de mine. ă Zac neclintit și insul meu se miră. Mă întreb de ce oare nu s-a stabilit decesul meu cu câțiva ani în urmă? Nimic n-am mai găsit de atunci și până azi, în acest scurt timp al întârzierii mele printre oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mei englezi - și, din când În când, câte un american, ca Jimmy Whistler. Aveam standarde mai ridicate decât francezii și făceam mai multă mișcare. Eram considerați grozav de excentrici, ridicând greutăți sau balansându-ne la trapez când ceilalți preferau să zacă Într-o cafenea și să flirteze cu chelnerițele. — La trapez! exclamă Henry. — Da, aveam unul În studio, atârnat de o grindă din tavan... În fine, după vreun an de viață din asta, oricât ar fi fost de plăcută, am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl cuprinse imediat, iar ziarele englezești din zilele care urmară Îi dădură dreptate. Dar mai era un element de ambiguitate, de care se agățau, Într-un impuls ușor de Înțeles, sora și celelalte rude ale lui Fenimore. Fusese bolnavă și zăcuse la pat timp de mai multe zile Înaintea accidentului fatal, iar explicația familiei era că se prăbușise accidental de la fereastră, dezechilibrată de delirul febrei. I-ar fi plăcut să creadă În ipoteza aceasta, dar cunoștea prea bine firea lui Fenimore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și a regretului? Aceste gânduri mohorâte Îi aduseră aminte de Fenimore, care ajunsese, se vede, la concluzia că În viața ei nu mai era loc pentru bucurie și acționase rațional În consecință. Se cutremură la imaginea mentală a lui Fenimore zăcând zdrobită, Într-o grămadă gemândă pe pietrele de pavaj de pe Ramo Barbaro... Dar mai erau și alte drumuri către neant, mai simple. Drogurile, derivatele opiumului. Să te stingi În miez de noapte, fără durere... Ceea ce Îi aminti de Alice, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acționez frâna de spate, Înainte de a pune frână pe față (era o lecție pe care Plater i-o repeta des). Dar mă tem că păpușica a avut mai mult de suferit, adăugă el. Căruciorul se răsturnase În mijlocul drumului și păpușa zăcea cu fața În jos, ca victima unei crime. A, nu vă bateți capul cu asta, domnule, spuse bona, ridicând păpușa și Îndreptând căruciorul. Dumneavoastră să fiți Întreg. — Sunt Întreg, mulțumesc. Bună ziua. Plater inistase Întotdeauna ca, după o căzătură, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și în apropierea Oceanului Înghețat atacau convoaiele în haită. Nu exista nici un jurnal săptămânal în care să nu fi fost filmată întoarcerea cu bine acasă a navelor. Și, deoarece cel aflat în permisie și care, după ce fusese la film, mai zăcea încă multă vreme fără să adoarmă pe canapeaua din sufragerie, reușea fără efort să se transpună într-una din navele de 750 de tone, puteam să mă văd ca mus făcând de cart pe o mare furioasă: în haine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rămână lipit de mine. Clătinându-mă încă pe picioare, am fost expus unui asalt de imagini. De jur împrejur, tânăra pădure ferfeniță, mestecenii frânți ca niște vreascuri. Vârfurile copacilor făcuseră o parte din grenade să explodeze prematur. Împrăștiate peste tot, zăceau corpuri, izolate sau unul peste altul, moarte, încă în viață, strâmbate, înfipte în crengi, ciuruite de schije de grenade. Unele se înnodaseră acrobatic. Ar fi fost de găsit, de asemenea, și bucăți de trupuri. ăsta a fost băiatul care adineaori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prim-ajutor. Miros de Lysol. Protejat, așa trebuie să mă fi simțit în cutia aia pe roți. Războiul lua o pauză. În orice caz, pentru început nu s-a întâmplat mai nimic, mai ales că înaintam numai cu greu. Caporalul zăcea întins. Obrazul lui mai adineaori rozaliu, fiindcă de cele mai multe ori era proaspăt bărbierit, începea să se înverzească ușor, lăsând să se întrevadă țepi de barbă. Picioarele legate, înfășurate-n bandaje. Astfel zăcea el pe unul din priciuri, era conștient și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai ales că înaintam numai cu greu. Caporalul zăcea întins. Obrazul lui mai adineaori rozaliu, fiindcă de cele mai multe ori era proaspăt bărbierit, începea să se înverzească ușor, lăsând să se întrevadă țepi de barbă. Picioarele legate, înfășurate-n bandaje. Astfel zăcea el pe unul din priciuri, era conștient și mă privea, fără să-și miște capul, numai cu coada ochiului. Încerca să alcătuiască cuvinte, devenea tot mai clar, m-a rugat cu glas încă tărăgănat să-i dau o țigară, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce altceva... Aceste lipsuri păreau să fie pentru toți infanteriștii, și chiar și pentru mine, nefumătorul, mai supărătoare și mai grave decât prăbușirea pretutindeni vizibilă a Marelui Reich German. Cârtelile erau asezonate cu înjurături, nemaiauzite până atunci. Mărfarul în care zăceam cu toții, cei cu răni mai ușoare sau mai grave, se deplasa spre o țintă necunoscută. Adeseori făcea opriri nesfârșite, alteori unele foarte scurte. Între timp, afară se întuneca. De mai multe ori s-a schimbat linia. Vagonul era luminat numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
descărcați. Un medic de campanie, care ținea lista aici, i-a sortat pe cei răniți ușor și pe răniții grav. O privire era de ajuns. Cât de repede mergea! Meißen, străvechiul oraș cu dom rămas în chip miraculos în picioare zăcea în lumina matinală a unei dimineți de primăvară. La fel ca în cântec, toate păsările erau deja aici. Lacomi, unii dintre răniți, printre care și eu, au întins mâinile după paharele pline cu suc împărțite de fetele de la Liga Fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cauza. Brațul meu stâng era țeapăn până-n vârful degetelor, dar amintirea nu a înregistrat durerea. Ce bine că hârtia mea ștampilată mă legitima, căci, așa cum am auzit mai târziu, unul dintre temuții câini de lanț, când vedea un soldat tânăr zăcând sau stând pe vine pe stradă, se ducea îndată la el și-i verifica unicul act, ordinul de drum. Ambele stațiuni erau transformate în spitale de campanie. Dar jandarmul de front s-a ținut de destinația indicată pe hârtia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
reușit să pun mâna pe câteva creioane, două caiete goale in octavo, deja lăudata comoară de argint și hârtie de scris din cea mai fină, dar - ceea ce căutam de fapt - nici un stilou marca Pelikan. Nu mai e sigur dacă nu zăceau cumva pe-acolo și o gumă și o ascuțitoare. Alții au găsit lingurițe de ceai, furculițe pentru prăjituri, au șutit lucruri inutile, de pildă suporturi pentru șervețele. Iar unii au luat ștampile și tușiere, ca și când ar mai fi vrut acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mizerie de o cerere vie. Göbel a înșirat diferitele soiuri de marmură și granit, mi-a explicat deosebirea dintre gresie și calcar, s-a plâns de lipsa de material proaspăt adus din carieră, a arătat apoi spre monumente vechi, care zăceau stivuite într-o parte între buruieni și cărora, pentru refolosire, trebuia să li se înlăture scrisul perimat. A numit o parte din instrumente pe numele lor și s-a plâns de faptul că de ani de zile nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]